Jean de La Bruyere

Jean de  La Bruyere http://www.citatepedia.ro/

A fi liber înseamnă a fi singur stăpân pe ceea ce faci sau pe ceea ce nu faci.

Când vrei să uiţi pe cineva, înseamnă că te gândeşti la el.

Când te ocupi prea mult de defectele altora, n-ai timp să le îndrepţi pe ale tale.

Batjocura este adesea saracie a spiritului.

Sclavul nu are decat un stapan, ambitiosul are atatia stapani cati ii pot fi de folos carierei sale.

Pe măsură ce favoarea şi bunurile mari se retrag de la cineva, ele lasă să se vadă la el cusururile pe care le acopereau şi care se găseau la dânsul fără ca nimeni să le observe.

Ignoranţa profundă inspiră tonul dogmatic; acel care nu ştie nimic crede că poate învăţa pe alţii ceea ce abia a aflat el însuşi; acel care ştie multe nu-şi închipuie că ceea ce spune ar putea fi necunoscut şi se exprimă mai cu indiferenţă.

Cel care într-o bună zi ştie să renunţe cu hotărâre sau la un nume mare sau la o mare autoritate sau la o mare situaţie, se liberează într-o clipă de multe necazuri, de multe vegheri şi uneori de multe nelegiuiri.

C el mai important şi cel mai greu este să dai; ce te costă să mai adaugi şi un zâmbet?

Modestia este pentru merit cea ce sunt umbrele pentru chipurile dintr-un tablou. Ea dă meritului puterea şi relieful.

Cei care fără a ne cunoaşte îndestul gândesc rău despre noi, nu pe noi ne atacă, ci închipuirea minţii lor.

Politeţea face ca omul să apară în exterior aşa cum ar trebui să fie în interior.

Nu putem ajunge departe în prietenie dacă nu suntem dispuşi să ne iertăm unii altora micile cusururi.

A rade de oamenii de spirit este privilegiul celor prosti.

Oamenii încep viaţa iubind necondiţionat, dar orgoliul îi lipseşte întâi de dragoste şi apoi de viaţă.

Mare pacoste să nu ai destul duh ca să vorbeşti frumos, nici destulă judecată ca să taci când trebuie.

Tot spiritul din lume e inutil pentru cel care nu-l are.

Este bogat acela care câştigă mai mult decât consumă; este sărac acela ale cărui cheltuieli îi depăşesc venitul.

Te vindeci aşa cum te consolezi: nu ai în tine atâta simiţire încât să poţi plânge şi să poţi iubi la nesfârşit.

Darul conversaţiei constă mai puţin în a dovedi mult spirit, decât în a recunoaşte spiritul altora.

Prietenia poate dăinui între fiinţe de sexe diferite, chiar ferită de orice grosolănie, totuşi o femeie se uită pururi la un bărbat ca la un bărbat şi, la rândul său, un bărbat se uită la o femeie ca la o femeie. Legătura aceasta nu este nici pasiune, nici prietenie curată, formând o categorie aparte.

Cu cât regula e mai strictă, cu atât capul care a conceput-o e mai prost.

Galileo Galilei

Nu poţi să înveţi ceva pe cineva. Poţi doar să-l ajuţi să găsească răspunsul în el însuşi.

Nu mă simt obligat să cred că acelaşi Dumnezeu, care ne-a înzestrat cu simţuri, raţiune şi intelect, ar pretinde să nu le folosim.

Dubiul este tatăl invenţiei.



Lucruri care ne deranjeaza la altii…

Multi dintre noi nu acceptam ca avem sentimente ca ura, minie, furie (datorita invataturilor parintilor si religiei) Adevarul e ca ura e mai aproape de iubire decit indiferenta. Daca nu ne acceptam toate sentimentele, ele risca sa iasa la iveala in moduri foarte subtile…

“Atunci cand urasti o persoana, urasti ceva din ea care iti apartine. Ceea ce nu face parte din noi nu ne deranjeaza. “Hermenn Hesse

Proiectia (mecanism de aparare a eului)  : este un mecanism de apărare în care cineva atribuie altora propriile ginduri sau emotii nedorite sau inacceptabile. Proiectia reduce anxietatea permiţind exprimarea impulsurilor nedorite din subconştient fără a lasa eul să le recunoască. “Ce rau este omul acela” – de fapt nu acceptam ca noi putem fi si rai. Nu acceptam partea din noi pe care o consideram negativa. Am fost invatati s-o reprimam. Este posibil sa proiectam asupra altora calitatile sau defectele noastre pe care nu le constietizam, insa este posibil sa proiectam in altii si calitati si defecte care nu ne apartin, insa am dori sa ne apartina (mai ales calitatile ). Asa se explica prieteniile si „dusmaniile”. Un dusman imi e mai aproape de suflet decit un om care imi e indiferent. Pe de alta parte nu toate ideile despre altii sint proiectii – daca 10 persoane spun despre alta ca are o anumita trasatura se prea poate s-o si aiba…adica acele persoane sa nu proiecteze in ea vreo trasatura de-a lor neconstientizata.

Cristiana Alexandra Levitchi

Iata ceva interesant despre Umbra noastra (nu cunosc autorul) :

Lucrurile care ne deranjeaza la altii: “Am stat sa ma gandesc ca lucrurile care ma deranjeaza cel mai mult la altcineva, sunt, probabil, propriile mele defecte de caracter. Cei care-ti provoaca iritarea si resentimentele cele mai puternice, sunt adesea cei care te reprezinta cel mai bine pe tine – ei intrupeaza chiar acea trasatura de caracter pe care o ai, pe care ti se cere s-o observi, la care ti se cere sa reflectezi, pe care trebuie, prin urmare, s-o vindeci. Toate sufletele de pretutindeni au organizat lucrurile astfel. Acei “altii” pe care ii judeci si ii respingi cat se poate de zgomotos, iti zgandaresc cel mai mult propria rana dureroasa, recunoasterea ta defensiva ca privesti la parti din tine insati, despre care iti dai seama, la un anumit nivel, sa au foarte mare nevoie de ajustari. Cand acele caracteristici isi fac aparitia in alta persoana, si declanseaza in tine aceasta reactie, multumeste-i acelei persoane, pentru ca iti ofera darul auto-examinarii. Cum altfel s-ar putea trezi o persoana adormita, decat daca primeste un ghiont ca sa se trezeasca din atipeala – ghiontul fiind lucrurile pe care le resimtiti ca iritare, prejudecata, critica si fatarnicie? Desigur, in mare parte a timpului, nu esti constienta de darul pe care ti-l aduce altcineva si, in schimb, incerci sa-i eviti pe cei despre care spui ca-ti displac.
Atunci cum sa rezolvam acest paradox – faptul ca ii evitam pe cei pe care ii atrag sufletele noastre?
Mai intai, sufletul atrage spre tine, prin intermediul altcuiva, ceea ce iti seamana – iar apoi, mintea supervizeaza respingerea, pentru ca sufletul nu are dusmani, in schimb intelectul, da. Intelectul este cel care tine pe raboj socoteala celor despre care crezi ca te-au nedreptatit, in timp ce latura ta superioara nu are nici o obiectiune fata de nimeni. Asa ca mintea judeca, apoi condamna, descopera prostia, gaseste defecte si se opune, respinge, se fereste, dispretuieste – si face toate astea, in timp ce sufletul asteapta cu rabdare si cheama spre sine inca o persoana, din alt loc, la alt moment, pentru a te imboldi din nou, pana ce ajungi sa observi celalalt eu din fiinta ta. Astfel te indrepti spre acele laturi ale tale pe care nu le recunosti, pentru care esti pregatita.
Cu siguranta, insa, ca nu toate trasaturile de caracter pe care le consideram neplacute la altii, reflecta ori oglindesc acelasi lucru in propria noastra persoana? Sa luam, de exemplu, trasaturile unui alcoolic, casatorit cu o femeie care se opune obiceiului sau de a bea. Daca ea nu bea de loc, cum sa se reflecte asta asupra ei?
Pentru ca, in viata cuiva, sa-si faca aparitia unele trasaturi de caracter “enervante”, care sa declanseze astfel o reactie de judecata, critica, resentiment, ori automultumire, inseamna ca se intampla ceva cu planurile sufletului. Trebuie sa recunoastem ca aceste idei nu sunt pentru cei prea sensibili, dar daca viata ta functioneaza cum trebuie si crezi ca esti pregatit pentru marea liga spirituala, gandeste-te ca maestrul nu se enerveaza pe nimeni, in nici un fel de conditii si de aceea poate chema la el orice experienta, fara prejudecati ori sentimente de superioritate.
Prin intermediul prietenilor, al colegilor, chiriasilor, patronilor, copiilor si vecinilor, sufletul atrage adesea catre el trasaturi si caracteristici comune – dar care par a fi disimulate in altcineva. S-ar putea ca particularitatile modului in care sunt impartasite aceste caracteristici si trasaturi sa nu fie identice. Femeia din exemplul tau se poate intreba unde manifesta si ea comportamente specifice unei dependente, pierderea stapanirii de sine, sau manifestarea unei anumite slabiciuni. Cercetand prin introspectie, va vedea in ce mod da dovada de dependenta fata de vreo substanta, de alimente sau sex, ori poate are obiceiul prost de a-i teroriza emotional pe altii, sau de a-i judeca pe ceilalti. Prin acest mesaj, incercam o actiune foarte personala, asa ca fii atenta la el. In exemplul tau, sufletul intreaba de ce ar trebui cineva sa-l judece atat de aspru pe un alcoolic, atunci cand ai si tu aceeasi caracteristica in comun cu el, doar cu detalii diferite. Invers, adesea intruchipezi chiar tu, macar intr-o anume masura, acele trasaturi pe care te simti indemnata sa le indragesti si sa le admiri la ceilalti. Vezi, iti ajunge sa privesti in jur ca sa vezi de cine esti inconjurata – iar dintre acestia, cine iti starneste vreo reactie – si vei descoperi zone ale propriei tale dezvoltari spirituale, care solicita sa fie abordate si vindecate.
Ce spui, insa, de un om de afaceri posomorat, prost-dispus, care este enervat si deranjat de giumbuslucurile adolescentilor zgomotosi din apropiere? Vrei sa spui ca acesti adolescenti au caracteristici comune cu ale omului de afaceri?
Cand altcineva iti declanseaza o reactie de furie sau iritare, de enervare, de judecata sau gelozie, este posibil sa detii si tu, in personalitatea ta, caracteristici similare, care trebuie vindecate – sau poate ca ai atras spre tine trasaturi pe care eul tau superior iti cere sa le dezvolti, trasaturi pe care nu le arati de obicei. In cazul omului de afaceri, sufletul lui poate ca-i cere sa “se lumineze”, sa regaseasca bucuria, rasul si umorul, asa cum sunt intrupate de tinerii din jurul lui. Cu cat este mai rigid, cu atat va constata ca este mai mult inconjurat de cei care reprezinta veselie si jovialitate. In cazul lui, caracteristicile din celalalt pot parea chiar ca au aspectul de iresponsabilitate, pentru ca sufletul ii cere ca tendintele sale rigide sa se destinda si sa fie echilibrate prin veselie. De aceea, cei care sunt de obicei punctuali, ajung pana la urma sa se casatoreasca cu cineva care este permanent in intarziere. Contrariile se atrag, dintr-o ratiune minunata, plina de suflet.”

CASA CELOR 1000 DE OGLINZI – folclor japonez

CASA CELOR 1000 DE OGLINZI – folclor japonez

Cu mult timp in urma, intr-un satuc, se gasea un
loc cunoscut drept „Casa celor 1000 de oglinzi”. Un catelus
mititel, vesel din fire, afland de acest loc, s-a hotarat sa-l
viziteze. Cand a ajuns, sarea fericit pe scari si a intrat in
casa.
S-a uitat pe hol cu urechiusele ridicate si dand din coada.
Spre marea sa surpriza, s-a trezit privind la alti 1000 de
catelusi fericiti, care dadeau din coada ca si el. A zambit, si
a primit inapoi 1000 de zambete, la fel de calde si
prietenoase. Cand a plecat, s-a gandit: „Este un loc
minunat. Ma voi intoarce sa-l vizitez!”
In acelasi sat, alt caine, care nu era la fel de fericit ca
primul, s-a hotarat si el sa viziteze casa. A urcat cu greu
scarile, cu coada intre picioare, si capul lasat. Cand a vazut
1000 de caini neprietenosi uitandu-se la el, s-a speriat si s-a
zbarlit pe spate, maraind. Cand ceilati 1000 de caini au inceput
si ei sa maraie, a fugit speriat. O data iesit afara, s-a
gandit: „E un loc ingrozitor, nu ma mai intorc acolo niciodata”.
Toate chipurile sunt oglinzi. Ce fel de reflexie vezi pe chipurile celor pe care-i intalnesti?
Adaugirea mea: proiectie – mecanism de aparare prin care subiectul manifesta in lumea exterioara ganduri, sentimente si dorinte de care nu are stiinta si pe care si le refuza (din diverse motive), atribuindu-le in mod eronat altora, persoane sau lucruri din mediul sau inconjurator.
Cind nu ne place cineva – acel cineva – ne aminteste de o trasatura din noi insine, pe nu o acceptam – din diverse motive. Cind spunem ca cineva e rau de fapt proiectam propria noastra rautate in acea pers.

François de La Rochefoucauld

François de La Rochefoucauld Maxime

http://www.citate.ro/citate-francois-de-la-rochefoucauld

http://www.citatepedia.ro/

Filosof si moralist francez

Există unele lucruri frumoase ce păstrează mai multă strălucire când rămân imperfecte,decât când sunt desăvârşite.
Unii oameni nu s-ar fi indragostit niciodata daca n-ar fi auzit de dragoste….

Ceea ce numim generozitate nu este de cele mai multe ori decat vanitatea de a da, care ne place mai mult decat ceea ce dam.
Generozitatea este vanitatea dărniciei.
Pasiunea reprezinta diverse grade de caldura si raceala a sangelui.
În prietenie, la fel ca în dragoste, adesea te fac mai fericit lucrurile ştiute, decât cele pe care nu le cunoşti.
Pasiunea preface adesea într-un scrântit pe cel mai inteligent om şi le dăruieşte adesea inteligenţă chiar şi celor mai proşti.
Nu ajunge să ai calităţi mari; mai trebuie să ştii să le întrebuinţezi.
Toată lumea se plânge că nu are memorie, dar nimeni nu se vaită că nu are logică.
Dacă n-am avea atâtea defecte, nu ne-ar face atâta plăcere să le observăm pe ale celorlalţi.
Recunoştinţa este pur şi simplu speranţa secretă pentru favoruri viitoare.
Nimic nu dăm cu atâta dărnicie ca sfaturile noastre.
Gelozia se naşte întotdeauna cu dragostea, dar nu moare întotdeauna cu ea.
Puţini oameni ştiu să fie bătrâni.
Noi dăm ajutor altora pentru a-i face să ne dea şi ei în împrejurări asemănătoare; şi aceste servicii pe care le facem lor sunt, la drept vorbind un bine pe care ni-l facem nouă înşine în mod anticipat.
Cei mai mulţi oameni au, ca şi plantele, proprietăţi ascunse, pe care întâmplarea face să fie descoperite.
Degeaba cauţi pacea aiurea, dacă n-o găseşti în tine însuţi.
Experienţa este ca steaua polară: ea nu luminează decât seara.
Acelaşi orgoliu care ne face să criticăm defectele de care ne credem scutiţi ne face să dispreţuim însuşirile bune pe care nu le avem.
Nebunii bătrâni sunt mai nebuni decât cei tineri.
Nu trebuie să ne simţim jigniţi când ceilalţi ne ascund adevărul, de vreme ce noi ni-l ascundem adesea nouă înşine.
Un om nu trebuie judecat după calităţile sale, ci după felul cum ştie să şi le folosească.
Este mult mai uşor să potoleşti prima dorinţă, decât să le satisfaci pe toate cele care o urmează.
Graba prea mare de a se achita de o datorie este un fel de nerecunoştinţă.
Ne-ar fi ruşine deseori pentru faptele noastre bune dacă alţii ar cunoaşte toate motivele care le-au generat.
Cel mai bun mod de a te păcăli singur este să te crezi mai şmecher decât ceilalţi.
Ceea ce face vanitatea altora insuportabilă este faptul că o ofensează pe a noastră.
Gelozia se hraneste cu indoieli si se preschimba in furie sau se stinge, cand indoielile devin certitudine.

Dostoievski

Dostoievski– primul meu profesor de psihologie – este inca actual – existentialist profund, un foarte bun cunoscator al naturii uman (daca vrei sa practici psihologia merita sa-l citesti). Gasesti idei ale lui in toate cartile de specialitate psihologie/psihiatrie.

„Dragostea abstractă pentru umanitate ascunde aproape întotdeuna o iubire egoistă faţă de tine însuţi.
– din Idiotul
Fii stăpân pe tine însuţi şi vei stăpâni lumea.
Nu ştiu cum se face, dar am constatat că cu cât urăsc mai mult indivizii luaţi în parte, cu atât dragostea mea pentru umanitate în general e mai fierbinte…
– din Fraţii Karamazov
Crima este protestul individului impotriva unei proaste oranduiri sociale
– Crima si pedeapsa
Plecând de la libertatea nelimitată se ajunge la despotismul nelimitat.
A nu te minuna de nimic este mai prostesc decât să te minunezi de orice. A nu te minuna de nimic este aproape acelaşi lucru cu a nu respecta nimic. Iar un imbecil este incapabil să respecte ceva.
– din Jurnalul unui scriitor
Cel mai inteligent dintre toţi, după părerea mea, este cel care, cel puţin o dată pe lună, se consideră imbecil.
– din Jurnalul unui scriitor
Nu pot înţelege de ce este mai glorios să bombardezi un oraş decât să asasinezi pe cineva cu securea.
Jur că nu sunt un om care nu poate uita o jignire şi abia aşteaptă să se răzbune. Nu încape îndoială că dintotdeauna doream să mă răzbun pe cei care mă jigniseră, dar jur că nici nu concepeam altă răzbunare decât să-i umilesc prin mărinimia mea. Voiam să le răsplătesc răul prin bine şi mi-era destul ca ei să simtă mărinimia mea, s-o înţeleagă, ca să mă socotesc răzbunat.
– din Adolescentul
Fii stăpân pe tine însuţi şi vei stăpâni lumea.
Un om este nefericit pentru că nu ştie că este fericit, acesta este singurul motiv. Oricine descoperă acest lucru devine imediat fericit.
Oamenii îşi resping profeţii şi îi măcelăresc; dar îşi iubesc martirii şi îi iubesc pe cei care i-au măcelărit.
Să minţi cu originalitate este aproape mai bine decât să repeţi adevărul spus de un altul.
– din Crimă şi pedeapsă

Acela care va şti să înveţe oamenii că toţi sunt buni, va desăvârşi universul, lumea.
Trebuie să fii straşnic îndrăgostit de tine pentru a-ţi dezvălui sufletul fără pic de ruşine.
Plecând de la libertatea nelimitată se ajunge la despotismul nelimitat.
Legea autodistrugerii si legea stapanirii de sine sunt egale pentru omenire.
Dorinţa de veneraţie comună este principala nefericire a umanităţii. De dragul acesteia s-au măcelărit unii pe alţii cu sabia.
Oameni perfect sănătoşi, întru totul armonioşi, aproape că nu există.
Cel mai uşor este să denunţi un criminal, cel mai greu este să încerci să-l înţelegi.
Mai curând pacea, o pace prea lungă, îl face pe om feroce şi dur, şi nu războiul.
O fi bine, o fi rău, este uneori foarte plăcut să spargi ceva.
Nu ştiu cum se face, dar am constatat că cu cât urăsc mai mult indivizii luaţi în parte, cu atât dragostea mea pentru umanitate în general e mai fierbinte…
Acolo unde mintea vede numai ruşine, inima descoperă frumosul.
Cel mai inteligent dintre toţi, după părerea mea, este cel care, cel puţin o dată pe lună, se consideră imbecil.
Dacă vrei să vezi raiul pe pământ, priveşte în ochii unui copil.”

 

Gasiti pe urmatoarele si pe multe alte siteuri si alte ginduri ale lui F D. Va recomand sa cititi direct cartile : Fratii Karamazov, Demonii, Insemnari din subterana, Idiotul.
http://www.rightwords.ro/citate/autori/feodor-mihailovici-dostoievski

http://www.citatecelebre.eu/ro/citate/autori/feodor-mihailovici-dostoievski
http://autori.citatepedia.ro/de.php?p=4&a=Dostoievski

http://www.interferente.ro/feodor-mihailovici-dostoievski-citate.html

Albert Einstein

Albert Einstein

Not everything that can be counted counts, and not everything that counts can be counted

Priviti adanc in propria dvs. fiinta si apoi veti intelege totul mai bine.

Nu orice care poate fi numarat conteaza, si nu orice care conteaza poate fi numarat

Universul si prostia umana sunt infinite. Dar nu sunt sigur in privinta universului

Este mai usor sa dezintegrezi un atom decit o prejudecata.

Viaţa este un mister, nu o problemă care trebuie rezolvată.

Conduita morală nu înseamnă pur şi simplu exigenţa de a renunţa anume la plăcerile vieţii, ci mai degrabă interesul plin de solicitudine pe care-l depune cineva ca să făurească o soartă mai bună pentru toţi oamenii.
Dacă oamenii sunt buni doar pentru că se tem de o pedeapsă şi speră într-o răsplata, atunci suntem, într-adevăr, o adunătură jalnică.

Înţelepciunea nu este produsul şcolarizării, ci al încercării de o viaţă pentru a o căpăta.

Viaţa este un mister, nu o problemă care trebuie rezolvată.

Realitatea este doar o iluzie, însă una foarte persistentă.

Bunul simţ este o colecţie de prejudecăţi dobândite până la vârsta de 18 ani.

Nu pot concepe un Dumnezeu care-şi răsplăteşte şi pedepseşte creaturile, sau are o voinţă de felul celei pe care o găsim în noi. Nici nu pot, nici nu aş vrea să concep că un individ supravieţuieşte morţii fizice; să îndrăgească astfel de gânduri sufletele slabe, din teamă sau egoism absurd. Eu sunt satisfăcut de misterul eternităţii vieţii şi de cunoaşterea unei mici părţi a structurii minunate a lumii existente, împreună cu eforturile devotate pentru înţelegerea unei părţi, oricât de mici, a Raţiunii care se manifestă în natură.

Adevărata valoare a omului se stabileşte mai întâi, analizând în ce măsură şi în ce direcţie a reuşit să se elibereze de Eu.

Dobândirea minunatelor mijloace de producţie n-a adus libertatea, ci grija şi foametea.

Singura modalitate sigura de a nu gresi este sa nu ai idei noi.

Marile spirite intotdeauna au intalnit opozitii violente de la mintile mediocre.

Mintea intuitivă este un dar divin, iar mintea raţională este servitorul fidel al acesteia. Noi am creat o societate care onorează servitorul şi a uitat darul.

Imaginaţia este mai importantă decât erudiţia.

Dacă nu ai făcut niciodată o greşeală înseamnă că nu ai încercat niciodată nimic nou.

E un miracol faptul că şi curiozitatea supravieţuieşte educaţiei şcolare.

Lucrurile cele mai preţioase din viaţă nu sunt acelea procurate cu bani.

Nu înţelegi un lucru pe deplin decât dacă poţi să i-l explici bunicii.

Suntem cu toţii foarte ignoranţi, dar nu cu toţii ignorăm aceleaşi lucruri.

Singura cale de a scăpa de efectul coruptibil al laudelor este să continui să lucrezi.

În gândirea ştiinţifică există întotdeauna un element poetic.

Lucrul cu adevărat valoros este intuiţia.

Sunt două feluri de a-ţi trăi viaţa: UNUL – de a crede că nu există miracole, ALTUL – de a crede că totul este un miracol.

Teoria descrie ceea ce putem observa.

Cultura nu este urmare a şcolii, ci a dorinţei de o viaţă de a o dobândi.

Adevărul care nu are legătură cu tine nu există

Daţi în mâna educatorului cât mai puţine măsuri coercitive cu putinţă, astfel încât singura sursă a respectului tinerilor faţă de el să fie calităţile lui umane şi intelectuale.

Nu am nici un talent anume. Sunt doar extraordinar de curios.

Important este să nu te opreşti din a-ţi pune întrebări.

Imaginaţia este mai importantă decât cunoaşterea.

Pune mâna pe o sobă fierbinte un minut şi ţi se va părea o oră. Stai cu o fată frumoasă o oră şi ţi se va părea un minut. Asta e relativitatea.

Şcoala trebuie să urmărească tot timpul ca tânărul să părăsească băncile ei nu ca specialist, ci ca o personalitate armonioasă.

Orice prost poate şti. Scopul este să înţelegi.

Bilantul evolutiei educatiei si formarii profesionale 1990-2008

Cele de mai jos se refera indeosebi la invatamintul primar si gimnazial.

http://edu-gate.ro/2008/07/13/comitetul-de-criza-pentru-salvarea-invatamantului-romanesc-publica-bilantul-evolutiei-educatiei-si-formarii-profesionale-1990-2008/

Bilantul evolutiei educatiei si formarii profesionale 1990-2008

de Comitetul de criza pentru salvarea invatamantului romanesc. Bucuresti, 14 iulie 2008.

Pentru sistemele de educatie si formare profesionala din Romania avem doua tipuri de evaluari: cele oficiale, care spun ca „pe ansamblu stam bine, desi mai avem si lipsuri” si cele independente, externe si interne, care demonstreaza cu date clare stagnarea acestor sisteme in paradigma comunista anterioara anului 1990.

Educatia este una dintre temele de maxima importanta pe plan european si mondial. Din aceasta cauza, cu periodicitate, se evalueaza starea educatiei prin teste internationale. Testul european cu cea mai mare relevanta in cadrul tarilor UE este Testul PISA, in urma caruia au fost masurati un numar de parametri de functionare a educatiei in diverse tari.
Romania se situeaza in clasamente in zona inferioara la aproape toti parametrii masurabili, zona superioara fiind atinsa in general la parametrii negativi, cu unele exceptii (ex. citirea la varste timpurii).

Conform ultimului Raport al Comisiei Europene, jumatate dintre copiii romani cu varsta de 15 ani au dificultati de citire si intelegere. Potrivit aceluiasi document, din anul 2000 pana in 2006, procentul romanilor care nu inteleg ceea ce citesc (analfabetism functional) a crescut de la 41,3% la 53,5 %. Procentul ne plaseaza pe ultimul loc din tarile europene la stiinta de carte.

Discrepantele uriase intre cele doua tipuri de abordari conduc autoritatile romane la regizarea de adevarate potemkiniade, mai ales cu ocazia examenelor de absolvire si a evaluarilor nationale, care sunt astfel organizate incat frauda sa ascunda adevarul intr-o mare de minciuni. Suntem inca tributari obiceiurilor mostenite de la comunisti, de care nu scapam, iata, dupa 18 ani de regim „necomunist”. Recentul examen de bacalaureat ilustreaza pe deplin aceasta teza.

Principala cauza a esecului evolutiei din domeniu poate fi considerata subfinantarea cronica a educatiei din perioada 1990-2004. Este adevarat ca in perioada 2005-2008 s-au alocat procente mai mari din PIB educatiei, iar salariile cadrelor didactice s-au majorat semnificativ. S-au investit sume importante in dotarea cu echipamente informatice si mijloace de invatamant, in reabilitarea unui numar de scoli si demararea programelor nationale pentru campusuri scolare. Problemele educatiei nu stau doar in infrastructura, ci mai ales in modernizare curriculara, perfectionarea resursei umane, salarizare diferentiata, management performant, etc.

Ce spun evaluarile independente:
1. Raportul Miclea, 2007: invatamantul romanesc este INEFICIENT, NERELEVANT, INECHITABIL si de SLABA CALITATE.
2. Evaluarea EDU CER, 2007: invatamantul romanesc este incremenit in paradigma comunista a ultimilor 30-40 de ani.
3. Evaluarea EDUGATE: Sistemul de educatie nu este organizat pentru a raspunde specific la nevoile de instruire ale copiilor, tinerilor, adultilor pe directiile lor de interes si conform cu capacitatile cognitive si cu abilitatile naturale ale acestora. De asemenea sistemul educativ nu este organizat spre a raspunde la nevoile actuale si de perspectiva a pietei fortei de munca.
4. Aprecierea SAR, 2007: invatamantul romanesc este fabrica auohtona de mediocritate.
5. Majoritatea romanilor care se afla in alte tari din Uniunea Europeana efectueaza munci necalificate, in agricultura si ocupatii casnice.
6. Doar 25% dintre absolventii de gimnaziu din mediul rural urmeaza cursuri liceale, comparativ cu 80% in mediul urban si doar 2,5-3% dintre elevii proveniti din rural urmeaza cursuri universitare.
7. 80% dintre copiii care nu participa la nici o forma de învatamânt sunt de etnie roma, ceea ce înseamna ca 28,6% din populatia roma este analfabeta. O rata de participare scazuta se înregistreaza si în randul copiilor cu nevoi educationale speciale, datorita numarului limitat de profesori calificati, infrastructurii educationala inadecvata si comunicarii precare între scoala si comunitate.
8. Romania se situeaza pe ULTIMUL LOC în Europa în privinta participarii la o forma de educatie a tinerilor de 15-24 de ani. Doar 41,9% dintre acesti tineri participa la vreo forma de învatamant (fata de 64,5% – Lituania, 63,4% – Polonia, 62,7% – Slovenia), ceea ce are consecinte negative asupra nivelului de pregatire a fortei de munca.
9. Evaluarea internationala PISA-2006 plaseaza invatamantul romanesc pe locul 47 din 57 de tari, iar alte evaluari externe (TIMSS, PIRLS) chiar si mai prost.
10. Abandonul scolar înainte de împlinirea celor 8 ani de studiu obligatoriu este în crestere (s-a dublat între 1996 si 2006), iar rata de parasire timpurie a scolii (cls. I – XII) era de 19 % fata de media de 14,9% în UE, cu reper in 2010 de 10%.
11. Ponderea profesorilor cu rezultate proaste sau mediocre la titularizare era, în 2007 de 60%, fata de 18% în UE.
12. Procentul adultilor care participa la forme de educatie permanenta în timpul vietii era, in 2007, de 1,3% fata de 12,5 % media în UE, adica de 10 ori mai mic.

BILANTUL 1990-2008
1. Nu exista stabilitate, sincronizare si predictibilitate legislativa. In lipsa unei strategii si a stabilitatii legislative, la fiecare schimbare de ministru sau de guvern se schimba politicile în domeniu, facand imposibil un cadru predictibil de evolutie, care sa permita investitii, studii de fezabilitate si impact. Mai mult, chiar atunci cand exista legi care realizeaza descentralizarea financiara si a resursei umane (legile 354 si 349/2004), ele nu se aplica. Se stie ca sistemele de educatie sunt inertiale si conservative. Exista un timp indelungat in care aceste sisteme ofera un feedback organismelor de legiferare. Modificarile legislative repetate au facut actualele legi ale educatiei incoerente si nefunctionale. Haosul si incoerenta legislativa au indus nesiguranta si proasta functionare in tot spatiul educational romanesc.

2. Exista o prapastie intre formarea profesionala si piata muncii interne si externe, astfel incat exista un deficit imens de personal calificat in constructii, industrie, servicii, inclusiv medicale, in timp ce in piata muncii europene concetatenii nostri presteaza preponderent munci necalificate. Planurile de scolarizare, elaborate de inspectoratele scolare, nu tin cont de evolutia pietei muncii interne si externe. Un exemplu: la Bucuresti, 60% din planul de scolarizare pentru anul scolar 2008-2009 este proiectat in filiera teoretica, pentru un segment de joburi in piata muncii de 15-20%, in timp ce in filiera tehnologica si scoala profesionala vor invata 30% dintre elevi, pentru un segment de joburi de 80% in piata muncii. Nu se practica, cu mici exceptii, pregatirea fortei de munca pe baza de contract de scolarizare între unitati de învatamant si agenti economici sau Consilii Locale, pentru ca nu exista un cadru legislativ atractiv corespunzator.

3. Curriculumul nu este corelat cu cerintele din piata muncii, este prea incarcat (32-36 ore pe saptamana, 14-18 discipline), continuturile sunt in multe cazuri nerelevante, nu au in vedere sa construiasca la elevi si studenti abilitati de autoformare continua, creativitate, initiativa, gandire logica, comunicare, lucru in echipa, cuprinse in cele opt competente cheie stabilite de Uniunea Europeana. Curricula este suprateoretizata si neaplicativa, neflexibila, plina de termeni de specialitate neadecvati varstei, neinteresanta si orientata spre trecut, proiectata ne-creativ si permitand evaluarea prin reproducere directa fara participarea motivata de interesul pentru cunoastere al elevilor. In ciuda numeroaselor avertismente, curricula romaneasca se caracterizeaza inca prin centrarea dominantă pe transmiterea de informatii si cunoştinţe, în detrimentul formării de deprinderi, aptitudini, atitudini si comportamente civice, prin dezvoltarea competenţelor transferabile şi a atitudinilor bazate pe valori. In majoritatea scolilor romanesti functioneaza inca paradigma invatarii mostenite de la parinti si bunici: dictat-copiat-tocit-reprodus-uitat. Concepte moderne, precum curriculum digitalizat, biblioteci virtuale, nu si-au facut inca loc in organizarea scolara romaneasca. Nu s-au definit competentele pe care societatea si piata muncii le asteapta de la elevi la diferite etape ale parcursului educational. Ar fi utile liste maximale si minimale de itemi ceruti elevilor la examenele de absolvire.

4. Nu este functional in scolile romanesti conceptul european “mediu prietenos de invatare”. Am ramas tot la vechiul “magister dixit”, care nu mai corespunde actualelor generatii de elevi. Aceste generatii noi cer insistent “sa venim cu drag la scoala”. Traseele individuale de invatare reprezinta de asemenea o cerinta moderna, ignorata si ea de actualul sistem de invatamant. Scoala de dupa scoala, atat de necesara pentru suplinirea parintilor ocupati in piata muncii, functioneaza in prea putine scoli.

5. Semnalele de alarma ale medicilor, parintilor, asociatiilor neguvernamentale asupra factorilor de risc la sanatatea elevilor pe care ii contine actualul curriculum sunt ignorate. Nu poate fi ignorata insa contributia disconfortului generat de cerintele exagerate si nediferentiate ale curriculumului la gradul de violenta din scoli, la abandonul scolar si chiar la rata prea mare de sinucideri in randul tinerilor. Starea de superioritate si dispret pe care oficialii din educatie o manifesta fata de aceste semnale confirma, cu pretul sanatatii elevilor, lipsa totala de comunicare intre oficialii din educatie si partenerii de interese din societate.

6. Romania este cunoscuta cu un trist record in privinta lipsei de educatie sociala si civica. Sunt deja cunoscute reactiile mediului international la adresa modului in care se comporta unii romani plecati la lucru in alte tari, incluzand aici si cetatenii romani de etnie rroma.

7. Nu s-a elaborat un cadru strategic care sa includa viziunea, valorile, misiunea, obiectivele pe termen mediu si lung ale dezvoltarii sistemelor de educatie si formare profesionala, etapizarea evolutiilor acestor sisteme, cadrul legislativ necesar, o strategie coerenta de dezvoltare durabilă, conceputa pe termen lung şi punand accentul pe investitia in factorul uman, pe educatie si o inalta formare profesionala.

8. Nu avem proiecte viabile in educatie, realizate cu sprijinul specialistilor romani si europeni si al societatii civile din Romania, fapt de asemeni de neacceptat, desi legea 17/2007, nerespectata si nepusa in practica de catre MEdCT, infiinteaza structura necesara implementarii celor mai bune practici mondiale.

9. Toate programele care finanteaza infrastructura educatiei nu sunt urmate de raportari si evaluari postfinantare independente, astfel incat contribuabilii sa stie daca banii obtinuti de guvern din taxele si impozitele platite de ei sunt utilizati eficient sau ajung in buzunarele unor afaceristi verosi, cum se intampla in multe alte domenii. In lipsa rapoartelor postfinantare, realizate de auditori de terta parte, fara o evaluare a eficientei cheltuirii acestor fonduri, nu se stie daca banii investiti isi produc efectele. Lipsa de transparenta, chiar si a celei minimale, cerute de legea 544/2001, face ca suspiciuni mari sa planeze asupra corectitudinii licitatiilor, derularii contractelor si achitarii facturilor. Procedurile greoaie, complicate si netransparente, alocarea tarzie a banilor, au facut ca in noiembrie 2007 200 milioane de euro destinati infrastructurii din educatie, necheltuiti, sa se intoarca la buget.

10. Programele de sprijin social, desi binevenite, se adreseaza indistinct tuturor elevilor, chiar si acelora care, prin pozitia economica a parintilor, nu au nevoie de ele. Pe de alta parte si aici lipsesc studii independente credibile, de evaluare postfinantare, care sa explice de ce in ciuda acestor programe, abandonul scolar creste, in loc sa scada, triplandu-se in 2007, fata de 2000. Promisiunile bombastice de genul “un laptop pentru fiecare elev” raman simple promisiuni demagogice, acum in prag de campanie, daca nu au acoperire in surse de finantare.

11. Pachetul de legi, promovat de ministrul Cristian Adomnitei, a fost abandonat, se pare, prin sertarele birocratiei ministeriale. Principalul obiectiv al pachetului, descentralizarea, s-ar fi putut realiza cu ajutorul legislatiei deja existente: legile 354 si 349/2004, legi organice ignorate, cu termen de intrare in vigoare deplina la 1 ianuarie 2008. Modul in care a fost conceput pachetul de legi privind educatia, fara o diagnoza, strategie prealabila, fara clarificarea obiectivelor pe termen mediu si lung, a dus la contestarea sa de catre o parte a actorilor implicati in educatie.

O asociatie de studenti apreciaza ca: “pachetul de legi ale educatiei a devenit motiv de disputa politicianista in an electoral”, sindicatul FEN il respinge, Comisia Prezidentiala pentru Educatie il contesta, profesori, experti, analisti apreciaza ca in absenta unei legi a salarizarii dupa performante si rezultatele muncii, a clarificarii prealabile a unor concepte importante (titularizare, descentralizare, autonomie universitara, etc.), pachetul de legi “carpeste” doar vechile legi, dar nu aduce o viziune noua si europeana asupra educatiei din Romania.
Chiar si asa, pachetul de legi propus de ministrul Adomnitei contine prevederi contrare intentiilor declarate: directiile judetene de invatamant raman in subordinea Ministerului, adica o descentralizare “in sens invers”, nu exista prevederi clare referitoare la descentralizarea curriculara, directorii vor da concurs tot in fata unor comisii formate din inspectorii numiti de minister, pana si directorii din invatamantul privat ar urma sa fie numiti de minister. Amanarea prezentarii acestui pachet in parlament, dovedeste nesiguranta si neincrederea autorilor pachetului de legi in propria munca.

12. Mentinerea deciziei la nivelul administratiei centrale face ca interesele locale si regionale de dezvoltare, interesele beneficiarilor, sa fie ignorate. Descentralizarea, atat de discutata si clamata, prevazuta deja in acte normative neaplicate (legile 354 si 349/2004), ramane inca un deziderat. Separarea clara si legala a competentelor si atributiilor poate duce la un management performant. Conform principiului deciziilor partajate, Ministerul Educatiei ar ramane doar autoritate de reglementare si certificare, initiator de politici, strategii si proiecte, iar administratia publica locala ar urma sa administreze si gestioneze reteaua unitatilor de invatamant

13. Managementul este centralizat, politizat, nemotivat de salarii proportionale cu gradul de realizare a standardelor de performanta din contractele de management. Consiliile de Administratie din unitati ar trebui sa angajeze, revoce, salarizeze directorii executivi, fapt ce nu se intampla.

14. Nu exista in invatamant un sistem atractiv de salarizare diferentiata, motivant, avand la baza performanta si rezultatele muncii. În absenta unui astfel de sistem de salarizare, institutiile si unitatile de învatamant se confrunta cu o criza de personal calificat si performant, mai ales în domenii importante precum informatica si învatarea limbilor moderne. In lipsa legii salarizarii, care sa diferentieze retributiile in functie de performante si rezultatele muncii, banii injectati in salarii nu-si produc efectul dorit. Atat timp cat salarizarea se face dupa grade si vechime, conditii nici necesare, nici suficiente pentru o prestatie de calitate, reminiscenta a regimului comunist, tinerii vor fugi de cariera didactica, iar ceilalti profesori vor munci cu convingerea ca orice ar face salariul merge automat. Scolile rurale sufera in primul rand de lipsa unor cadre calificate, care in absenta unor motivatii salariale si de alta natura refuza sa lucreze in aceste scoli. Managementul performant ca si formarea continua a corpului profesorat trebuie sa aiba la baza principiul autoformarii continue MOTIVATE. In adevar, in epoca internetului si a accesului lesnicios la orice sursa de informatie, nu se mai pune problema “formarii” continue, in sens “clasic”. Ceeace lipseste este MOTIVATIA salariala si de alta natura. Simpla crestere in bloc, a tuturor salariilor din invatamant, fara legarea acestora de performanta si rezultatele muncii nu va rezolva nimic.

15. Gestiunea carierei cadrelor didactice ar fi trebuit sa treaca din sarcina statului in atributiile asociatiilor profesionale ale personalului din invatamant, ce se pot constitui pe structura si logistica Caselor Corpului Didactic (CCD-uri). Relatiile de munca din sistemul de invatamant trebuie sa fie cele prevazute de Codul Muncii, fara alte discriminari pozitive sau negative.

16. Infrastructura este depasita, in special in mediul rural. In lipsa unei finantari decente, infrastructura educatiei a ramas, uneori, la nivel de ev mediu. Nu exista o strategie si proiecte coerente de remediere a acestei situatii. Desi dupa 2005 s-au alocat fonduri pentru remedierea situatiei, nu se stie, din evaluari independente, la ce rezultate s-a ajuns. Introducerea internetului si a echipamentelor informatice in scolile rurale este calea cea mai sigura si lesnicioasa pentru asigurarea conditiilor de autoformare continua a resursei umane. Motivarea cu salarii mari, dar si avantaje de alt gen (atribuirea de loturi si locuinte, eventual in campusuri scolare), amplificarea rapida a constructiei de campusuri scolare care sa devina centre de educatie, formare si cultura, sunt cai de atragere a unor profesori performanti. Impreuna cu investitii in entitati economice, campusurile scolare pot constitui centre de coagulare a viitoarelor aglomerari urbane si vor atrage cadrele calificate in mediul rural.

17. Lipsesc mecanismele de feedback. Nu exista, sau nu sunt utilizate, mecanisme de analiza a eficientei, oportunitatii si legalitatii cheltuirii fondurilor publice, rapoarte postfinantare în toate segmentele, dar în special în domeniul cercetarii finantate de la bugetul de stat. Finantarea sporita din ultimii ani risca sa nu-si atinga scopurile, daca o parte insemnata din sumele alocate ajunge in buzunare private prin mecanisme de frauda si sifonare a fondurilor publice, inclusiv la nivelul administratiei locale. Sunt necesare mecanisme de feedback si audit extern, astfel incat costurile sa fie transparente si controlabile, iar finantarea sa fie directionata doar spre acele institutii si unitati eficiente si cu o prestatie de calitate, prin raportare la referentialele stabilite prin consultarea partilor interesate si in conformitate cu cele mai bune practici europene.

18. Nu sunt operante si functionale mecanisme si institutii de evaluare si urmarire a calitatii serviciilor educationale. Evaluarea calitatii educatiei, in ciuda Legii 87/2006, nu-si atinge nici pe departe scopul pentru care a fost initiata. In ciuda directivei europene EN 45013, care spune ca evaluarea externa trebuie sa fie de terta parte, in Romania singurele agentii care fac evaluare externa sunt cele create de stat, ARACIS si ARACIP. Nici actualul ministru liberal al educatiei, Cristian Adomnitei, nu a inteles ca evaluarea calitatii la furnizor nu poate fi obiectiva si credibila. Asa de putin a inteles acest lucru incat tezele unice promovate de dansul au condus, datorita metodologiei gresite ce prevedea supravegherea elevilor de catre proprii profesori, la rezultate mirobolante, conform carora o treime din elevii Romaniei sunt genii.

19. Nu avem, dupa 18 ani de evolutie, o masura credibila la iesirea din sistemele de educatie si formare. In lipsa unor examene de absolvire orientate pe ce stie sa faca elevul, pe testarea competentelor legate de creativitate, initiativa, gandire logica, antreprenoriat, examenul de bacalaureat ne arata doar masura necinstei si fraudei la care se preteaza deopotriva o mare parte dintre elevi, parinti, cadre didactice, universitarii sefi de comisii. Fara feedback credibil nu se pot intreprinde masuri de corectare, de premiere, respectiv sanctionare, a actorilor implicati in pregatirea elevilor.

20. Finantarea uniforma a institutiilor si unitatilor scolare, fara nici o legatura cu performanta si calitatea serviciilor prestate, masurate in termeni de valoare adaugata si valoare nou creata, nu reprezinta un factor de stimulare pentru ridicarea calitatii acestor servicii. Finantarea urmeaza elevul sau prescolarul, inclusiv in unitati private, eventual prin vouchere educationale, nu s-a pus in opera, desi este prevazuta de legea 354/2004.
21. Nu exista un cadru legislativ de stimulare a competitiei, generatoare de calitate, inclusiv prin parghii finaciare. Furnizorii de servicii educationale ar trebui sa concureze pe o piata functionala, nedistorsionata de finantarea preferentiala a unitatilor de stat, care nu justifica o astfel de avantajare. Doar competitia onesta si reglementata este generatoare de calitate. Competitia intre scoli, intre universitati, intre profesori, intre elevi, stimulata de premierea substantiala a actorilor performanti ar fi calea pe care s-ar dezvolta in mod eficient educatia romaneasca. O piata reglementata, nedistorsionata, a furnizorilor de servicii educationale si formare profesionala este singurul drum spre performanta.

22. Nu exista politici de stimulare a învatamantului privat, ca alternativa la cel de stat. Existenta unui sistem privat de educatie este premiza necesara instalarii unei piete a serviciilor educationale libere, functionale, bazata pe competitia generatoare de calitate. Invatamantul privat ar putea constitui o alternativa viabila la invatamantul de stat, care s-a dovedit ineficient si incapabil sa raspunda cerintelor societatii si economiei. Cu conditia sa functioneze pe o piata nedistorsionata, strict reglementata si cu certificari credibile. Nu exista nici un motiv pentru ca invatamantul prescolar privat, de exemplu, sa nu devina complementar celui de stat, rezolvand rapid criza de spatii si personal pentru gradinite, daca s-ar fi aplicat formula “finantarea urmeaza elevul”, inclusiv in invatamantul privat prescolar.

23. Nu s-au facut pasii necesari în vederea compatibilizarii sistemelor noastre de educatie, formare profesionala si cercetare, cu cele similare din Uniunea Europeana, nu au fost preluate exemplele de bune practici din tarile cu sisteme performante. Recunoasterea diplomelor romanesti in spatiul european este periclitata din aceste motive.

24. Nu exista un cadru institutional functional pentru educarea elevilor supradotati. Educarea copiilor cu abilitati deosebite/ trebuie sa fie facuta conform practicilor validate international, ale programelor “gifted education”, “programul integrat” si/sau ale altor programe asociate (specifice) care au la baza principiul “educatiei diferentiate”.

25. Nu exista un cadru legal stimulativ pentru participarea structurilor economice la formarea profesionala. Pregatirea fortei de munca prin Liceul Profesional ar trebui sa fie realizata la comanda si pe cheltuiala solicitantilor, agenti economici, patronate sau Consilii Locale. Finantatorii isi pot impune o parte din curricula tehnica teoretica, isi pot asigura intreaga instruire practica, garantand locuri de munca absolventilor. Liceul Profesional se poate incheia cu Bacalaureat profesional, care nu da insa dreptul de acces la facultate.

26. Nu exista consiliere si orientare profesionala realizata de specialisti, astfel incat de foarte multe ori elevii isi aleg trasee educationale fara nici o legatura cu propriile inclinatii si aptitudini si, mai grav, fara legatura cu piata muncii.

27. Nu s-a realizat debirocratizarea administratiei centrale din educatie, astfel incat 11.000 de functionari consuma anual 200 milioane de euro, fara rezultate vizibile.

28. Comunitatea locala nu este implicata prin cadru legislativ adecvat (de exemplu prin participarea relevanta in organisme de decizie), la activitatea scolilor, desi prin taxe si impozite le finanteaza.

29. Educatia pentru adulti este de 10 ori mai mica decat media europeana, fara ca aceasta situatie sa deranjeze pe cineva. Nu exista un cadru legislativ motivant pentru reconversia profesionala a somerilor. Unitatile de invatamant de stat nu sunt motivate in niciun fel sa intre pe piata furnizorilor de servicii educationale pentru adulti, iar furnizorii privati, in lipsa concurentei, nu sunt performanti. Nu exista eforturi sistematice, institutionalizate, de dezvoltare a educatiei permanente. Conform afirmatiilor ministrului economiei, aproximativ 2 milioane de oameni din mediul rural nu pot intra in piata muncii datorita absentei unei calificari. Nu exista mecanisme credibile pentru validarea educatiei informale si nonformale, prin certificarea conformitatii in raport cu referentiale prestabilite si acceptate de părţile interesate

30. Invatamantul superior este departe de calitatea celui european si mondial. Astfel, nici o universitate romaneasca nu se afla printre primele 500 de universitati din lume, piata muncii are o acuta nevoie de specialisti pe care universitatile nu sunt in stare sa-i ofere. Principala cauza o constituie nerecurgerea la auditori externi, care folosind referentiale europene sa produca o ierarhie si sa puna diagnostice credibile pentru universitatile noastre. Invatamantul superior ramane in continuare o fabrica de facut bani din taxele incasate de la studenti, carora le „vinde” in schimb „iluzii”, pe o hartie numita diploma. Profitand de naivitatea elevilor, parintilor si studentilor, de lipsa de control a calitatii din partea agentiei de stat, ARACIS, o mare parte dintre universitatile de stat si/sau private functioneaza in regim de entitati comerciale motivate de profituri cat mai mari. Rectorii, decanii si celelalte organisme de conducere din universitati, isi umfla buzunarele proprii, profitand de „complicitatea” statului raspunzator pentru certificarea serviciilor educationale, de lipsa de competitie si incaseaza sume uriase atat de la studenti, cat si/sau de le bugetul de stat, pentru a furniza pietei muncii tineri cu „diplome” fara acoperire in cunostinte, deprinderi si aptitudini. Asa se face ca la 23-24 de ani tinerii se trezesc in piata muncii fara calificari cerute de aceasta, fara sa stie vreo meserie, dar blindati cu diplome si certificate fara valoare. Aceasta e perspectiva oferita tinerilor de invatamantul romanesc, in momentul de fata. Titlurile de doctor si profesor universitar, acordate la cine are pile sau da mai mult, a decredibilizat ierarhia universitara, astfel incat si putinii profesionisti pe care-i mai avem sunt scufundati intr-o mare de impostura. Familii intregi, uneori la propriu, au acaparat conducerea unor universitati pe care le conduc dupa interesele buzunarelor proprii, intr-un sistem de „privatizare de facto”, specific romaneasca.

31. Raportul Miclea: „Cu exceptia unor insule izolate de excelenta, datorate mai degraba meritelor personale decat politicilor institutionale, calitatea personalului de predare si cercetare din universitati este la un nivel foarte scazut. Nepotismul, clonarea imposturii pe criterii de „gasca”, coruptia sunt fenomene comune în universitatile romanesti. „Avem prea multe universitati pentru prea putini studenti, prea multi profesori pentru un nivel slab al cercetarii, prea mare dispersie a banilor publici indiferent de calitatea educatiei si nici un control al relatiei dintre cantitatea de bani publici investiti si calitatea rezultatelor obtinute.”

32. La adapostul autonomiei universitare, o parte dintre managerii universitatilor de stat nu dau nimanui socoteala asupra destinatiei fondurilor, inclusiv de stat, isi acorda salarii enorme, necorelate cu performantele respectivei institutii. Ministerul Educatiei trebuie sa renunte sa valideze si egalizeze diplomele si titlurile universitare si doctorale, responsabilitatea exclusiva pentru valoarea acestor diplome si titluri revenind emitentilor. Universitatile de stat trebuie conduse de manageri angajati de statul proprietar, prin concurs international. Bugetul de stat ar trebui sa subventioneze direct, prin vouchere educationale, doar acei studenti merituosi si lipsiti de resurse.

33. Banii destinati cercetarii, alocati din taxe si impozite, sunt cheltuiti fara evaluari postfinantare, fara raportari asupra rezultatelor obtinute prin derularea temelor de cercetare, raportari la care contribuabilii au tot dreptul. Cercetarea romaneasca ar trebui finantata de stat doar in masura in care rezultatele justifica investitiile. Doar acei cercetatori, acele institute, care au rezultate relevante, apreciate dupa criterii internationale, sa primeasca resurse financiare de la stat.
Aceasta analiza, departe de a fi exhaustiva, demonstreaza esecul politicilor educationale din ultimii 18 ani, politici care au plasat educatia romaneasca pe ultimul sau pe unul din ultimele locuri din Europa.

In momentul de fata, educatia si formarea profesionala nu numai ca nu au devenit „resursa de baza in modernizarea Romaniei”, cum spun programele de guvernare succesive, dar au ajuns sa reprezinte o frana in dezvoltarea tarii, prin nepregatirea resursei umane pentru piata muncii, pentru o economie bazata pe cunoastere.
Prevederile programului de guvernare (acces egal şi sporit la educaţie; calitate ridicată a educaţiei şi pregătirea societăţii bazate pe cunoaştere; descentralizarea şi depolitizarea sistemului educativ; transformarea educaţiei în resursă de bază a modernizării României; reconstrucţia învăţământului în mediul rural; combinarea eficientă a educaţiei de elită cu educaţia generală; compatibilizarea europeană şi scoaterea învăţământului românesc din izolarea din ultimii ani; dezvoltarea instituţională a educaţiei permanente) au fost realizate in proportie de cel mult 10%.
Intreg sistemul de invatamant a fost pervertit in ultimii 18 ani de interesele de imbogatire ale unor adevarati moguli ai educatiei. Fara competitia generatoare de calitate, functionand pe o piata cu clienti captivi, profitand de naivitatea elevilor si studentilor, s-a impus legea profitului cu orice pret, indiferent de nevoile de educatie ale tinerilor romani.

Vinovate de aceasta situatie, unica in Europa, sunt structurile guvernamentale, ministrii, secretari de stat, Primii Ministri, Parlamentele, inaltii functionari publici, care n-au inteles sau au ignorat problemele grave nerezolvate din acest domeniu. Numirea unor politicieni provenind din afara sistemului la carma Ministerului Educatiei, a facut ca sistemul sa stagneze, sa ramana in afara curentului european de dezvoltare.

Experti din societatea civila au atras atentia oficialilor in repetate randuri asupra neajunsurilor semnalate mai sus, asupra riscurilor majore cu care se confrunta Romania datorita sistemelor de educatie neperformante. Nu numai ca au fost tratati cu o superioritate de nimic justificata, avand in vedere starea dezastruoasa in care se afla educatia, dar intr-un comunicat oficial al MEdCT au fost atacati intr-un limbaj securisto-stalinist pe care-l credeam abandonat in noaptea neagra a istoriei. Singura “consolare” rezida in faptul ca si Academia Romana a fost tratata la fel.

COMITETUL DE CRIZA PENTRU SALVAREA INVATAMANTULUI ROMANESC va continua sa realizeze analize, sa ofere expertiza si solutii neinfluentate de interese politice sau partizane. In perioada imediat urmatoare, COMITETUL DE CRIZA isi propune sa ofere solutii pentru admiterea la liceu si organizarea examenului de bacalaureat 2009.
In perspectiva viitoarei campanii electorale, este corect ca electoratul sa afle din evaluari independente situatia educatiei si formarii profesionale, pentru ca in procesul electoral sa decida in cunostinta de cauza.
Prof. Stefan VLASTON, presedinte EDU CER http://www.educer.eu
Purtator de cuvant al COMITETULUI DE CRIZA
Tel. 0722.802.165

COMITETUL DE CRIZA PENTRU SALVAREA INVATAMANTULUI ROMANESC:

1. prof. Stefan VLASTON, presedinte EDU CER (vlaston@yahoo.com, Tel.0722.802.165), purtator de cuvant.
2. Florian COLCEAG, presedinte EDU-GATE, presedinte IRSCA GIFTED EDUCATION Membru Club of Rome, Membru WCGTC, ECHA. NYEX. Asia-Pacific Federation, Austega, British Columbia Federation, Membru fondator a primei retele internationale de policy makers in educatia de excelenta, Membru fondator al Consortiului European pentru Copii cu Nevoi Speciale de Educatie.
3. Prof.univ.dr.ing. Nicolae George DRAGULANESCU, Universitatea Politehnica din Bucuresti, Visiting Professor – Chung Ang University of Seoul; Auditor al calităţii – DGQ/ TŰV, Asesor – EFQM, PRC „J.M.JURAN”,Secretar general – Fundaţia Română pentru Promovarea Calităţii, Presedinte – Liga de Cooperare Cultural-Stiintifica Romania-Franta
4. Marian STAS, presedinte Codex Pentru Leadeship, Membru Aspen
5. Florinte CATARGIU, expert IRSCA GIFTED EDUCATION
6. Prof. Elena SPANULESCU, Asociatia Parintilor din Romania
7. Prof. Gheorghe RADULESCU, presedinte AEACE-IP.

Raportul comisiei prez pt analiza si elaborarea politicilor in dom educatiei si cercetarii

http://www.presidency.ro/static/ordine/Raport_CPaepdec_2007_.pdf

Fragment din cartea „Si Dumnezeu poarta negru uneori – incursiuni in partea ascunsa din noi”

„Si Dumnezeu poarta negru uneori – incursiuni in partea ascunsa din noi”Cristiana Alexandra Levitchi  – fragment http://www.edituraascendent.ro, http://www.sensart.ro/si-dumnezeu-poarta-negru-uneori.html
 

Declara că pe de o parte ar dori să fie activă şi pe de alta pasivă. „Partea raţională –mobilizatoare” – identificată cu mama – care „frustrează, legionară, războinică, analizează situaţia, critică dar şi struneşte, mobilizează, reacţionară, activă, energică, dinamică, ambiţioasă, hotărâre, tonus” şi Partea luminoasă – numită şi comodă – care pierde timpul, care îi dă linişte, optimism, mulţumire, care e domoală, temperată, o face mai puţin stresată”.

Partea Raţională – Mobilizatoare: Tu tot timpul stai şi nu faci nimic. Nu ai realizat mai nimic până acum sau nu mare lucru. Vezi că alţii la vârsta ta fac destule şi tu?

Partea Luminoasă: Da aşa este, ce să spun, dar… nici aşa ca tine să frustrezi pe toată lumea, eşti mereu nemulţumită… nici aşa ca mine… Ce să-ţi zic?

Partea Raţională – mobilizatoare: Da? tu eşti tot timpul mulţumită de tine, comodă, da nu faci nimic, te complaci aşa în situaţie. Nu întreprinzi nimic. Te culci pe o ureche. O să te trezeşti mai târziu că alţii au realizat mai mult şi tu?

Partea Luminoasă: Poate că ai dreptate, dar nici aşa într-un hei rup continuu. E bine şi să te odihneşti între acţiuni.

Partea Raţională: De când te ştiu eu tot te odihneşti…

Partea Luminoasă: Da. Mă relaxez. E nevoie şi de asta că altfel ajung o nemulţumită dacă tot mă stresez tot timpul cum faci tu.

Partea Raţională: Dacă o să stai aşa să lâncezeşti te mănâncă viermii. Tu nu realizezi ce se petrece în jur. Priveşte în jur.

Partea Luminoasă: Ai dreptate că trebuie să te agiţi ca să realizezi ceva, dar văd în jur oameni grăbiţi şi stresaţi. Din cauza ta am ajuns să am problema asta cu mâncatul, de nervi. Dacă continui aşa o să ajung mai rău.

Partea Raţională: Da poate că şi de stres te dereglezi, dar şi dacă nu faci nimic şi vegetezi aşteptând să cadă pară mălăiaţă în gura lui Nătăfleaţă…

Partea Luminoasă: Uite, cred că dacă o să tot continuăm aşa nu o să ajungem lanici unrezultat. Cred că dacă tu ai fi mai îngăduitoare, ar merge lucrurile. Adică să încerci să nu mai critici aşa ci doar să mobilizezi. Ştii, când critici, nu-mi mai vine să fac nimic.

Partea Raţională: (ironică) Chiar aşa… Dacă nu te critic, te culci pe o ureche…

Partea Luminoasă: Asta înseamnă că n-ai încredere…

Partea Raţională: Păi, nu prea am… Când am avut tu te-ai lenevit şi am fost nevoită să te strunesc pentru că altfel ai fi controlat prea mult…

Partea Luminoasă: (ironic) Cine vorbea… Tu controlezi tot. Nu te vezi? Încearcă să mă laşi şi pe mine, să ai încredere, să mobilizezi doar când trebuie, nu să critici distructiv, că altfel inhibi.

Partea Raţională: E greu să fac asta… Dacă nu va fi bine…?

Partea Luminoasă: Uite vezi, iar te îndoieşti… sau te temi? După ce că eşti critică mai eşti şi pesimistă…

Partea Raţională: … Să încercăm, dar să nu sari calul cu relaxarea…

I-am sugerat să folosească plastilina pentru a exprima relaţia între cele două părţi. În următoarea şedinţă a modelat o sferă de culoare alb-albastră (cele două culori care reprezentau cele două părţi) fiind amestecate. Sfera semnifica integrarea polarităţilor. Am întrebat-o cum se simte acum când cele două părţi s-au împăcat. Mi-a spus că se simte mai întreagă, mai liniştită.

 

%d blogeri au apreciat asta: