Ganduri in vreme de coronavirus

Doar pentru cei care sint lucizi sau inca nu sint lucizi si responsabili, insa doresc sa fie lucizi si responsabili. Daca sanatate nu e, nu mai e nimic mai departe. Cei care au gindire magica prea mare, gindire fixista, omnipotenta, narcisism, egoism, inconstienta, care nu au testarea realitatii, lipsa de gindire critica sanatoasa, lipsa de logica, ratiune, empatie, responsabilitate sociala/civica dar si instinct sau cred in teoria conspiratiei sa nu se oboseasca sa citeasca. Nu e vremea pentru teorii. Vom teoretiza dupa ce va trece situatia de criza. Flexibilitatea mentala e un semn de inteligenta. (aviz si mai departe – dupa ce trecem de aceasta criza).  Atentie si la aceia care se reped sa “salveze” omnipotent. Va reamintesc ce a facut Bruce Willis in Die hard dupa ce a “salvat” planeta: s-a invelit cu o patura si a baut ceva cald, nu a facut psihoterapie profunda. 
Nimeni nu le stie pe toate, ca atare o persoana inteligenta, cind nu stie despre ceva, intreaba specialistul in acel ceva. (nu va dati omniscienti). In cazul de fata este vorba despre medic specialist in infectioase, virusologie si alti specialisti in problematica data. 

“Dacă omul și-ar aminti mereu de fragilitatea lui, ar învăța să fie modest.”
Emil Cioran
E o compilatie de ginduri in aceste vremuri incerte. E nevoie de simt al realului ! (inainte de psihic e nevoie sa fim in viata) In astfel de vremuri se observa des lipsa de responsabilitate sociala, lipsa de discernamint. Flexibilitatea mentala = semn de inteligenta. (si capacitatea de a te lasa influentat benefic = inteligenta emotionala). Traim o perioada cu multe incertitudini si haos. In situatia in care nici macar medicii specialisti nu stiu cu ce se confrunta. Avem certitudinea ca ne confruntam cu ceva nou. Acum este important sa ajutam sistemul medical sa isi faca treaba si sa nu se epuizeze. (sistemul nu va rezista daca vor fi pline zonele de la ATI. Sistemul nu va rezista pentru ca si medicii vor muri). Viata pe primul loc. Apoi adaptare – si reconstructie. 
Negarea este un mecanism de aparare pe care il folosim cu totii in anumite situatii. Important e sa nu raminem in ea. In situatii traumatice folosim si disocierea. Nu putem tolera altfel situatia.
Imi vin in minte niste bancuri „- Care e diferenta dintre un nevrotic, psihotic?
– Nevroticul construieste castele in aer, psihoticul locuieste in ele. „In banc mai era vorba si de psihiatru insa nu la el ne referim acum.
„Cel care suferă de psihoză crede că 2 + 2 = 5 Un nevrotic ştie că 2 + 2 = 4, dar îl enervează asta.”
Cam asta cu testarea realului.
Sa fim lucizi, solidari si constienti, nu omnipotenti, inconstienti sau paranoizi.

O situatie noua inseamna adaptare. Si orice perioada de schimbare si adaptare contine o pierdere, un doliu. Doliul fata de viata inainte de coronavirus si viata de dupa coronavirus.
http://sensart.ro/despre-pierderi.html si cartea daca nu o stiti : http://sensart.ro/vorbe-fara-glas.html (https://www.psihoshop.ro/carte.php?idb=1529)
Mai intii ne ingrijim de sanatatea fizica si apoi de cea mentala si spirituala https://cristianaalexandralevitchi.wordpress.com/2018/11/12/pina-la-spiritualitate-sa-ne-ingrijim-de-real/

Poate nici macar nu cunoastem despre emotiile adaptative : sa citim: https://cristianaalexandralevitchi.wordpress.com/2020/03/12/emotiile-adaptative-in-vreme-de-criza/

un articol mai vechi despre frica sanatoasa https://cristianaalexandralevitchi.wordpress.com/2013/09/24/multumiti-i-fricii/

si altul de actualitate : http://www.cafegradiva.ro/2020/03/frica-de-coronavirus-negare-gandire-magica.html

Categoric lumea noastra se va schimba. Multi s-au adaptat la munca online.
https://cristianaalexandralevitchi.wordpress.com/2018/11/12/pina-la-spiritualitate-sa-ne-ingrijim-de-real/

Apoi niste articole care mi s-au parut reflexive si/sau practice (si ginduri ale mele pe linga articole:
Barbatul care scrie e posibil sa fie controlor (aici intra anumite tipuri de personalitati) de felul lui, insa persoanele care se adapteaza mai repede la situatia actuala de criza, vor fi mai cistigate. E adevarat ca unele tipuri de personalitati sint facute sa functioneze bine in situatii de criza. (personalul medical, militarii, marinarii). Ele vad pericolul nu il minimizeaza si actioneaza, decid, nu spera aiurea sa fie bine. Sa nu speram aiurea. Speranta fara testarea realitatii nu e buna! E nevoie sa ne adaptam la incertitudine.
https://www.printesaurbana.ro/2020/03/strategii-gestionare-incertitudinii.html?fbclid=IwAR1zi0wXTVXxu4fcXyaoFQYiLK16IJW8aCk8-9KshmBzdHq7BWoZCBAXNgE
Frumos spus :
„COVID-19 a reuşit să stopeze pentru un timp scurt o maşină lansată într-un ritm din ce în ce mai accelerat spre o prăpastie. Este vorba de modelul nostru de viaţă globalizat pe care mulţi specialişti nu-l consideră capabil să dureze mai mult de o sută de ani. Într-o manieră solemnă, apreciată de majoritatea francezilor şi a mediilor de informare, şeful statului francez a mai vorbit despre necesitatea unei „deglobalizări“Această criză planetară demonstrează că istoria, în pofida rapidelor progrese tehnologice, rămîne în cel mai înalt grad incontrolabilă“.A fost nevoie ca mii de plămîni umani să se sufoce cangrenaţi de COVID-19 pentru ca plămînii planetei să se poată umple cu ceva mai mult oxigen. Oare omul este condamnat să devină un idiot planetar total, incapabil să asigure şi sănătatea planetei cînd îi merge lui bine?
Matei Vișniec este scriitor, dramaturg și jurnalist.”

https://dilemaveche.ro/sectiune/pe-ce-lume-traim/articol/pandemia-care-ne-obliga-la-reflectie-ce-lectie-pentru-umanitate?fbclid=IwAR1CJGAUndD-3d0DVOz4PRwpXeRozz-fNNI0zDn0CpSBPJIKGXrLTkSUOpc
Sociolog : „Ce am învățat până acum din reacția publică la Coronavirus?
Nu avem o cultură a riscului, nu suntem familiarizați cu incertitudinea, reacționăm emoțional, dar nu întotdeauna emoția este ceva negativ. Dacă nu se transformă în isterie, emoția poate deveni un catalizator motivațional puternic pentru modelarea unui comportament dezirabil la nivel individual și colectiv.
Noi românii, nu am fost niciodată extraordinari în a gestiona incertitudinea. Acționăm de obicei instinctual, emoțional, spontan și apoi vedem ce se mai întâmplă. Nu avem un plan B, pentru că nu considerăm că ar fi util. Iar atunci când vrem să prevenim ceva, suntem ridiculizați pentru că exagerăm. E drept că studiile multiculturale privind managementul incertitudinii ne poziționează mai mult lângă italieni sau spanioli și mai puțin lângă germani sau olandezi. Nu avem o cultură a riscului și, în general, așteptăm ca autoritățile să rezolve totul. Asta înseamnă că mulți dintre noi nu înțelegem amplitudinea și intensitatea unui fenomen cu grad mare de risc, așa cum este cazul în prezent cu COVID-19. De asta, mulți dintre cei izolați la domiciliu au preferat să se plimbe la cumpărături, chiar cu riscul de a-i îmbolnăvi pe ceilalți. Alții au ascuns călătoria lor prin Italia și au mers în colectivități, la serviciu sau la mall. Însă cel mai iresponsabil mi s-a părut gestul unor cetățeni români care au declarat o altă țară de origine pentru a evita carantina sau izolarea la domiciliu, deși știau că sosesc din zone restricționate. Dar responsabilitatea nu poate exista fără o cultură minimală privind situațiile de risc!”

https://www.revistasinteza.ro/coronavirus-intre-panica-si-ratiune?fbclid=iwar3_hrzpt5k3gyludig5xelohq33yoewrtol1ayejsgzprfesvcdzkyyttm

https://www.tribuna.ro/stiri/eveniment/trecutul-prezent-sfaturi-de-acum-100-de-ani-in-timp-de-epidemie-vom-sedea-frumusel-acasa-vom-tinea-in-jurul-nostru-cea-mai-mare-curatenie-si-nu-vom-intra-nici-in-carciuma-nici-la-sezatoare-si-nici-intr-alt-loc-unde-se-aduna-lume-multa-si-de-tot-felul-151122.html?fbclid=IwAR0-XRnTSrKNxi8kJF7DAxYGIjdPkyVjiFC0BolCtXnCOy6T6b0VpJs9h08

https://www.franceinter.fr/vie-quotidienne/boris-cyrulnik-apres-le-coronavirus-il-y-aura-des-changements-profonds-c-est-la-regle?fbclid=IwAR32DPZ2PtrixSqgvlUtDrlzbJDDdF3-cBOOqo79u7Zl9qyQd__qBy-cwkY

Concluzie Nina Cassian : https://revistatango.ro/nina-cassian-suntem-atat-de-imperfecti-de-limitati-de-salbatici-353?fbclid=IwAR0YIFaUjjAUJiL0XI_g2lLrOdtwT9a1BcrrlUKSunmzx1EqSfMTOLkS7x

Ce sa faci ca sa iti fie bine : Sa stii clar ce poti schimba si ce nu ! Sa distingi bine intre cele doua. Da te ingrijesti conform nevoilor lui Maslow : de corp (sa maninci, sa dormi, sa faci exercitii de respiratie abdominala)

https://cristianaalexandralevitchi.wordpress.com/page/6/

Pe linga exercitii de relaxare (care pot face bine la scaderea anxietatii situationale) puteti sa vorbiti cu rude, prieteni (pe skype, zoom etc). Puteti sa cititi, sa vedeti un film. On line-ul va fi la mare cautare.

Apoi ginditi-va ce v-ati fi dorit sa faceti si nu ati apucat sa faceti din diverse motive (in casa). E timpul sa va ginditi bine la vreo aptitudine pe care o aveti nu ati pus-o deloc in practica si care poate fi pusa in practica in aceste timpuri (in casa voastra). Tineti un jurnal ! Acest lucru il recomand mereu si mereu. Ascultati-va pe voi insiva. Acest rastimp este un prilej sa va concentrati mai mult pe interiorul vostru. 

„Vindecarea”
Kathleen O’Meara (1839 – 1888) – via Google 
Și oamenii au rămas acasă
și au citit cărți și au ascultat,
Si s-au odihnit și au făcut exerciții
și au făcut artă și s-au jucat
și au învățat noi moduri de a fi
și s-au oprit
și au ascultat mai atent
cineva medita
cineva se ruga
cineva dansa
cineva și-a întâlnit umbra
iar oamenii au început să gândească altfel
Si oamenii s-au vindecat.

Și în lipsa oamenilor care trăiau
în mod stupid,
periculos,
fără sens și fără inimă,
Pământul începu să se vindece
iar când pericolul se sfarsi,
iar oamenii se regăsiră,
se întristara pentru morți
și au facut noi alegeri
și au visat la noi orizonturi
și au creat noi moduri de a trăi
și au vindecat complet pământul
la fel cum ei fusesera vindecați.
Kathleen O´Meara

 

 

 

Emotiile adaptative in vreme de criza

Frica este o emotie adaptativa si extrem de protectiva. Pe linga ea exista 3 emotii bune si sanatoase : tristetea, bucuria si furia. Fara ele nu ne adaptam. Evident e nevoie sa fie folosite adecvat in situatie. Daca nu ar fi frica nu am fi supravietuit. Daca nu aveam furie tot asa. Furia e energia vietii.

Ceva mai vechi si foarte actual :
Desigur ca daca frica este prea mare – devine patologica. Insa frica in situatii limita sau de criza face bine. Fara frica nu am fi prudenti. In situatii de criza cei care au dominant driverul Fii puternic exceleaza (medicii ,militarii, comandantii de nava). Ei sint obisnuiti sa controleze si sa decida deseori drastic. Functioneaza bine in situatii limita. Acestia sint abilitati in a actiona adecvat in situatii de pericol real.
Evenimentele actuale ne testeaza clar simtul realitatii si prudenta. Si mai ales ne face sa ne adaptam la o situatie noua. Acest lucru presupune a face doliu dupa situatia veche – inainte de coronavirus. Reluati fazele doliului. Unii sint inca in negare.  (vezi cartea Vorbe Fara glas – pe http://www.sensart.ro)
A actiona adecvat in situatie inseamna a folosi pozitiv starea de parinte normativ a eului (e nevoie sa avem valori sociale, etice), starea de parinte hranitor a eului (si fata de sine si fata de altii – daca nu luam masuri atunci riscul de a se infecta si medicii care ne trateaza sint mari si daca si medicii sint infectati putem sa ne gindim ce se intimpla. Nu mai vorbesc de burnout ) amintindu-ne ca libertatea noastra se termina cind da peste libertatea altuia si starea de adult a eului – adica neocortexul. Din starea de adult culegem informatii si gindim critic, argumentat. Din starea de adult ne dam seama ca nu avem prea multe informatii si daca dorim sa gasim le cerem specialistilor. Specialisti in boli sint doar medicii de diverse specializari (nu pareristii de pe FB care stiu ei mai bine cu ce se maninca coronavirus si lanseaza diverse aiureli iresponsabile). A gindi lucid si rational inseamna a lua informatii numai de la ei).
Intr-o stare de criza mai folosim si Intuitia – care se afla in starea de copil. Si instinctul. Ce ne spune animalul din noi ? Sa ne aventuram sau sa fim prudenti ?

 

Trebuie sa stii cind exista pericol real si cind nu si sa faci diferenta intre cele doua situatii. Ca atare nu aplecam urechea la ce spun unele persoane care nu sint medici ( ci in cazul de fata ascultam de infectionisti, virusologi, epidemiologi, biologi, cei de la UPU care sint cei mai abilitati a lucra sub stres mare). De asemeni, toti cei care au driverul Fii puternic se adapteaza la pericol foarte bine (de aceea sint cei mai buni in a fi ascultati: toti cei care lucreaza in situatii limita au aceasta capacitate).

A alege adecvat in situatie inseama a fi lucizi. Insa unii folosesc starea de copil rebel a eului pe partea negativa : nu numai ca nu gindesc, ci si sfideaza autoritatea (autoritate care in situatia de fata nu face decit sa previna si sa limiteze raspindirea cazurilor de coronavirus, sa protejeze populatia vulnerabila si medicii) si nu folosesc starea de Adult a eului fireste. De aceea cei care lucreaza la PR nu sint medici si invers. Daca vrem poezie cautam un poet. Cind e vorba de salvarea sanatatii cautam un medic.

De ce unii sfideaza pericolul si unii nu il vad ? Uneori de la traumele trecute nu putem sa mai facem diferenta intre un pericol real si unul imaginar. Si poporul roman are destule traume la activ.

In aceste momente de criza e nevoie de oameni care au o structura de personalitate apta de a lucra in situatii de urgente (gen medicii de la UPU) care sint capabili de a lua decizii in situatii de stres maxim cu luciditate, fara echivoc. Apoi ne putem folosi si de cei care lucreaza cu psi-ul sau de poeti sau alte tipuri de structura de personalitate. Mai intii e nevoie de a fi vii (cit mai multi). Stim de obicei ce se intimpla cind e haos intr-o tara.

Multa intelepciune si instincte bune ! Si spor la adaptarea la noua situatie ! Va fi viata si dupa coronavirus. Pina atunci faceti-va doliul – pentru ca orice situatie noua creeaza un doliu.

Jocurile de putere, Controlul la volan

Nu de putine ori am auzit diverse certuri in cuplu legate de cum conduce barbatul la volan, mai ales din partea femeilor care nu au carnet si nu conduc. (insa am auzit si despre cum critica berbatii femeile din trafic sau pe propria partenera). Este interesant verbul „a conduce”. E un mod de a fi in control, a nu te lasa condus de altul. Deseori aceeasi problema o au si persoanele care nu merg cu avionul – pentru ca sint conduse de altii (altul e pilotul). Fondul este anxios la controlori si ar fi de dorit sa isi trateze anxietatea.
Ce este nevoie de inteles :
– ca pentru multi barbati masina semnifica un apendice in care isi manifesta masculinitatea (evident este nevoie sa conduca responsabil!)
– ca la volan este nevoie sa fii linistit/a nu cicalit/a (riscul de accident poate fi mare daca ti se dau mereu indicatii cum sa conduci)
– ca modul cum conducem masina tine destul de mult de temperament (evident temperamentul nu poate fi schimbat insa poate fi ajustat – mai ales daca modul de conducere pune in pericol viata lui sau a altora)
– ca atunci cind exista experienta de ani in condus – in actul conducerii se intra pe pilot automat si ca modul de a conduce nu e facut „ca sa il scoata” din sarite pe celalalt partener
– ca este riscant sa cicalim conducatorul auto la volan (sau sa ii dam indicatii extrem de des – adica sa „conducem” noi indirect)
– cind o persoana nu are controlul propriei vieti ii controleaza pe altii (in diverse moduri subtile – si dind indicatii la volan)
– ca cel care conduce nu va conduce mai bine daca pasagerul ii da indicatii
Ca sa intelegem mai bine cum functioneaza femeile si barbatii ar fi bine sa intelegem diferentele intre creierele lor (in genere : femeile de obicei sint experte in a controla cel mai bine casa si zona casei, si invers barbatii sint experti in a se descurca mai bine in afara casei – acest lucru l-am facut de mii de ani. Asta nu inseamna ca nu exista femei care se orienteaza bine in trafic (dpdv al accidentelor femeile fac mai putine accidente mortale) si ca barbatii nu pot sa se orienteze in casa.

Despre bullying

Bullying-ul incepe de la adulti (adulti care l-au invatat in copilarie pe propria piele). Verificati si pe FB cit „umor” prost inteles: ironie, sarcasm, mistocareala. Ce pretentie sa ai de la o lege care poate are in vedere sanctionarea copilului abuzator, cind de fapt ar fi indicat sa duci la re-educare adultii ? Legea e o forma fara fond. Cind educam fondul ? Cind educam generatiile trecute prin comunism care au trecut prin abuz si care il duc mai departe in zona de munca sau in familie (cuplu) ?

Simptome-comportamente care ne trimit la consiliere

Cind nu mai sintem functionali intram in dezechilibru.
NeFunctional – inseamna ca exista exces in ceva. Cind omul iti face rau siesi sau altora atunci are nevoie de specialist. Exista moduri multe de a isi face rau siesi (incepind spre exemplu cu ne-somnul).
Preventia ne scuteste de cele de mai jos:
Simptome care ne trimit deseori pa psihiatru si specialistul psi:
– Gust pentru adrenalina (lipsa de prudenta la volan, punerea in situatii riscante etc)
– Violenta verbala, atitudinala, fizica
– Tulburari de alimentatie (anorexia, bulimia, ortorexia)
– Insomnie sau hipersomnie
– Anxietate – mai mult decit o teama , atac de panica, panica, fobii
– Oscilatii de dispozitie
– Iritabilitate
– Depresie
– Dependente (orice poate deveni o dependenta: munca, sex, jocuri de noroc, jocuri pe calculator, mincare, sport, cumparaturi, zahar, alcool, drog, medicamente, chat pe telefon sau alte gageturi, Dependenta de televizor (de anumite emisiuni TV) de activitati pe calculator, de jocuri pe calculator si/sau jocuri pe retelele de socializare, de socializare (fie ea si pe retelele de socializare), de activism, loisir, de sex si de pornografie, de adrenalina din sporturile extreme sau alte actiuni potential periculoase, de munca (workoholismul), de jocuri de noroc (ludomania), de ceilalti (dependentele emotionale), de diete), de operatii estetice si sportul compulsiv (vigorexia), de cumparaturi (shopaholism-ul – oniomania) , Dependenta de zei, idoli sau de o anumita “cale” spirituala si ritualurile aferente)
– Obsesii si compulsii
– Cind simti ca poti darima muntii si apoi te prabusesti in butoiul de melancolie
– Cind devii suspicios pentru orice si ti se pare ca cineva vrea sa isi faca rau
– Retragere sociala si bizarerii comportamentale
– Psihosomatizarile – dureri si acuze fizice functionale fara cauza organica
– Cind iti gasesti parteneri nedezirabili
– Cind nu iti gasesti locul
– Tacere agresiva – agresivitate pasiva
– Procrastinarea
– Cind esti mereu nemultumit de tine si de altii
– Cind nu iti gasesti partener
– Cind ai probleme de stima de sine
– Cind ai schimbari in viata si nu stii cum sa le faci fata – probleme de pierderi (ex sarcina pierduta, infertilitate, avort, divort, adoptie)
– Flashbackurile dupa un eveniment traumatic
– Gelozia patologica
– Problematici existentiale si spirituale (crize)
– Perfectionism

Aceste comportamente afecteaza si pe cei din jur – mai intii cei apropiati si apoi si colegii , vecinii etc Ei trebuie educati sa vada aceste schimbari.

Daca regasiti in trecutul vostru personal sau al familiei de provenienta situatiile de mai jos atunci este bine sa mergeti la consiliere:

– ati crescut la o casa de copii
– inaintea nasterii voastre au existat multe avorturi spontane/sau provocate
– mama a murit la nasterea voastra
– v-au murit parintii când erati copil/adolescent
– bunicii au murit de tineri
– ati avut un parinte (mai ales tatăl) cu un comportament autoritar sau/si intr-o familie cu atmosfera terifianta
– mama voastra a revenit la servici foarte devreme dupa nasterea voastra (inainte ca voi să fi implinit un an)
– statutul economico-social al familiei de origine a fost precar (ati crescut intr-o familie cu dificultăti banesti frecvente)
– parintii nu au reusit sa isi mentina decit cu greu locul de munca (au fost des în somaj)
– ati crescut intr-o familie cu multe carente intelective-profesionale
– ati facut parte dintr-o familie numeroasa in spatiu mic si conditii precare de locuit
– ati preluat rol de “parinte” pentru frati sau pentru celalt parinte
– ati avut vreun parinte criminal, sau alt membru de familie criminal
– parinti indisponibili, abuzivi si lipsa sprijinului bunicilor sau altor rude in copilaria mica
– ati crescut intr-o familie disfunctionala (certuri dese si violente, un parinte – sau ambii cu dependenta de drog, alcool, psihotic sau cu alte deficiente fizice/psihologice)
– ati avut un parinte si/sau frate (sora) cu o maladie grava, invalidanta
– nu aţi avut atasament sigur cu unul dintre parinti (mai ales cu mama în primul an de viata)
– diferenta de virsta intre voi si urmatorul/urmatoarea frate/sora este mica – mai putin de 18 luni
– sunteti adoptat
– sunteti “copil din flori”
– ati crescut doar cu mama sau doar cu tatal
– ati fost abuzat/a sexual
– ati fost maltratat/a corporal si psihologic (umilit, criticat, ironizat, devalorizat)
– ati avut parinti care s-au comportat cu voi în majoritatea timpului în starea eului de Parinte normativ negativ
– ati avut un parinte, sau alt membru al familiei arestat sau/si luat ostatic, inchis
– ati avut un parinte cu istoric de internari in spitale si centre de recuperare (stramosi psihotici)
– ati avut parintii care au divortat
– ati fost victima violentelor repetate (din partea parintilor, fratilor)
– ati trăit familie dezbinata, sufocanta, toxica
– aveti senzatia că nu va gasiti locul în familia voastra de baza
– ati avut in familie vreun membru decedat in conditii stranii : omor, sinucidere
– ati trait într-o familie unde au existat/exista probleme psihologice-emotionale (somatizari, boli cronice, psihice grave)
– aveti o istorie de viata a familie de baza in care s-au intimplat tragedii (repetitii de destine) deportari, exil, iubiri care s-au terminat tragic, accidente inexplicabile, inchisoare, crime, sinucideri, morti violente, violuri, maltratari, abuzuri, avorturi repetate, sarcini pierdute inexplicabil, imposibilitatea de a avea copii, copii din flori, pierderi de bunuri (deposedari, furt, falimente) morti suspecte, copii abandonati, sau alte traume.
De asemeni, puteti lucra o genograma (indrumati de un psihoterapeut, într-o consiliere/sau psihoterapie personala), fie metoda constelatiilor sistemice (individual si/sau in grup), daca acum treceti prin urmatoarele situatii:
– ati aflat acum la maturitate că ati fost adoptat/a
– nu reusiti sa va pastrati un loc de munca
– nu reusiti sa va sustineti financiar
– nu reusiti sa mentineti o relatie afectiva cu cineva
– va alegeti mai mereu parteneri indezirabili si plonjati in relatii disfunctionale
– aveti multe datorii, rate
– ati trecut print-o graviditate neasteptata si nedorita
– v-ati separat de partener sau ati divortat
– ati avut un avort spontan (sau avorturi repetate spontane/provocate)
– ati aflat vestea ca aveti o boala grava
– ati aflat ca partenerul sau copilul au o boala grava, invalidanta
– ati suferit pierderea unei fiinte dragi
– aveti dificultati banesti
– aveti dificultati sociale
– ati trecut printr-o catastrofa naturala
– ati fost prins/a ca ostatic/a
– ati fost victima violentelor repetate (partener de viata abuziv)
– ati avut multe boli somatice
– aveti o atmosfera dificila la servici, tensiuni cu superiorii si colegii
– sinteti in prezent in somaj
– v-ati mutat de curind la alt servici in care nu va adaptati
– v-ati mutat de curind într-o altă casa
– aveti disfunctionalitati in cuplu
– aveti disfunctionalitati sociale (cu vecinii)
– aveti disfunctionalitati in familia extinsa (cu parintii fiecaruia, sau alte rude)
– ati pierdut o suma mare de bani, bunuri
– v-ati schimbat de curind in orice fel conditiile de viata
– ati trecut prin evenimente traumatizante aparute in timpul sarcinii – pentru o femeie (decesul cuiva din familie, violenta a partenerului asupra ei, şomaj, schimbare de domiciliu)
– ati trait ca femeie insarcinata alte situatii stresante de viata
– de curind a decedat in conditii stranii (omor, sinucidere un membru de familie
– va simtiti pierduti si fara “casa” interioara
– aveti senzatia ca nu sunteti voi insiva, ci parcă altcineva locuieste în voi (fara a avea halucinatii auditive, vizuale, corporale)
– aveti senzatia de gol sufletesc, tristete profunda neexplicata prin unele evenimente de viata declansatoare
– sinteti împietrit/a, inghetat/a afectiv (cind nu simtiti nimic sau cind simtiti prea mult – simpatizati cu toti si cu toate)

– aveti stima de sine joasa, tendinta de devalorizare
– aveti comportament prin care va faceti rau (bulimie, vigorexie, ortorexie, automutilare, sporturi extreme, sex cu violenta, abuz de medicamente când nu e cazul, jocuri de noroc)
– aveti frecvent esecuri pe diverse planuri ale vietii: profesie/munca, bani/avere, relatii de cuplu, copii, sexualitate, relatie de cuplu, sanatate
– exista secrete de familie/subiecte neabordate (ex adoptii, infidelitati, copii din alte casatorii sau relatii, sinucideri, crime)
– treceti print-o pierdere (doliu) sau când aveti dolii neincheiate din trecut dupa diverse pierderi. Cind pierdem pe cineva sau ceva pierdem o suma intreaga de lucruri materiale sau imateriale legate de pierderea initiala. Toate evenimentele vietii contin in ele diverse pierderi. Trecerea de la copilarie la adolescenta, de la adolescenta la tinerete, de la maturitate la batrinete inseamna o renuntare, deci o pierdere
La copii:
– teama de separare
– enurezis
– encomprezis
– tic
– dificultati de invatare
– furie de necontrolat
– comportament opozitionist si rebel constant
– retragere sociala si bizarerii comportamentale

Pina la spiritualitate sa ne ingrijim de real

Am intilnit des iluzia evident secreta si inconstienta “O cale spirituala (indifferent de model) iti rezolva toate problemele vietii.” Multe persoane ajung la terapii complementare de diverse tipuri pentru a isi rezolva de fapt unele probleme fizice si emotionale de viata.
Nu, spiritualitatea prost inteleasa nu rezolva problemele vietii de zi cu zi – dimpotriva le adinceste. Unii cred ca daca repeta o rugaciune, o mantra, se rezolva totul. E o autohipnoza paguboasa pe termen lung, daca respectiva persoana practica politica strutului. Nu e un mechanism bun de a face fata. Mai curind filosofia adevarata indeamna la infruntarea vietii. De curind am citit ca si Papa a trecut prin psihoterapie personala. Poate da un exemplu si altora !

https://adevarul.ro/cultura/spiritualitate/papa-francisc-considera-viitorii-preoti-trebuie-evaluati-psihic-fizic-sunt-speriat-preotii-rigizi-tin-ei-musca-1_565033567d919ed50e6dbc8b/index.html?fbclid=IwAR3Jk6cdG2QST_ABXBC6nItQ-FRv7lyiS2L-qJftoaHVRu9shEUfatxj3GY

https://www.vice.com/en_us/article/vbaedd/meditation-is-a-powerful-mental-tool-and-for-some-it-goes-terribly-wrong?utm_campaign=sharebutton&fbclid=IwAR1xlVQKA_g-LmfHyEuXE_jywztKWPVh7m5AMEmnAtdY3GhlxlaKmXWcAKk
Deci sa revenim cu picioarele pe pamint – in real (nu spun realitate : pentru ca exista extreme de multe realitati – cite minti exista – fiecare cu realitatea lui interna).
1. Toata lumea are probleme.
2. Numai intr-un loc cu verdeata nu mai exista deloc probleme
3. Daca sinteti vii aveti probleme
4. Si specialistii medici, psihologi, terapeuti complementari, guru, etc au probleme (pentru ca sint oameni!) Diferenta e – cel putin in cazul psihoterapeutilor – ca ei trec prin psihoterapie personala inainte de a lucra cu altii (poate nu toti insa ….destul de multi!) Un psihoterapeut deseori isi cunoaste limitele. Stie cu cine poate lucra si cu cine nu. Asta e un beneficiu pentru el si ceilalti. Cei care nu trec prin psihoterapie personala deseori nu isi cunosc limitele. Au iluzia ca pot “rezolva” orice.
Nu vinati cai verzi pe pereti: Perfectiune de sine, Relatie perfecta, Viata perfecta etc Nu exista asa ceva decit in vis (real sau reverie). In real – lucrurile sint complicate si ambivalente. Si asa vor fi mereu. Nimic benefic nu se face fara Efort personal si Responsabilitate personala. Nu exista Magie – magia o face fiecare prin implicare in viata proprie. (ma refer la adulti – cind e vorba de copii – atunci responsabilizarea e a parintilor. De aceea adultii – au nevoie de un demers de cunostere personala inainte de a intemeia o familie). Scapati pe cit posibil de gindirea magica. A nu se intelege ca a gindi rational din neocortex presupune eludarea afectului. Nu. Presupune a face o alegere constienta. Tinem cont de intuitie, empatie etc, insa cu neocortexul alaturi.
Deci, inainte de a merge pe o cale spirituala (fie ea si religioasa) e nevoie sa ne ingrijim de fizic si apoi de psihic. Sau poate mai bine – in timp ce mergem pe o cale spirituala putem sa ne ingrijim de fizic si psihic.
Mai intii fizicul : medic de familie (pentru analize de rutina), medic generalist, radiolog (echo) si neurolog – mai ales daca ati avut vreodata pierderi de constienta, tcc, sau/si convulsii afebrile – evident in ambulatoriu. Da – ati citit bine – in ambulatoriu. Chiar daca se asteapta la cozi. In alte tari nu ajungi direct la spital pentru orice! Daca mergi in ambulatoriu, faci un bine si spitalului si medicului din spital – il lasi sa isi practice corect meseria. Un medic in burnout, nu te vede corect , in spital, ci superficial. E firesc – nu are timp si nu mai are capacitate (De oboseala mai si moare inainte de vreme).
De ce fizicul ? Ca sa excludem unele afectiuni organice. Si inainte de a ajunge la psihoterapeut/consilier psiholog sint necesare aceste investigatii (nu orice afectiune intra la psihosomatica si e vizata de psihoterapeut – si ca sa ne asiguram ca nu “lucram” pe o chestiune care se poate dovedi a fi organica atunci merita inainte de a ajunge la psihoterapeut sa avem analizele la zi).
De ce apoi psihicul inaintea spiritualului ? Pentru ca mergem cu psihicul pe strada – peste tot si daca avem o problema de relationare cu cineva – nu o sa ne ajute vreun terapeut complementar sa rezolvam aceasta problema, ci psihoterapeutul. Da, psihoterapeutul se ocupa si de dezvoltare personala psihologica – si de probleme de viata in general, de crize existentiale, nu numai de depresii, anxietati, atacuri de panica, nevroze.
Inaintea psihicului – socialul : Pentru ca facem parte dintr-o societate, prima chestiune in unele situatii este contextul de viata :spre exemplu in cazul unui caz social, primul lucru nu este psihoterapia, ci sistemul social (cind nu ai casa, nu ai job, faci parte dintr-o familie abuzatoare – chestiunea principala este sa rezolvi aceste probleme).

Si psihiatrul are rolul lui – tulburarile de personalitate, psihozele sint tratate mai intii si mai intii de psihiatru corelat cu neurologul. Pe vremuri cele doua specializari erau impreuna – neuro-psihiatru. Acum sint competente diferite. Cind incepi sa iti faci tie rau (sint moduri diferite de a isi face rau siesi) si altora rau atunci nu mergi la guru, sau preot, ci la psihiatru. Daca nu esti constient, atunci apartinatorii ar trebui sa fie constienti si educati. Da – ne lipseste educatia si ne “rusinam” sa ajungem la psihiatrie. Insa tocmai asta ne consta pe termen lung. Lipsa de preventie in diverse domenii.
Cind invatam sa fim mai constienti de sine si gasim strategii de a ne descurca mai bine cu noi insine si cu cei din jur atunci putem spune ca sintem pregatiti sa alegem o cale spirituala. Sa nu uitam nevoile lui Maslow – autoactualizarea (transcendenta) e pe ultimul loc.
Atentie : nimic nu e panaceu. Speranta magica in cele mai multe rinduri aduce numai paguba, nu beneficii. E nevoie de speranta, cu masura insa mai ales de luciditate – care nu e deloc comoda.
Nici medicina nu e panaceu, nici psihoterapia nu e panaceu si nici terapiile complementare nu sint panaceu. Chiar daca te poti numi specialist dupa ani de pregatire si experienta (sa ne intelegem nu devine nimeni medic si psihoterapeut la 20 de ani, cind nici macar nu stie pe ce lume e si ce drum in viata alege, ci peste ani de formare si munca si experienta de viata. Evident mai e necesar sa nu treaca ca gisca prin apa prin facultate – sint destui care au facut o facultate doar “ca sa aiba o diploma”.)

De fapt ar trebui sa fie criteriu clar pentru meseriile in care e implicat omul si puterea: nimeni nu ar trebui sa practice : terapie, preotie, medicina, psihoterapie, avocatura, judecatorie, coaching, etc decit dupa 30 de ani cind theoretic s-a maturizat indeajuns si dupa o psihoterapie/dezvoltare personala a sa la psihoterapeut. (http://www.cafegradiva.ro/2015/01/psihoterapia-pe-scaunul-clientului-si.html)
Studiile spun ca maturizarea afectiva si capacitatea de a lua decizii asumate si constiente nu se produce la 18 ani si nici la 25 de ani decit in situatii rare si atunci trebuie sa ne gindim la aspecte ce tin de experientele timpurii ale acelei persoane – cum de “a ajuns sa fie matura” la 18 ani. Deseori se intimpla sa arda etape de viata, sa „se maturizeze” inainte de vreme – ceea ce in timp poate costa. (cind arzi etapele vietii – si ai carente pe anumite paliere din copilarie si adolescenta – ele apar in diverse alte etape in viata). Pe de alta parte, cum am mai spus in mai multe rinduri – cei ce lucreaza cu omul ar trebui sa fie obligati toti sa treaca pe la psihoterapeut – si eventual sa fie testati clinic si psihiatric– mai ales cei care sint in posturi de Putere).
Revenind, nu o sa rezolve o psihoza cu terapie complementara (Cei care practica meseria de terapeuti complementari – ar trebui sa fie lucrati personal si sa fie capabili de a observa si intuit boala fizica si psihica si sa trimita la psihiatru si neurolog).
Mai multe pe : https://cristianaalexandralevitchi.wordpress.com/2017/06/09/fara-ipocrizie-despre-psihoterapie/
https://cristianaalexandralevitchi.wordpress.com/2015/03/30/de-ce-nu-ne-schimbam-peste-noapte/
https://cristianaalexandralevitchi.wordpress.com/2013/05/27/cind-credem-ca-scurtaturile-ne-duc-la-rezultat-drumul-spre-noi-insine-nu-are-scurtaturi/
https://cristianaalexandralevitchi.wordpress.com/2013/05/30/drumul-spre-noi-insine-nu-are-scurtaturi-2/
Deci aveti grija la ordine: fizic, psihic, spiritual !

Ceilalti

“Iadul sunt ceilalți” Sartre

Filmul The Others (2001, regie Alejandro Amenabar)
Filmul devoalează secretul doar la sfârșit. O familie care locuiește într-o casa victorianã are un fiu Victor, care are coșmaruri și visează o fată care a locuit în această casă cu mult timp în urmă. Cei care locuiesc acum în casă află istoricul familiei din trecut printr-o ședință de spiritism: o mama a inebunit și și-a omorât ambii copii și apoi s-a sinucis. Victor face legătura cu cealaltă familie prin simptomul lui. Victor este portavocea. Privitorul filmului nu află decât la sfârșitul filmului care familie este cu adevărat vie și care este cea moartă.
Cei vii nu sunt lasați să vietuiască în liniște. Acea casă nu aparține viilor, ci mortilor. Fantomele de fapt sint cele care locuiesc în casă.
Exista trei familii în casă: una reala, alte doua fantomatice: cea a mamei cu cei doi copii și cea a servitorilor (ca și grup), una vie și celelalte moarte.
Filmul începe cum o femeie cu doi copii primește în casă 3 servitori noi. Ceilalți “dispăruseră”. Una dintre servitoare este mută.
Femeia iși creștea singurã copiii în spirit sever religios. Ambii copii suferã de o fotofobie, alergie la luminã, astfel încât noii servitori sunt obligati sã se supunã unei reguli ferme: casa trebuie sã stea în semiîntuneric. Nici o ușã nu se va deschide înainte ca cealaltã sã fie închisã, cu cheia ! E ca și cum peste tot pândește cineva care vrea să facă rău copiilor și ei, din punctul de vedere al mamei.
Mama, foarte religioasă si se străduiește să iși învețe copii diverse precepte biblice. Totuși copiii au intrebari și idei proprii referitoare la poveștile din cărtile sfinte. Partea lor sănatoasă și logică pune la îndoială scrierile. Putem să ne gândim că mamei ii este foarte greu să mențină partea sănătoasă din ea însăși. Fata vede partea bolnavă din mama : “ Mama a innebunit” îi spune fratelui.
În afară de servitori nimeni nu are accesul în afara casei și nimeni nu le calcă pragul casei. E ca și cum nimic nu trebuie să iasă și nimic nu trebuie să intre (atmosfera filmului surprinde foarte bine teroarea din paranoia, când o persoană se simte invadată de “alții” care vor să îi facă rău. )
Anne incepe să vorbească de “”un baiat” Victor, cu tata pianist, care spune ea a trăit în această casă. Ea vede prima “cealaltă” familie. Apoi și mama începe să audă voci. Mama are o halucinație (vede în locul fetei ei o bătrână) și încearcă să-și omoare fiica.
Sistemul mamei cu copiii este un sistem închis – de altfel totul este inchis: gura servitoarei e închisă, ușile ca niște guri, trebuiesc închise. Nimic nu trebuie să iasă în afară ceea ce ne duce cu gândul la Secret, doliu netrăit. Tatăl este marele absent.
Anne intreaba la un moment dat “Mama cund oamenii mor în razboi unde se duc ? Mama : Depinde. Nicholas : De ce ? Mama : Dacă au luptat pentru cei buni sau pentru cei răi . Tatăl tău a luptat pentru Anglia. Pentru cei buni. Anne : Cum stii care sunt cei buni și care sunt cei răi ? (ironic în gura unui copil se pun gânduri filosofice : de unde pornește un război și ce rămâne după el – numai durere și oroare. )
Mama l-a idealizat pe tatăl lor. Posibil, de aceea nici nu a putut ține doliul. Dacă a murit pe front, atunci fără un cadavru doliul se ține foarte greu, dacă nu imposibil. Așa cum spune Claude Nachin conceptual de fantomă se poate extinde și la situații de doliu patologic, neținut sau traume nedepășite, chiar dacă nu există un secret.

Relevant este momentul când mama găsește albumul cu pozele unor persoane puse la poză și pozate moarte fiind. Guvernanta dna Mills explică: “Durerea pierderii unei persoane iubite, îi poate determina pe oameni să facă lucruri ciudate” Ea mai spune “uneori lumea celor morți se amestecă cu lumea celor vii”. Pe parcursul filmului, cei trei servitori vorbesc straniu între ei, ca și cum ar ști un secret și il vor spune la momentul potrivit. Un doliu care nu se tine poate duce si la psihoza.
Secretul nu poate locui decât la întuneric. Putem face o analogie inconștient-conștient, noapte-zi, întuneric-lumină, real-imaginar, moarte-viață.
Într-o noapte copiii ies afară din camera lor și descoperă niste morminte în gradina castelului, mormintele servitorilor. În acelasi timp mama descoperă o altă poză a servitorilor pozați morți.
La sfârșit perdelele sunt date la o parte și atunci se află adevărul: familia presupusă fantomatică e reală șî ceilalți sunt morți. Vorba lui Sartre : “Iadul sunt ceilalți” Fiecare familie o violentează cu propria prezență pe cealaltă. Ele nu pot trăi pe același teritoriu împreună.
Filmul arată că fiecare familie iși este sieși fidelă și-și apara funcționarea.
Fiecare familie deține cel puțin un secret construit pe un eveniment traumatizant nedigerat.
Secretul apare deseori în vis, mai ales la copii pentru ca aceștia sunt receptori mai buni ai inconștientului familial și colectiv.
Putem să ne gândim că familia mamei cu copiii și grupul servitorilor sunt fantomele familiei lui Victor, de care familia nu are habar, deși filmul nu arată că ar exista o legătură între cele două familii.
Putem să ne gândim la teoria prin care orice casă are un suflet, o energie provenită din toți cei care o amprentează de-a lungul generațiiilor, fie din aceeași familie, fie din familii care nu au o legătură de rudenie una cu alta. Casa este un înveliș în care își desfășoară viața mai multe familii legate prin grade de rudenie sau nu.
” Intrusii “ în funcție de perspectiva fiecarei familii sunt întotdeauna ceilalti. Pentru familia moartă sunt cei vii și invers.
Crisa Levitchi

A isi face rau siesi

Suicidul este o violenta suprema asupra fiecaruia dintre noi si fata de umanitate in genere. Aduce la suprafata intreaga angoasa, vulnerabilitate, fragilitate si neputinta a fiintei umane. Vorba Ninei
„Nina Cassian: Suntem atat de imperfecti, de limitati, de salbatici…”http://revistatango.ro/nina-cassian-suntem-atat-de-imperfecti-de-limitati-de-salbatici-353
Nu exista o gena a sinuciderii insa exista tipar in trecutul familiei https://www.efemeride.ro/hemingway-o-familie-blestemata/

Maturizarea emotionala

Orice maturizare se produce cind suntem capabili de a vedea parintele sau o alta persoana asa cum este cu bune si rele si cand intelegem ambele ne apartin si ura si iubirea.

Orientarea scolara si profesionala aproape inexistenta ….

OSP – adica orientarea scolara si profesionala – (facuta de psihologul educational sau consilierul de scoala – adica tot psiholog) ar trebui facuta in scoala – nu la liceu (in clasa 11-12) In scoala – pentru ca de acolo porneste depistarea talentului copilului …..
Cind tinarul isi alege o facultate sa zicem ca vrea el nu e impins de parinti trebuie sa si-o aleaga in functie de materiile studiate si de corelarea cu piata muncii din Ro. Daca ramine in Ro.
Vad destule persoane ca specialist si ca om care la 40 de ani vireaza spre alte profesii …pentru ca nu se mai regasesc in cele vechi (de ce – ? pentru ca nu au ales ei facultatea, ci parintii sau prietenii, pentru ca habar nu aveau ce talente au – parintii nu aveau habar nici ei si nici profesorii…..) sau o alta categorie de tineri de pina in 28 de ani care se lasa de prima facultate (aleasa tot asa de mama sau tata sau de ei in necunostiinta de cauza ) care au asa numita – criza existentiala a drumului in viata….habar nu au pe ce drum s-o ia….

Deci ? Cind facem OSP ? si daca scoala nu e capabila s-o faca (un consilier scolar la o scoala e nimic in conditiile in care face si altele decit consiliere) – cine ?

„Sistemul educațional nu mai poate ține pasul.
E clar. El trebuie schimbat, trebuie adaptat, nu mai putem fi puși cu toții, la grămadă, și pregătiți pentru munci care erau valabile în zorii revoluției industriale. Argumentele pentru schimbarea sistemului educațional, complet depășit la acest moment, sunt evidente. Cu puține excepții, gen Finlanda, care sunt lăudate și atât, învățământul se bazează pe presupuneri adânc înrădăcinate, care și-au pierdut valabilitatea în timp. Și culmea e că distrugerea copiilor nu e o chestie deliberată. Nu e o conspirație la mijloc, gen: da, noi trebuie să producem tâmpiți. Nicidecum. E o problemă a unui sistem pe care noi refuzăm să-l reconstruim.
Haideți să ne gândim un pic. Ce li se cerea oamenilor care terminau o școală acum 150 de ani? Era vorba, ca și acum, de cererea de forță de muncă. De-aia a fost făcută școala, până de curând (câteva sute de ani la scara istoriei înseamnă foarte puțin) accesibilă doar oamenilor foarte bogați. Pentru că industria avea nevoie de oameni, a apărut școala pentru mase. Care îi pregătea pe viitorii adulți pentru tendințele de atunci ale pieței muncii: liniaritate, standardizare, conformitate. Ei bine, ce li se cere acum copiilor, când termină o școală? Cu totul altceva decât li se cerea acum 150 de ani, nu?

https://patraru.ro/2018/01/21/tu-pentru-ce-fel-de-lume-iti-pregatesti-copilul/

Avem in vedere piata muncii ? sau toata lumea in Ro trebuie sa faca facultate doar sa aiba o diploma ” Deja acționăm greșit în mare măsură cu ai noștri copii. Îi lăsăm să-și bată prea mult capul cu temele în exces date de la școală, în loc să punem presiune ca porcăria asta să înceteze. Da, noi ca părinți. Apoi, o chestiune aproape sigură este că învățământul așa cum îl știm nu va mai funcționa. Eu învăț continuu. Așadar, dacă ești părinte, în 90% din cazuri, tot ce poți face acum pentru copilul tău este să nu-l încurci. Să nu crezi că știi, pentru că nu știi nimic despre ce i-ar face bine. Lasă-l în pace! Oricât de puține pare să știe despre viitor, oricum îl simte mult mai bine decât tine. Bunicul meu nu a murit de vreo boală, era sănătos tun chiar și la aproape 80 de ani. Pur și simplu, i-a stat mintea în loc, cum îi plăcea lui să spună. Nu a putut accepta că ani întregi a muncit pentru ceva de care, brusc, nu a mai fost nevoie.” https://patraru.ro/2018/03/11/eu-cand-voi-fi-mare-vreau-sa-ma-fac-stai-sigur-va-mai-exista-meseria-asta/

« Older entries

%d blogeri au apreciat: