Cris A Levitchi

Principii de viata

1. Orice relatie cu noi si cu altii incepe de la stramosii nostri, fie ca ne place fie ca nu.

2. Daca relatiile dintre stramosii nostri au fost defectuoase asta se poate vedea si la noi

3. Amintirile din copilarie nu sint despre trecutul nostru ci despre viitor(cf terapiei adleriene)

4. Asa cum e trecutul asa este si prezentul si asa va fi si viitorul daca nu invatam sa schimbam trecutul.

5. Daca viata noastra intrauterina a fost rea, daca nu am fost doriti, sint foarte mari “sanse” ca in viata de adulti sa avem o relatie proasta cu noi insine, cu partenerii/partenerele, cu profesia noastra, cu altii, copii nostri, viata in genere si Divinitate.

6. Sa nu avem pretentia ca sintem spirituali cu adevarat si ca avem o relatie autentica cu Divinitatea (cu ultima chakra de deasupra crestetului) daca relatia cu baza (radacinile, familia, parintii, stramosii – pentru cei care stiu – primele 2 chakre) este defectuasa si paguboasa. Cei ce se indreapta spre practicile spirituale fara a rezolva mai intii traumele cu parintii folosesc un mecanism de aparare defectuos. Numai cind va fi vindecata relatia cu parintii si bunicii, atunci persoana va putea sa fie cu adevarat, autentic spirituala. Altfel aceasta inclinatie este neautentica, falsa, deoarece in Divinitate (oricare ar fi ea) se proiecteaza relatia cu parintii nostri. Spiritualitatea poate fi o cirja pentru unii si o desavirsire a Sinelui pentru altii.

7. Gindurile noastre, emotiile si trupul constituie un tot unitar….Daca gindirea ne este defectuoasa, disfunctionala, atunci si corpul va fi dezechilibrat. Cititi la psihosomatizari : http://www.sensart.ro/psihoterapie-individuala.html Orice psihosomatizare are o cauza si aceea este nevoie de a fi relevata si rezolvata.

8. Nu ne alegem partenerii de viata intimplator….ei corespund scenariului nostru de viata (cf analizei tranzactionale si nu numai) http://www.sensart.ro/psihoterapie-de-cuplu.html

9. Daca dorim sa fie ok copiilor nostri, avem nevoie sa invatam sa ne analizam trecutul, sa il vindecam….Altfel, transmitem traumele noastre si ale parintilor nostri copiilor nostri.

10. Pentru a vindeca trecutul putem face orice terapie complementara, insa fara a constientiza cauzele si a lucra asupra lor constient nu se va rezolva nimic. Deseori persoana are nevoie de consiliere/psihoterapie – ajutor specializat pentru a lucra constient pe toate traumele din copilarie. Si deseori ai nevoie de mult curaj, rabdare, perseverenta, ca sa faci o introspectie si sa te analizezi, sa iti accepti esecurile, sa iti arati vulnerabilitatile, traumele, sa plingi…Da, este nevoie de curaj sa plingi ! Intr-o societate care valorizeaza perfectiunea patologica si puterea patologica o persoana care plinge poate fi vazuta ca slaba. Adevarul este ca slaba, neadecvata, nevrotica este persoana care nu plinge, care se straduieste sa fie perfecta si puternica. Persoana care plinge este vie, are capacitatea de a vibra si de a simti.

11. Pentru a ajunge la consiliere si psihoterapie este nevoie sa lasi iluzia ca altul te va face bine, sau iti va da o bulina…si sa incepi sa muncesti cu tine, sa ai o igiena psihologica….asa cum iti faci igiena corporala. http://www.sensart.ro/psihoterapie-ce-este.html

12. Pentru a ne ajuta copii avem nevoie mai intii sa invatam sa ne rezolvam problemele cu parintii nostri si cu stramosii in genere, apoi sa avem o relatie buna cu noi insine, apoi sa avem o relatie buna cu profesia noastra, apoi in cuplu, apoi cu Divinitatea si fireste atunci sint sanse foarte mari de a avea un copil implinit si fericit. Cititi la : http://www.sensart.ro/principii-psihoterapeutice.html, http://www.sensart.ro/psihoterapie-de-familie.html

Crisa Levitchi psihoterapeut

Interviu in Phoenix Magazine http://phoenixmission.org/web/index.php?option=com_content&view=article&id=1239:psihoterapia-o-solutie-pentru-stresul-omului-modern&catid=160:medicine-a-health&Itemid=632 http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/JURNALISTICA/Dialog%20cu%20Alexandra%20Levitchi%20de%20Curpas.htm

puteti prelua art din blog cu specificarea blogului

Freud vorbeste de un inconstient personal, Jung vorbeste de un inconstient colectiv, insa mai exista si un inconstiet de familie – transgenerational. Ceea ce s-a intimplat cu stramosii nostri ne afecteaza mai mult de cit credem. Daca nu cunoastem istoria de viata a parintilor, bunicilor, strabunicilor, se prea poate sa “caram”cum noi istorii care nu sint ale noastre ci ale lor si sa le repetam. Noi preluam de la stramosi compartamental cam totul, nu numai genetic asa cum se crede (chiar daca nu ne-am cunoscut niciodata stramosii). Mame divortate care au ramas cu copiii spun deseori “cum de face ca taica-su daca nu l-a vazut niciodata?” ….Nu l-a vazut insa a preluat…
Va recomand o carte foarte buna de analiza transgenerationala : Aschia nu sare departe de trunchi! Eliberati-va de scenariile familiale negative cu ajutorul psihogenealogiei Ed Ascendent - http://www.edituraascendent.ro/carti.php

Morala: aveti grija ce vad, ce simt inconstient si ce aud copiilor vostri, ca se indeplineste !

Crisa Levitchi psihoterapeut

puteti prelua art din blog cu specificarea blogului

Banc :

O mama obisnuia sa le spuna celor 2 baietii ai ei cind erau mici :

- O sa ajungeti la casa de nebuni !
Adulti fiind unul a ajuns psihiatru, celalalt nebun.

Dune si fiintare

Doi ani la rind am fost  in excursie in Tunisia. Mai fusesem intr-o tara musulmana si stiam ca modul de gindire si de traire este diferit de al nostru. Nu numai afacerile se fac altfel ci si ritmul de viata e altul, lent ca o duna. Ideea ca relieful influenteaza stilul de viata a unui popor e binecunoscuta, insa e fascinant cum se concretizeaza. Occidentul: workaolkolic, anomic, consumerist, mincator de timp….orientul – incet, fluid, relaxat. Occidentul: caracterizat de verbul A FACE, Orientul caracterizat de verbul A FI.

Intrind in Sahara si calarind camila mi-am dat seama cit de occidentala sint. Chiar daca am un catel, legatura mea cu animalul numit catel este de-a dreptul foarte “civilizata” – adica – animalutul meu de companie e foarte “civilizat”. Relatia tunisienilor cu dromaderii este foarte naturala si se manifesta pe terenul lor natural, nu pe cel al omului. Legatura omului cu animalul numit dromader este una speciala, poate la fel de speciala ca si legatura oierului cu oile lui, desi cred ca oierul nostru “civilizat” are si tv, e la curent cu politica…La un moment dat dromaderul meu a fost “nedisciplinat” si cel care ne insotea s-a ratoit la el. Dromaderul la rindu-i i-a raspuns. Am ramas fascinata de acest schimb de “cuvinte”. Ritmul de mers al camilelor este lent, leganat si foarte puternic totodata. Ritmul acesta imi aminteste de ritmul marii de flux si reflux, care e un fel de ritm al vietii si al mortii. Dunele si ele ca structura arata urcus si coboris, viata si moarte, intr-un mod circular. Gida noastra vorbindu-ne de ritualul inmormintarii la tunisieni, ne-a spus ca ei nu au scrise numele decedatilor pe piatra, nu au nici macar sicriu. Este posibil si din cauze economice insa, cred ca filosofia e mult mai adinca si arata modul profund authentic de a vedea trecerea spre lumea cealalta – ca ceva natural – reintoarcerea la natura, la pamint, fara vreo incorsetare semnificata de sicriu. De asemeni modul lor de jelire se face foarte puternic la inmormintare, emotiile exprimindu-se foarte violent, ca apoi, sa se revina foarte repede la viata de “aici si acum”. Acest mod de abordare al doliului este mult mai sanatos. Noi, occidentalii de multe ori, in cazul inmormintarii, nu ne exprimam sentimentele, insa ele traiesc mult timp dupa aceea, in mod nesanatos.

Ram Dass spunea in “Rinduri pentru suflet”  ed For You “Pentru niste ochi materialisti, India e o tara in curs de dezvoltare. Pentru ochii spirituali, Statele Unite e o tara in curs de dezvoltare.” Si Freud spunea ““Anxietatea este pretul pe care -l platim civilizatiei.” Cineva spunea – “pe timp de pace infloresc nevrozele” – si avea mare dreptate.

Cind nevoile de baza sint satisfacute avem timp sa gindim ca “am putea fi nefericiti”. Ajungem sa nu mai apreciam lucrurile simple ale vietii, tocmai pentru ca le avem la nasul nostru, nu mai luptam pentru ele. Avem timp de cursuri unde invam de multe ori sa redevenim “simpli”, sa “fiintam” , sa nu mai gindim, avem timp sa mergem la terapie unde re-invatam sa “traim”, sa ne bucuram de ceea ce avem, sa nu ne mai comparam cu altii (meteahna tipic occidentala), invatam ca avem Valoare pentru ca Sintem, nu pentru ca facem ceva .

Experienta mea in Sahara si imprejurimi m-a facut sa fiintez…..simplu, curat, in ritm cu dunele, fara ginduri, fara analize, doar simtind mersul camilei, nisipul fin si vintul specific.Atit !

Inchei cu o poveste a cerei autor nu il cunosc. Este posibil sa o cunoasteti, insa merita sa o recititi si s-o aplicati.

Un om de afaceri american statea langa chei, intr-un mic sat mexican
de coasta, cand un pescar isi trage barca la mal. In barca erau cativa
pesti frumosi. Americanul il felicita pentru pestele prins si il
intreaba cat timp i-a luat sa-l pescuiasca.

- Foarte putin, a raspuns mexicanul.

- De ce nu stai mai mult pe mare sa prinzi mai mult peste ? a intrebat
atunci americanul.

- Mi-ajunge sa-mi intretin familia, i-a raspuns pescarul.

- Si ce faci in restul timpului ? a vrut sa stie omul de afaceri.

- Dorm pana tarziu, pescuiesc putin, ma joc cu copiii, imi fac siesta
impreuna cu nevasta-mea, in fiecare seara ma plimb prin sat, beau un
pahar de vin si cant la chitara cu prietenii.

- Domnule, am o viata plina si sunt foarte ocupat, a incheiat pescarul.

- Uite, il ia peste picior americanul. Am studiat Economia la Harvard
si te pot ajuta. Ar trebui sa pescuiesti mai mult si cu banii pe
care-i castigi in plus sa-ti cumperi o barca mai mare. Cu ceea ce
castigi de pe urma barcii mai mari iti poti cumpara cateva barci si
mai tarziu chiar o flota de pescuit. In loc sa vinzi pestele prin
intermediari, il poti vinde direct la o fabrica, iar mai tarziu iti
poti cumpara propria fabrica de prelucrare a pestelui. Ai putea astfel
controla produsul, procesarea si distributia. Va trebui sa pleci din
sat, sa te muti in Mexico City, apoi la Los Angeles si, mai tarziu, la
New York, de unde iti vei conduce afacerea tot mai infloritoare.

- Si cat va dura sa fac toate astea , senor ? intreaba pescarul.

- Vreo 15-20 ani, raspunde americanul.

- Si apoi ?

- Apoi vine partea cea mai buna, rase americanul. Iti vinzi afacerea
si devii foarte bogat , ai lua cateva milioane.

- Milioane, senor ? se mira pescarul. Si dupa asta ?

- Dupa asta te retragi din afaceri, te muti intr-un satuc de pescari
pe malul oceanului si te scoli tarziu, pescuiesti putin, te joci cu
copiii, iti faci siesta impreuna cu sotia, te plimbi seara prin sat,
bei un pahar de vin cu prietenii, cantati la chitara….

Psihoterapeut Cristiana Alexandra Levitchi

puteti prelua art din blog cu specificarea blogului

Legea atractiei este simpla – ceea ce crezi in subconstientul tau se “materializeaza” – daca crezi ca esti o persoana rea si ca nu meriti nimic in viata este posibil ca viata sa iti dea ceva rau….In psihologie se numeste “profetie autoimplinita” (daca cred ca nu pot avea incredere in oameni atrag tocmai acei oameni care sa imi insele increderea pentru ca eu insami sint suspicios/oasa si transmit neincredere- astfel imi intaresc credinta) ! Sint persoane care “ajung” sa faca o profesie care nu le atrage si au esec, sint pers care aleg mereu si mereu parteneri/partenere nepotrivite, sint pers care Cred ca toata lumea e impotriva lor…Aceste persoane au blocaje – “programari” – trans-generationale (de obicei) transmise de catre parinti, bunici. Evident – toti avem anumite blocaje, anumite dificultati, anumite probleme in viata….Insa una e sa ai o mica dificultate si alta e sa te auto-sabotezi la greu…. Sint persoane care cred ca li se fac “vraji, ca sint blestemate, ca nu au noroc”….ASA CRED ..Vestea proasta e ca sint intr-o “vraja”…insa intr-o vraja “tesuta” inconstient de catre strabunii lor (asa se explica proverbul “aschia nu sare departe de trunchi”)…..vraja pe care ele o “preiau”, o “inghit” pe ne-mestecate….si o duc mai departe la generatiile viitoare…. Vestea “buna” este ca pot sa scape de vraja….Cum ? Demontind – “programarea” : mai intii constientizind de unde vine, apoi decizind sa iti creeze viata cum doresc. Acest drum e destul de lung….se face de obicei cu multa munca de introspectie si analiza. Nu uitati corpul-gindurile si sentimentele noastre sint strins legate. Recomand de citit cartile a 2 mari psihoterapeuti Adler – creatorul psihologiei individuale si Berne creatorul Analizei tranzactionale. Ambii considera ca noi ca oameni ne formam un Stil al vietii (cf Adler) un Scenariu de viata (cf Berne) inca din copilarie (din primii ani de viata ) si acest stil de viata, scenariu este cel care ne guverneaza viata inconstient. Uneori scenariul este bun insa alteori  fatidic…Evident tipul de a face psihoterapie adleriana si analiza tranzactionala s-a schimbat…nu luati ad literam ce scrie in cartile respective, insa folositi-le pentru constientizare. Succes in auto-analiza si auto-cunoastere.

Recomandare Carti: Eric Berne – Ce spui dupa Buna ziua? , editura Trei

Alfred Adler – Sensul vietii, Editura IRI, 1995

http://www.scribd.com/doc/10038496/Alfr … rea-Omului http://www.scribd.com/doc/10035505/Alfr … u-Educabil

Şi dacă am fi noi înşine, cine ar suferi? Cum să renunţăm la autosabotorii din interiorul nostru – Jacques Salome  http://www.edituraascendent.ro/carti.php

Cristiana Alexandra Levitchi psihoterapeut-psiholog clinician

Puteti prelua art de pe blog specificind sursa

“Profetul” – Kahlil Gibran.

“Copiii vostri nu sunt ai vostri.

Sunt fii si fiice ale Vietii care tanjeste chiar dupa ea insasi.

Ei vin prin voi, dar nu din voi, si chiar de sunt cu voi, ei nu va apartin.

Le puteti darui dragostea voastra, dar nu si gandul vostru.

Caci ei au propriul lor gand.

Le puteti gazdui trupurile, dar nu si sufletele,

Caci sufletele lor sunt gazduite in casa zilei care va sa vie, pe care voi nici chiar in vis nu o puteti cunoaste.

Va puteti stradui sa fiti ca ei, dar sa nu cautati a-i face pe ei asemeni voua.

Caci viata nu merge inapoi si nici nu se impotmoleste in ziua ce a trecut .

Voi sunteti arcuri, iar ei sagetile insufletite pe care le trimiteti inainte. Arcasul ocheste tinta in nemarginire si va inconvoaie cu puterea sa pentru ca ale Lui sageti sa zboare cu iuteala in departari.

Cu bucurie lasati mana Arcasului sa va-nconvoaie,

Caci asa cum El iubeste sageata zburatoare, la fel iubeste arcul care il asculta.”

Circula un pps pe mailuri – numit “Diferenta”. Ideea principala a acestui pps – este aceea ca Atitudinea este cea care face diferenta intre tari…si popoare…si intre oameni… Am sa scriu cite ceva despre normalitate si anormalitate, asa cum o vad eu (si altii ca mine, psihoterapeuti, psihiatri, sociologi).

Este inca normal pentru unii dintre noi sa facem facultate pentru a avea o diploma “ca tot omul” si este normal sa mergem la service pentru “pirlitul ala de salariu ca san e platim ratele….” nu pentru ca ne place ce facem la serviciu, ca avem satisfactii

Este inca normal pentru unii dintre noi sa credem ca “bataia este rupta din rai”sau “eu te-am facut eu te omor”….Sa bem bine si sa “avem ”o scuza pentru a bate nevasta si copiii

Este inca normal pentru unii dintre noi sa folosim cuvintul “”prost si timpit” pentru a demonstra cit de “destepti” sintem….Nimeni nu e prost si timpit, poate fapta pe care a facut-o este o prostie sau o timpenie…Inca nu facem diferenta intre om si fapta lui. Inca nu intelegem ca omul are valoare indifferent de ce face.

Este inca normal ca femeia romanca sa creada ca e bine sa se “sacrifice ” pentru copil toata viata, sa nu isi ia servici si sa nu paraseasca un sot alcoolic si abuziv….Nu isi da seama ca in acest fel copilul numai “binecuvintat ” nu e de o mama “eroina”ci “blestemat” de o mama egoista, iresponsabila

Este inca normal ca parintii sa faca ping-pong cu copilul dupa divort, sau ca mama sa si-l ia aliat pe copil in “lupta cu tatal”, astfel incit copilul sa devina avocatul, psihologul, consilierul mamei, numai copil sa nu mai fie. Este normal ca copilul “sa isi urasca celalalt parinte” …cind de fapt copilului ar fi de dorit sa i se explice ca adultii-sotii se despart nu parintii….

Este inca normal ca unii dintre noi sa dam vina pe femeia care avorteaza in loc sa fie responsabilizat si barbatul care a lasat-o gravida…(de altfel copilul nu e facut cu Doamne Doamne ci cu un babrat in carne si oase)E mai usor sa judecam decit sa ne gindim la solutii.

Este inca normal ca dupa ce doua persoane se despart copilul sa auda pe fiecare din parintii lui cum il “discrediteaza ” pe celalalt…Daca asta nu inseamna violenta psihica…spuneti-i voi altcumva…

Este inca normal pentru unii dintre noi sa credem ca barbatul este oglinda femeii si copilul oglinda parintilor. Ne umflam atit de mult in pene cu copilul nostru, traind prin si pentru realizarile lui incit uitam ca el e o ”alta persoana” nu un obiect care sa ne satisfaca noua dorintele. Barbatul nu este copilul femeii. Este Adult deci poate sa isi calce singur o camasa.

Este inca normal pentru unii dintre noi sa mearga la biserica sa se inchine si apoi sa injure ca la usa cortului

Este inca normal pentru unii dintre noi sa doarma in pat cu copilul pina al 13, 15, 17 ani (in conditiile in care eixsta mai multe camere in casa) fara a isi da seama ce legatura are acest comportament cu faptul ca odrazla lor are fobii, atacuri de panica, e timida, nu are incredere in ea, este dependenta emotional de noi …Chiar daca copilul nu are nici o psihosomatizare tot nu e firesc si normal sa doarma in pat cu mama si tata…Multe mame nu recunosc ca ele au de fapt o dependenta de copil si ca au nevoie de intarcare psihologica. (nu vorbesc aici de cazul in care copilul e bolnav de gripa sau are ceva mai grav ci de situatiile cind copilul este sanatos tun) Cine nu vede legatura intre dormitul in pat si lipsa de autonomie, individuare si maturizare…sa mai citeasca (sint destule carti pe piata in acest sens) Pentru cine nu stie genul acesta de parinti sint parinti toxici, sufocanti, egoisti.

Este inca normal pentru unele mame sa se culce cu copilul cind se cearta cu sotul – facindu-l pe copil partas si confident al problemelor adultilor, ne-constientizind violenta afectiva la care e supus copilul

Este inca normal pentru multi dintre noi sa isi folosesca copilul pe post de “partener” cind relatia de cuplu nu merge bine (Tipic: nu dorm cu sotul meu pentru ca sforaie si dorm cu copilul) Evident doar psihiatrul, psihoterapeutul si medicul sesizeaza problema….si deseori sint priviti ca extraterestri…

Este inca normal pentru multi dintre noi sa ne intretinem “copilul”si cind el are 30 de ani , astfel sa il controlam mai bine si sa il mentinem intr-o dependenta, infantilizindu-l

Este normal la multi dintre noi sa controlam viata copilului si cind este la casa lui si sa nu intelegem ca asta este patologic si denota egoism

Este inca normal pentru unii dintre noi sa nu bata la usa camerei copilului cind acesta nu mai are 3 ani….ci 17 ani…..si asta pentru noi romanii nu inseamna agresiune psihologica si control …ci grija…

Este inca normal pentru unii profesori si parinti sa considere ca “a da la palma si a pune la colt” sint metode demne de urmat si foarte eficiente in educatie

Este normal inca sa toleram un smecher de cartier cu un pitbul dezlegat pe strada insa nu este la fel de normal sa luam atitudine cind o batrina e agresata

Este inca normal sa se considere atitudinea de supraprotectie, rasfat ca o dovada de iubire….nu de abuz asupra copilului…Sint mame care spun mereu: “copilul nu vrea sa doarma singur, copilul nu a vrut sa ma casatoresc”…de parca copilul ar trebui sa stie cum e cazul sa fie educat nu parintele…

Este inca normal ca mama sa pretinda sa fie sunata in fiecare zi de “copilul” care are 27 de ani si e la casa lui /ei….si asta la romani nu inseamna sufocare…

Este normal inca pentru unii dintre noi sa avem o atitudine de aroganta fudula si gaunoasa comentind agresiv opiniile specialistilor (economisti, psihologi, psihiatri, ingineri)…vorba ceea romanul se pricepea la politica si football, mai nou se pricepe si la economie, psihiatrie, psihologie, educatia copilului si relatiile de cuplu (cititi comentariile din josul unor articole si de pe forumuri si o sa intelegeti la ce fel de atitudine ma refer)

Este normal inca pentru unii romani sa nu recunoasca faptul ca nu stiu ceva….si sa nu ceara o parere avizata. In trecut era rusine sa spui ca nu stii – erai luat drept prost (de vizionat – emisiunile cu intrebari de la TV …la care unii romani raspund gresit in loc sa recunoasca faptul ca nu stiu) Este normal pentru unele femei din Romania sa dea vina pe barbat cind nu au serviciu…”El nu m-a lasat sa muncesc”…de parca ele sint copile neajutorate si au nevoie de permisiunea sotului

Este inca normal pentru multe femei sa isi asume rol de mama si pentru barbatul de linga ele – desconsiderindu-l in acest fel “el nu stie sa dea cu aspiratorul ca mine” Si sint multe astfel de “normalitati”…..la noi …inca ….

Dorothy Low Nolte – poem Copiii invata ceea ce traiesc (1954) scris in cartea cu acelasi titlu impreuna cu Rachel Harris

Dacă trăiesc în critică şi cicăleală, copiii învaţă să condamne;

Dacă trăiesc în ostilitate, copiii învaţă să fie agresivi;

Dacă trăiesc în teamă, copiii învaţă să fie anxioşi;

Dacă trăiesc înconjuraţi de milă, copiii învaţă autocompătimirea;

Dacă trăiesc înconjuraţi de ridicol, copiii învaţă să fie timizi;

Dacă trăiesc în gelozie, copiii învaţă să simtă invidia;

Dacă trăiesc în ruşine, copiii învaţă să se simtă vinovaţi;

Dacă trăiesc în încurajare, copiii învaţă să fie încrezători;

Dacă trăiesc în toleranţă, copiii învaţă răbdarea;

Dacă trăiesc în laudă, copiii învaţă preţuirea;

Dacă trăiesc în acceptare, copiii învaţă să iubească;

Dacă trăiesc în aprobare, copiii învaţă să se placă pe sine;

Dacă trăiesc înconjuraţi de recunoaştere, copiii învaţă că este bine să ai un ţel;

Dacă trăiesc împărţind cu ceilalţi, copiii învaţă să fie generoşi;

Dacă trăiesc în onestitate, copiii învaţă respectul pentru adevăr;

Dacă trăiesc în corectitudine, copiii învaţă să fie drepţi;

Dacă trăiesc în bunăvoinţă şi consideraţie, copiii învaţă respectul;

Dacă trăiesc în siguranţă, copiii învaţă să aibă încredere în ei şi în ceilalţi;

Dacă trăiesc în prietenie, copiii învaţă că e plăcut să trăieşti pe lume

Faceti o autoanaliza: cum a fost copilaria voastra….? Ce credeti ca ar fi bine sa schimbati in atitudinile si conceptiile voastre despre voi, altii si lume ? Care sint chestiunile pe care voi le considerati „normale” si cit de „normale si firesti” sint de fapt ?
Cristiana Alexandra Levitchi psihoterapeut-psiholog clinician

Puteti prelua art de specificind sursa

Multi romani inca au credinta ca “facultatea face pe om”….de aceea merg la facultate – fara a avea dorinta ca mai apoi s-o si profeseze….Cunosc destule persoane care fac “facultatea de psihologie” pentru ca e evident acum “foarte usor” sa intri la facultate…Platesti la intrare, pe parcurs si la iesire si ai o diploma. La psihologie la stat ma indoiesc ca mai sint 12 pe loc (cum erau cind am dat eu admitere…) asa ca si la stat posibil este foarte usor de intrat. Problema este ce faci – Dupa facultate….Daca vrei sa faci ceva cu acea facultate….Daca nu vrei sa faci nimic, degeaba o faci. In afara de “mania” facultatii, romanii au prin si “mania coachingului, NLP-ului, trainingurilor”…facute oriunde, oricind, cu oricine…fara limite, discernamint si ratiune. E la moda, sa facem si noi ! vorba lui Caragiale – in alt context  Problema este ca romanul nu stie foarte clar cu ce se maninca aceste concepte…”coach, NLP, trainer”…Deseori nici cei care predau – nu stiu cu ce se maninca… Trainerul teoretic – este un antrenor si intr-un training de dezvoltare personala de exemplu, firesc ar fi sa predea niste cunostiinte declarative si cam atit. Insa in practica, acesti “traineri”nu se marginesc la a preda, ci dupa ce invata niste tehnici psihologice din carti (invatate din carti – sint extreme de multe carti de NLP si self help – pe piata ) sau de la unele workshopuri la care participa le folosesc si ei pe altii….fara discernamint, discriminare si cunoastere. In astfel de trainiguri facute de neavizati – se intimpla sa se foloseasca metode psihoterapeutice, fara a sti sensul si rolul lor. “Trainerul” respectiv, de obicei, face si o anumita interventie terapeutica (interventie pentru care doar psihologul, psihoterapeutul este abilitat prin formare s-o faca). Deseori, observam ca traineri sint persoane cu diverse facultati la baza (inginerie, economie) care nu au ore de formare in psihologie, psihiatrie, nu au analiza personala realizata (nici nu stiu ce e aia si de ce e firesc s-o faca). Trainingurile se denumesc deseori “dezvoltare personala”….si sub aceasta palarie se intimpla multe lucruri neavizate, prost facute si cu risc pentru persoanele care vin la training. De ce cu risc? Pentru ca persoana care ofera trainingul nu are Baza de la care sa porneasca, chiar daca a citit 10 carti de NLP si self help. Asta nu ii confera dreptul si capacitatea de a preda si lucra cu altii asa ceva. Pe de alta parte un psihoterapeut – teoretic face in cadrul formarii lui si ore de analiza personala. Pentru a deveni psihoterapeut inveti si muncesti dupa facultate pe putin 3 ani de zile (practic e o alta facultate) uneori si 8 ani, (asta pentru o singura formare). Cititi la : http://www.sensart.ro/psihoterapie-diferente-conceptuale.html

Cum poti avea altfel pretentia ca lucrezi bine cu un client daca tu insuti ca terapeut nu ai lucrat cu tine ? Un astfel de trainer de foarte multe ori nu are nici macar o ora de terapie personala la activ ! Coachingul – extrem de rentabil material pentru cel care il face, se adreseaza prezentului si viitorului persoanei, nu si trecutului ca psihoterapia. Deseori un coach care stie ce face, trebuie sa iti dea seama daca persoana din fata lui are nevoie de a lucra pe trecutul lui si sa il trimita la psihoterapie. Ma cam indoiesc ca se intimpla in Romania asa ceva. Un coach avizat, are nevoie si el de terapie personala – inainte de a incepe sa profeseze si iar ma indoiesc ca cei care lucreaza in Romania si-au facut-o (poate doar cei care sint deja si psihoterapeuti). Cit despre celebrul NLP – acesta este o Tehnica excelenta de schimbare psihologica insa facuta cu cap intr-un tip de psihoterapie ! Personal sint formata in NLP de catre un psihoterapeut si stiu foarte bine cu ce se maninca, ce se poate face si ce nu cu NLP-ul. Niciodata o tehnica NLP nu o sa scape pe cineva de fobii…dintr-un simplu motiv – ca ai nevoie sa lucrezi pe cauza si sa faci inainte de NLP – psihoterapie…Un psihoterapeut specializat in hipnoza nu va face hipnoza ca vrea clientul sau, nu va face hipnoza din prima sedinta, ci poate in a 11 sedinta, daca e cazul…in rest trebuie sa stie sa faca psihoterapie… . Daca nu stii sa faci terapie degeaba stii sa induci transa hipnotica. Tehnica hipnozei este o tehnica, instrument insa daca nu ai baza pe care s-o aplici s-ar putea sa nu iti iasa nimic (in cel mai bun caz). NLP ul daca nu este integrat intr-un tip de formare terapeutica – nu numai ca nu are valoare decit pe termen scurt….ci poate crea iluzii grave….Eu folosesc NLP integrat, altfel nu il folosesc. La fel si NLP – daca nu stii sa faci terapie – degeaba stii NLP. Am avut o clienta – care citise despre mine ca sint formata si in NLP si dorea sa ii “fac” NLP sa scape de o obsesie a mincatului compulsiv….Orice terapeut care lucreaza isi da seama ca asta e o tulburare de alimentatie combinata (anorexie-bulimie)….care necesita sedinte de terapie….nu NLP… Am refuzat sa continui demersul cu acea persoana deoarece nega ca ar avea o problema. Negarea e prima care arata ca persoana are nevoie de consiliere-psihoterapie. Orice om are probleme, evident daca nu si le constientizeaza – spune ca nu are… Mai intii persoana avea nevoie de psihoterapie (lucru pe trecut) si apoi de dezvoltare personala. Dezvoltarea persoanala este ultima in lant – ea se adreseaza omului care este functional cit de cit si doreste sa lucreze pe unele aspecte din prezent. Inca si atunci – in lucrul pe unele probleme prezente – putem avea reverberatii din trecut si este necesar si un demers terapeutic mai profund. Un psihoterapeut pe linga psihoterapie poate face si consiliere si dezvoltare personala, lucrind pe toate nivelele (trecut, prezent, viitor). De ce e necesar ca mai intii sa mergi la psihoterapeut? EX: o persoana ambitioasa si vrea sa ajunga director merge la trainer si /sau la coach, care nu are pregatire in psihologie si in psihoterapie….risca sa mearga pe un drum gresit….Acea “ambitie compulsiva-exagerata” (de a ajunge sus) este deseori virful aisbergului pentru o problema ce are nevoie de lucru psihoterapeutic…..(fara sa exagerez prea mult – majoritatea ambitiilor de acest fel au in spate ceva cu implicatii in trecut….care trebuie lucrate in terapie). Trainingul e pentru prezent, insa daca nu pornesti de multe ori cu trecutul, nu o sa ai un viitor asa cum ti-ai dorit ….pentru ca (cine stie, stie,…) o amintire nu vorbeste despre trecut…ci despre viitor…Cu alte cuvinte cine isi cunoste trecutul poate sa-si construiasca viitorul. Altfel nu. Un psihoterapeut stie ce sa faca cu o tehnica, o alta persoana care a facut cel mult un curs de 6 luni ma indoiesc ca stie in profunzime cum s-o foloseasca. Cititi la: http://business-edu.ro/Guest-Editors/Psihanaliza-organizationala/de-ce-esueaza-programele-de-training.html Din pacate multi NLP – isti si coach – vind iluzii…pe bani grei persoanelor care nu stiu cu ce se maninca aceste domenii foarte noi si la “moda”. Cititi si la : http://business-edu.ro/Guest-Editors/Bruno-says/dublu-coachburger-la-mctraining.html Domeniul coachingului, nlp-ului se aseamana cu cel al psihologilor, psihoterapeutilor. Un coach – teoretic face ceva la limita intre dezvoltare personala si consiliere. Multe dintre aceste persoane nu cred ca stiu pina unde pot fi coach sau specialist in NLP si de unde este necesar sa trimita la un psihoterapeut. Cred ca ar fi util pentru cei care se intituleaza coach-i sa stie ce fel de coach-i sunt, cu cine si pana unde pot fi coach-i. Diferenta este ca un psihoterapeut raspunde pentru efectele actiunilor sale in fata unor institutii… in timp ce un coach nu. Oricand insa coach-ul se poate eschiva….. Coaching-ul, nlp-ul ca activitati nereglementate pot produce neajunsuri. Alaturi de acestea, neconformitatea cea mai evidenta rezulta din suprapunerea competentelor coachi-lor si cei care practica doar NLP peste aria de competenta a psihoterapeutilor. Se pare ca a devenit posibil pentru o persoana sa-si asume un rol nereglementat si sa se suprapuna fara nici un fel de consecinte peste competentele altei profesii. Un coach, oricare ar fi acela, isi poate declina o competenta care nu se afla in aria vreunei scoli de psihoterapie ? Piata incurajeaza o activitate precum coaching-ul, iar cei afectati direct si negativ de aceasta nu sesizeaza neconformitatea. Daca cineva se intituleaza consultant in medicina generala, vraci…. si face ceea ce face un medic fara sa fi absolvit facultatea de medicina cade sub incidenta legii. In schimb daca o persoana face ceea ce se afla in aria de competenta a unui psihoterapeut nu apare nici o problema. In Olanda, exista o asociatie profesionala a psihologilor care fac coaching, in Austria nu poti sa practici NLP daca nu esti psiholog sau psihiatru. Si mi se pare de bun simt comun. Evident unui inginer sau economist I se interzice sa faca psihoterapie asa cum mie mi se interzice sa fac chirurgie. Dragi persoane care doriti sa va dezvoltati personal: cascati bine ochii la cine mergeti ! Verificati ce formare are acea persoana in spate. Daca nu e psiholog, psihoterapeut, sociolog, medic psihiatru sau altceva inrudit (asistent social, antropolog) si a facut si el ceva cursuri de 4 luni…apoi se apuca sa faca training e clar ca se intimpla ceva in ne-regula. Nu va fie teama sa intrebati direct cit au durat cursurile pe care le-a absolvit, care este formarea de baza a acelei persoane care se pretinde a fi “trainer”. Va scuteste de o teapa ! Pina sa se cearna valorile….si sa se reglementeze – aceste profesii mai e.

Cristiana Alexandra Levitchi psihoterapeut – psiholog clinician

Supun atentiei voastre un subiect interesant si controversat: a unor profesii nereglementate in Romania : cine are dreptul sa fie terapeut complementar?

Ma intereseaza orice lezeaza bunul simt, responsabilitatea, gindirea critica – constructiva, constiinta personala. De ce?

1. pentru ca deseori vin la psihoterapie persoane cu diverse afectiuni psihologice-psihiatrice (ce tin de DSM- manualul de statistica si diagnostic a tulburarilor mentale: atacuri de panica, tulburari obsesive, tulburari de stres posttraumatic, depresii) dupa multe peregrinari pe la falsi guru, ghicitori, maestri, preoti chiar – care in loc sa le destupe mintile, le manipuleaza negativ prin cuvinte cheie ca: esti blestemat/a, ai o vraja care trebuie dezlegata (cu bani grei eventual), ai pacatuit mult si tre sa faci X rugaciuni – daca nu faci – ajungi in iad (tipic programare pe negativ) si alte cuvinte care se adreseaza “partii naive, ignorante si credule, fara discernamint” din aceste persoane foarte sugestibile. Pe aceasta sugestibilitate se bazeaza si acesti practicanti. Ei stiu psihologie de baza si manipuleaza grosolan prin sugestii negative. Se bazeaza pe “autoritatea” lor si induc in persoana respecitva mai multa teama si vinovatie decit sa o “insanatoseasca”. Sint multe persoane catre trec prin diverse traume psihologice (divort, deces, pierderi diverse) si in loc sa isi traiasca doliile real si autentic sau sa mearga la psihoterapie sa inteleaga durerea prin care trec si s-o depaseasca, ajung sa caute “explicatii esoterice” la simptomele lor psiho-emotionale si psihosomatice. Astfel – sint candidate sigure pentru unii sarlatani care le vind iluzii – gen : “te ajut sa comunici cu persoana pierduta” etc. Realitatea e ca nimeni nu stie ce se afla dupa moarte. Ne place sa credem in rai, viata de apoi, sau reincarnare (pentru ca ne e teama de acest necunoscut – numit moarte), insa nimeni nu s-a intors de acolo sa spuna cum e si mai ales ce e, daca e. Cunosc citeva persoane care “practica” terapii complementare (reiki si radiestezie) si care folosesc manipularea pe negativ – la fel ca si unii preoti. Acestia deseori ca si personalitate ii regasim in cadrul paranoicilor care isi procura “delirantii indusi” (acestia fiind cursantii si “pacientii”). Uneori – oamenii care vin la astfel de terapeuti “se vindeca” prin “autosugestie”…..de unele “probleme”…Asta duce la “proliferarea” faimei acelui “guru sau terapeut complementar”. Aviz amatorilor de “rezolvat” probleme “ca prin minune”: nici o “problema” personala nu o sa ti-o rezolve vreun guru sau asa zis maestru. Problema personala isi are solutia in propria persoana. Cum se ajunge la solutie? In nici un caz doar printr-o incantatie, ci prin introspectie, autoanaliza, autocunoastere....Cam greu, nu? Acestea nu le gasesti la un fals maestru. Un guru adevarat e acela care te ajuta sa devii tu insuti gurul tau – nu iti creeaza dependenta de el, ca sa il slavesti pe el si sa faci tot ce iti spune el “fara discernamint si logica”.  Personal cred in unele terapii complementare si sint preocupata de astrologie si feng-shui, insa sint constienta ca acestea sint doar foarte bune adjuvante mai ales in probleme psihologice-afective-psihiatrice-psihosomatice. Si Jung folosea tarotul in psihoterapie – insa Jung – integra tarotul intr-un demers terapeutic constient si responsabil, nu oricum. Un terapeut complementar nu poate rezolva un atac de panica prin sugestie sau hipnoza sau orice tehnica ar face el (invatata acasa sau pe genunchi) nu are dreptul s-o faca pentru ca nu are formarea necesara. Mai intii ar trebui sa faca o facultate de profil si mai apoi o firmare intr-un tip de psihoterapie. Da, evident tulburarile nevrotice se estompeaza prin homeopatie, acupunctura, reiki, radiestezie, fitoterapie si altele….INSA – nu se rezolva ….De ce ? Pentru ca daca nu ajungi la cauza – nu ai cum sa rezolvi tulburarea! Si cum ajungi la cauza ? Prin introspectie, biblioterapie, autocunoastere, autoanaliza deseori asistata de un psihoterapeut. Pentru cei care nu stiu – nu orice licentiat in psihologie este automat si psihoterapeut. Psihoterapeut – poate fi orice persoana absolventa a facultatilor de : psihologie, sociologie, asistenta sociala, psihopedagotie speciala (posibil), medic (psihiatru) care se formeaza intr-un tip de psihoterapie de regula dupa terminarea facultatii (evident) sau incepe formarea in anii terminali ai facultatii (ca sa aiba si “baza” necesara intelegerii a ceea ce invata in procesul de formare). Terapeutul este necesar sa fie onest cu sine si sa stie cind nu poate lucra cu un client si cind poate lucra si sa il trimita la altcineva. Insa ca sa iti dea seama de acest aspect are nevoie de a isi face terapie personala de-a lungul anilor de formare care nu sint putini (cel putin 3 ani 1/3 pina la 8 ani – doar intr-un tip de psihoterapie). Revenind : daca o persoana de exemplu nu isi “gaseste” partener/a are nevoie de psihoterapie pentru a invata sa isi puna intrebarile potrivite, intrebari pe care un guru, terapeut complementar nu are abilitatea sa le puna.  Un fals terapeut complementar se va multumi poate sa ii dea niste explicatii “irationale” gen: “iti sint legate cununiile, esti blestemata”. Cititi pentru lamuriri : http://cristianaalexandralevitchi.wordpress.com/2009/01/24/analiza-legii-atractiei/ Sa nu ma intelegeti gresit: nu am nimic cu terapeutii complementari onesti, constienti de sine, morali, care isi fac treaba cu multa constiinta si constiintiozitate (cunosc si din acestia – majoritatea s-au scolit in afara pentru ca deocamdata la noi nu exista cursuri de acest fel), am o problema cu persoanele imorale, profitoare.

Cine ma suspecteaza de partinire, de critica negativa ca sa imi atrag clienti pot sa ii spun ca am destui clienti, am lista de asteptare, pe unii mai grabiti ii trimit la alti colegi psihoterapeuti. Pentru cine nu stie, un psihoterapeut care stie ce face nu lucreaza decit cu maxim 6 persoane/zi psihoterapie (nu pe banda rulanta). Avind in vedere ca o psihoterapie scurta dureaza deseori 4-6 luni si o terapie medie 1 an, intelegeti ca un psihoterapeut nu are loc pentru foarte multe persoane atunci cind isi face meseria cu profesionalism si constiinta. Ba mai mult, unii psihoterapeuti nu lucreaza psihoterapie o zi pe saptamina , ci altceva: clinica, evaluari, rapoarte, isi face propria analiza, etc

Nu numai eu pledez pentru analiza personala a fiecarui om ci si alti colegi ai mei psiho-terapeuti – iata opiniile celor 2 : http://psihoterapie.wordpress.com/2008/10/12/putem-face-o-psihoterapie-si-fara-sa-avem-simptome/ Putem face o psihoterapie si fara sa avem simptome? http://www.psihogen.ro/psihoterapia-personala.html Psihoterapia personala sau autocunoasterea

2. punctul 2 pentru care ma intereseaza aceste profesii ne-reglementate – este chiar faptul ca acesti guru, maesti, etc nu au formarea necesara pentru a putea lucra cu oamenii.  Consider pe buna dreptate ca este nevoie ca si pentru terapiile complementare sa exista un cod etic, deontologic, asa cum exista la medici si psihologi si la alte profesii. Consider ca orice terapeut complementar ar avea nevoie de munca cu sine, adica de analiza personala – sedinte de dezvoltare personala/psihoterapie. De ce ? Pentru ca lucreaza cu omul ! Si orice persoana care lucreaza cu omul are o datorie morala sa fie cit de cit “ok” dpdv psihologic ! Asa cum un psihoterapeut face Obligatoriu terapie personala cu sine (in cadrul formarii ca psihoterapeut) si un asemenea terapeut complementar ar fi cazul sa faca. Cum sa ai pretentia ca poti sa lucrezi cu oamenii daca tu insuti ai probleme nerezolvate, convingeri disfunctionale, pre-judecati, conceptii gresite despre tine insuti, altii si viata ? Si sa fim sinceri – fiecare OM are probleme!

Pe de alta parte un psiholog, psihoterapeut, un medic “plateste” daca nu isi face bine meseria….insa un astfel de terapeut nu. Daca un pacient de cancer merge la un maestru si acela ii spune ca il vindeca si nu se intimpla asa….acel “terapeut” va ridica din umeri. Atita timp cit nu exista o comisie disciplinara si o lege clara vor inflori sarlatanii. Exista o lege a terapiilor complementare care inca nu se aplica (si pe buna dreptate deoarece este foarte interpretabila in forma actuala). Ea a intimpinat critici din partea medicilor practicanti ai medicinii clasice. Se prea poate ca adeptii fanatici ai terapiilor complementare sa creada ca medicii alopati au interesa sa stirpeasca medicina ne-alopata din teama ca isi pierd clientii. Este posibil ca unii dintre medicii alopati sa nu creada in astfel de terapii si altii sa se teama sa nu isi piarda clientii, insa exista medici care cred si in efectele benefice ale medicinii alternative si altii care chiar practica si medicina alternativa.

Cititi http://www.adevarul.ro/articole/legea-confuza-ofera-libertate-negutat-orilor-de-visuri/336846 Legea confuză oferă libertate neguţăt orilor de visuri de Nicolae Leahu, Adina Mutar

În lipsa unor reglementări stricte, după 1990 a apărut şi o mulţime de falşi terapeuţi, care au profitat din plin de carenţele legislative. Fără un act normativ privind practicarea acestor forme de terapie, sub acoperirea unui cabinet de masaj, oricine îşi putea deschide într-un apartament de bloc o afacere profitabilă, fără să poată fi supus niciunui control riguros. În primăvara acestui an, parlamentul a adoptat Legea 118/2007 privind organizarea şi funcţionarea activităţilor şi practicilor de medicină complementară/alternativă. Părea că era nebuloasă a şarlataniei şi a practicilor empirice avea să apună. Din păcate însă, legea nu face decât să producă şi mai multă confuzie şi oferă o şi mai mare libertate neguţătorilor de visuri. Potrivit noii legi, în afară de medici, dentişti şi asistente, orice persoană cu studii superioare îşi poate deschide un cabinet. După un curs de perfecţionare, un „nemedic” poate practica în cadrul unui cabinet cele mai ciudate metode terapeutice. Dacă în Uniunea Europeană sunt recunoscute doar câteva practici de medicină complementară – în conformitate cu reglementările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, legea românească dă undă verde unor practici cel puţin ciudate. De la Ayurveda până la cromoterapii şi terapii prin râs, toate sunt legalizate pe teritoriul României. Mai mult, deşi bugetul Sănătăţii este din ce în ce mai sărac, toate aceste practici pot fi decontate de acum înainte, legal, de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. Singura condiţie este ca aceia ce practică metode alternative şi care nu sunt licenţiaţi în domenii medicale să fie coordonaţi de un medic. Orice fel de medic. Legea nu precizează. Iar cum un medic tânăr, muritor de foame, gata să gireze orice practici aducătoare de profit, poate fi oricând găsit, soluţia este foarte simplă. Textul legii stipulează de asemenea că toţi practicanţii metodelor complementare trebuie să fie reprezentaţi de o organizaţie profesională care să îi reprezinte. La mai bine de şase luni de la adoptarea legii însă, nimeni nu pare să fie interesat să formeze o asociaţie legală care să funcţioneze în parteneriat cu Ministerul Sănătăţii, cu CNAS şi cu Centrul Naţional de Perfecţionare în Domeniul Sanitar (CNPDS), care ar trebui să predea terapeuţilor fără pregătire medicală cursuri de perfecţionare în domeniul sanitar. O altă lacună a legii este şi durata acestor cursuri care, în opinia legiuitorilor, trebuie să fie „de scurtă durată”… Ministerul nu are partener de dialog Potrivit Ministerului Sănătăţii (MS), de la adoptarea Legii 118/2007 nu s-au eliberat autorizaţii de liberă practică în aceste domenii, deoarece nu a fost încă înfiinţat Ordinul Practicienilor de Medicină Complementară/Alternativă, organismul care reglementează activitatea terapeuţilor. Tot din acest motiv nu au fost încă elaborate nici normele de aplicare a legii şi, implicit, nici durata de instruire a terapeuţilor fără pregătire medicală, informează Biroul de Presă al MS. Practic, pentru a deveni operabil, actul normativ trebuie să fie aplicat de trei organisme: Ministerul Sănătăţii Publice, Centrul Naţional de Perfecţionare în Domeniul Sanitar (CNPDS) şi Ordinul Practicienilor de Medicină Complementară/Alternativă. În prezent, doar medicii care au dobândit atestatul de competenţă în acupunctură, homeopatie şi apifitoterapie pot practica aceste activităţi, în cadrul cabinetelor medicale legal înfiinţate. De altfel, serviciile de acupunctură, fitoterapie, homeopatie fac parte din pachetul de servicii medicale decontate de casele de asigurări de sănătate. În cadrul CNPDS s-a înfiinţat un departament/birou de medicină complementară şi s-a constituit o comisie de lucru. „În luna ianuarie este programată o nouă întâlnire, la care vor participa şi lectorii din cadrul programelor de acupunctură, homeopatie, apifitoterapie etc., pentru a discuta despre normele metodologice de aplicare a Legii 118/2007″, ne-a informat Biroul de Presă al MS. Finalizarea discuţiilor depinde însă de înfiinţarea Ordinului Practicienilor, “care să devină partener, aşa cum este prevăzut în acest demers al nostru”, ne-a mai comunicat MS. De aceeaşi problemă – lipsa partenerului de discuţii din partea terapeuţilor – se lovesc şi cei de la CNPDS, după cum ne-a explicat şi dr. Lavinia Nanu, care lucreaza la această instituţie. „O lege care pune în pericol pacienţii!” Dr. Vasile Astărăstoae, preşedintele Colegiului Medicilor din România (CMR), dezaprobă total actul normativ ce reglementează activitatea terapeuţilor români. “Această lege (118/2007 n.r.) care are avizul negativ al Colegiului Medicilor şi care, scris, are avizul negativ al Ministerului Sănătăţii Publice – dar, ulterior, acesta şi-a dat avizul verbal – este un act normativ care poate constitui un pericol pentru pacienţii din România”, ne-a declarat preşedintele proaspăt ales al CMR. “Nimeni nu contestă existenţa câtorva terapii validate de dovezi ştiinţifice, acceptate de lumea ştiinţifică. Însă această lege cuprinde în Anexă peste 60 de manopere, printre care unele trezesc ilaritate: holografie medicală, masaj Twina, astrologie medicală şi altele. Asta înseamnă că s-a legiferat o serie întreagă de manopere la care nu s-au dovedit efectele. În al doilea rând, legea permite oricărei persoane fără studii medicale să facă medicină. Indiferent dacă se numeşte medicină complementară sau alternativă, cel care o practică ar trebui să fie medic. În al treilea rând, se introduc pentru persoanele care n-au studii de medicină cursuri de scurtă durată. Numai Mao Tze Dong inventase aşa-numiţii «medici desculţi» care, în timpul Revoluţiei Culturale, căpătau diplomă de medic în şase luni şi pe care îi trimisese în provincie să practice. Legea specifică de asemenea faptul că toate terapiile legiferate prin Anexă pot fi decontate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, printr-un protocol, împreună cu Ordinul Practicanţilor de medicină alternativă/complementară. Şi cum în România se vor face presiuni, toate aceste procedee vor fi decontate de Casa de Asigurări. Asta în condiţiile în care în prezent nu se pot acoperi servicii de bază!”, se revoltă dr. Astărăstoae. “Pe de altă parte, continuă preşedintele CMR, în Ordinul Practicanţilor de terapii alternative cine validează diversele manopere? În UE se ştie foarte clar care sunt profesiile validate şi recunoscute. În UE au ordine arhitecţii, medicii, farmaciştii, atât! La noi se introduc nişte atribuţii de drept public unor persoane care n-au o calificare în domeniu. Legea ar trebui făcută în aşa fel încât să protejeze cetăţeanul. Se legiferează confuzia pentru că, dacă ai un asistent într-un cabinet medical, induci confuzie, deoarece cabinetul medical este o noţiune bine definită. Pericolul este că întotdeauna ezoterismul atrage şi în loc să se ducă la medic, o persoană bolnavă se va duce la un terapeut şi astfel îşi va pune sănătatea în pericol”, avertizează preşedintele CMR. Un alt factor care va dirija pacienţii către terapeuţi îl reprezintă costurile. Medicina clasică alopată este scumpă. “Una este să mă duc să fac terapii alternative şi alta este să mă tratez conform codurilor medicale, cu medicamente care costă. Sărăcia marii majorităţi a populaţiei României restrânge economic accesul pacienţilor la tratamente alopate de ultimă oră. De aceea, sintagma «accesul liber la servicii de sănătate» este pură demagogie. Neexistând egalitatea şanselor, pacientul va prefera să meargă la terapeuţi şi va pierde şansa unui serviciu medical de calitate, care îi poate vindeca boala sau îi poate întârzia evoluţia unei boli incurabile. În UE sunt reglementate doar câteva terapii, tocmai pentru a îndepărta şarlatania, explică dr. Astărăstoae. Însă în UE cel care practică astfel de terapii este obligatoriu medic şi ştie că la pacientul respectiv merge o anumită terapie complementară, la alt pacient medicina alopată, îşi cunoaşte pacientul, ştie care este patologia şi, bineînţeles, că îşi asumă responsabilitatea. Dacă în cazul medicilor există cod deontologic, există răspundere, malpraxis, aici ce o să se întâmple? O să vină Mama Omida şi o să spună: «Eu am stins cărbunii corect, dar pacientul este de vină!»”, încheie dr. Astărăstoae. „Există tot felul de şarlatani” Dr. Daniela Bartoş, fost ministru al sănătăţii, nu este de acord cu practicile terapeuţilor. “Sunt categoric împotrivă! Există tot felul de şarlatani care nu fac decât rău şi care n-au nimic în comun cu ideea de terapie complementară. Probabil că există unii care fac astfel de tratamente şi cu ajutorul medicilor şi care lucrează sub îndrumarea acestora. În China există facultăţi speciale de terapii alternative, unde, timp de cinci ani, se învaţă atât acupunctură, cât şi medicină tradiţională orientală”. Însă astfel de practici sunt bine aprofundate şi se fac cu mare seriozitate, nu după câteva şedinţe, gata, sunt bioterapeut!”, explică fostul ministru. (nu mai vorbim de psihoterapie unde ca s-o practici – mai inveti dupa facultate de la 4 la 7 ani….) Daniela Bartoş recunoaşte totuşi că terapiile orientale au efect mai ales în tratarea afecţiunilor neurologice, ginecologice, chiar şi în anestezie şi că ar fi foarte bine dacă s-ar realiza o cooperare atent supravegheată de medici competenţi pentru a degreva sistemul sanitar de povara unor tratamente costisitoare. “Din păcate, rezistenţa corpului medical la astfel de iniţiative este destul de mare”, a recunoscut, în final, dr. Bartoş.

Cu alte cuvinte (concluzionez eu ) – in proiectul acestei legi posibil voit confuze (pentru interesul unora) orice persoana care si-a gresit cariera, sau care nu si-a ales bine cariera, sau care pur si simplu nu are acum loc de munca (deh – se accentueaza criza din ce in ce mai mult), sau care nu are nici o chemare-talent pentru una din terapiile complementare, poate deveni terapeut complementar ! Dupa 4 zile de curs devine maestru….si guru ! In lege se specifica – medicii, psihologii pt fi terapeuti complementari, insa si altii….La acei altii - consider ca e o problema, atita timp cit “cursurile respective din curicula” nu vor contine materii de baza ca medicina, psihologie (pentru cine nu e medic si psiholog) cred ca vor fi de mintuiala si superficiale.

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV vorbeste despre maestri sfinti… Sint putini sfinti pe lume – cei care fac bine doar pt a face bine fara a astepta ceva in schimb (nu pt un folos personal: de orice fel material, afectiv, spiritual, moral)…Majoritatea dintre noi sintem oameni nu sfinti (si avem parti bune si defecte… … Insa, diferenta intre oameni o face “constiinta” (sa nu ii spun moralitatea…). Cunosc prea multi oameni care se pretind “spirituali” si sint departe de a fi asa cum se pretind.  Poti sa fii guru, maestru etc si sa ceri si bani (asa cum cer si preotii si sociologii si psihologii si avocatii ) insa daca nu stii ceea ce pretinzi ca faci, daca nu ai o chemare spre acel domeniu….atunci evident te minti pe tine si pe altii ! Nu cred in mitul vehiculat de religia crestina cf caruia trebuie sa fii sarac si pur si vei ajunge in Rai….Si guru si maestri si psihologii pot fi si bogati si spirituali. Averea si spiritul nu se exclud (dovada ca Osho a putut “ilumina” multe minti fiind foarte bogat, Budda la fel). Terapiile alternative au inflorit in Romania si pe aceste vremuri de criza vor inflori si mai mult (cind vine o schimbare peste o natiune, popor, om – acea natiune se va simti dezechilibrata… si va incerca sa caute cumva echilibrul… Cum? va gasi o “cirja”.) Cind statul nu mai ofera pe tava (ca pe timpul lui Ceausescu) casa si serviciu, cind alergi sa iti mentii si sa ai satisfacute nevoile de baza… te simti cumva “in aer”, fara baza sigura… Astfel – unii dintre noi isi cauta echilibrul tocmai prin aceste terapii alternative. Sint f bune, daca credem in ele si daca mergem la pers avizate… Pina se da legea si se reglementeaza serios profesia (in asa fel incit candidatii la titlul de terapeut complementar sa treaca prin examinari serioase) n-ar strica sa intrebati atunci cind ajungeti la un astfel de curs: care e filonul de la care a invatat respectivul “maestru”? Cu cine s-a scolit? S-a scolit pe “bune” ? (sau asa cum se fac azi facultatile ? pe bani ?) Aceste intrebari incomode pentru acel “maestru” va scuteste de o “teapa”… mare pe termen lung.

Cristiana Alexandra Levitchi psihoterapeut – psiholog clinician

Recomand de citit: OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV http://www.scribd.com/doc/2536537/Ce-este-un-MAESTRU-spiritual MAESTRII SI SARLATANI – OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV Dupa dezinteresul sau veti recunoaste un adevarat Maestru. Fiecare Maestru vine pe Pamant pentru a manifesta in mod particular o calitate : exista, deci, Maestri ai intelepciunii, Maestri ai iubirii, sau ai fortei, sau ai puritatii… Dar toti adevaratii Maestri au in mod obligatoriu aceasta mare calitate in comun : dezinteresul. Exista atatia impostori si sarlatani pregatiti sa profite de naivitatea oamenilor ! Ei au citit doar cateva mici carti de stiinte oculte care, deseori, au fost scrise de niste ignoranti si asta este : se vor prezenta peste tot ca Mari Maestri. Ei nu poarta asupra lor nici un semn dupa care sa arate ca Cerul i-a recunoscut ; ei insisi s-au declarat Maestri si cred ca aceasta este suficient. Privitor insa la ceilalti, in loc sa studieze un pic o asemenea fiinta pentru a vedea cum se comporta, ei o urmeaza cu ochii inchisi. El ii va insela, ii va stoarce de bani, ii va aservi, dar ei nu-si vor da, totusi, seama. Ei bine, este magnific, iata cel putin o fiinta inteligenta ! Ceilalti sunt prosti. De ce nu se intreaba nimeni de unde vine, cum a trait, cine e Maestrul sau, cine l-a trimis ?… Ah, nu, nu, inutil sa-si puna intrebari ; din moment ce el promite sa-i initieze in trei zile mijlocind cu cateva mii de dolari – ei il cred. Sunt grabiti, intelegeti voi, Initierea nu trebuie sa dureze mai mult de trei zile. Lumea este plina de oameni ca acestia, glumeti, excroci, care profita de credulitatea si stupiditatea altora. Dar ei, cel putin sunt inteligenti ! Eu nu neg ca acesti oameni au ceva puteri – oricine, exersandu-se, poate obtine anumite puteri -, dar problema este de a sti cum sa le foloseasca si in ce scop. Aici, despre aceasta Cerul se pronunta : Cerul nu se preocupa de mijloacele pe care le posedati, ci de modul in care voi le folositi. Ceea ce conteaza pentru el, nu este stiinta voastra, clarviziunea voastra sau puterile voastre, ci dezinteresul vostru. Voi puteti avea stiinta, clarviziune si puteri, insa atata timp cat nu sunteti dezinteresat, chiar daca oamenii va recunosc ca Maestru, Cerul nu va recunoaste. Nefericirea pentru oameni, este lipsa lor de discernamant : daca intalnesc un adevarat Maestru dezinteresat nu se vor increde, pe cand pe primul venit, care le va arunca praf in ochi prezentandu-se ca Maestru, il vor urma. In realitate, un adevarat Maestru nu va va spune niciodata ca este un Maestru, niciodata ; el va va lasa sa o simtiti si sa o intelegeti, el nu se grabeste sa fie recunoscut. Din contra, un fals Maestru, din momentul in care a decretat ca este un Maestru, nu mai are decat o singura idee : sa se impuna celorlalti.

puteti prelua art din blog cu specificatia sursei