Fragment din cartea „Si Dumnezeu poarta negru uneori – incursiuni in partea ascunsa din noi”

„Si Dumnezeu poarta negru uneori – incursiuni in partea ascunsa din noi”Cristiana Alexandra Levitchi  – fragment http://www.edituraascendent.ro, http://www.sensart.ro/si-dumnezeu-poarta-negru-uneori.html
 

Declara că pe de o parte ar dori să fie activă şi pe de alta pasivă. „Partea raţională –mobilizatoare” – identificată cu mama – care „frustrează, legionară, războinică, analizează situaţia, critică dar şi struneşte, mobilizează, reacţionară, activă, energică, dinamică, ambiţioasă, hotărâre, tonus” şi Partea luminoasă – numită şi comodă – care pierde timpul, care îi dă linişte, optimism, mulţumire, care e domoală, temperată, o face mai puţin stresată”.

Partea Raţională – Mobilizatoare: Tu tot timpul stai şi nu faci nimic. Nu ai realizat mai nimic până acum sau nu mare lucru. Vezi că alţii la vârsta ta fac destule şi tu?

Partea Luminoasă: Da aşa este, ce să spun, dar… nici aşa ca tine să frustrezi pe toată lumea, eşti mereu nemulţumită… nici aşa ca mine… Ce să-ţi zic?

Partea Raţională – mobilizatoare: Da? tu eşti tot timpul mulţumită de tine, comodă, da nu faci nimic, te complaci aşa în situaţie. Nu întreprinzi nimic. Te culci pe o ureche. O să te trezeşti mai târziu că alţii au realizat mai mult şi tu?

Partea Luminoasă: Poate că ai dreptate, dar nici aşa într-un hei rup continuu. E bine şi să te odihneşti între acţiuni.

Partea Raţională: De când te ştiu eu tot te odihneşti…

Partea Luminoasă: Da. Mă relaxez. E nevoie şi de asta că altfel ajung o nemulţumită dacă tot mă stresez tot timpul cum faci tu.

Partea Raţională: Dacă o să stai aşa să lâncezeşti te mănâncă viermii. Tu nu realizezi ce se petrece în jur. Priveşte în jur.

Partea Luminoasă: Ai dreptate că trebuie să te agiţi ca să realizezi ceva, dar văd în jur oameni grăbiţi şi stresaţi. Din cauza ta am ajuns să am problema asta cu mâncatul, de nervi. Dacă continui aşa o să ajung mai rău.

Partea Raţională: Da poate că şi de stres te dereglezi, dar şi dacă nu faci nimic şi vegetezi aşteptând să cadă pară mălăiaţă în gura lui Nătăfleaţă…

Partea Luminoasă: Uite, cred că dacă o să tot continuăm aşa nu o să ajungem lanici unrezultat. Cred că dacă tu ai fi mai îngăduitoare, ar merge lucrurile. Adică să încerci să nu mai critici aşa ci doar să mobilizezi. Ştii, când critici, nu-mi mai vine să fac nimic.

Partea Raţională: (ironică) Chiar aşa… Dacă nu te critic, te culci pe o ureche…

Partea Luminoasă: Asta înseamnă că n-ai încredere…

Partea Raţională: Păi, nu prea am… Când am avut tu te-ai lenevit şi am fost nevoită să te strunesc pentru că altfel ai fi controlat prea mult…

Partea Luminoasă: (ironic) Cine vorbea… Tu controlezi tot. Nu te vezi? Încearcă să mă laşi şi pe mine, să ai încredere, să mobilizezi doar când trebuie, nu să critici distructiv, că altfel inhibi.

Partea Raţională: E greu să fac asta… Dacă nu va fi bine…?

Partea Luminoasă: Uite vezi, iar te îndoieşti… sau te temi? După ce că eşti critică mai eşti şi pesimistă…

Partea Raţională: … Să încercăm, dar să nu sari calul cu relaxarea…

I-am sugerat să folosească plastilina pentru a exprima relaţia între cele două părţi. În următoarea şedinţă a modelat o sferă de culoare alb-albastră (cele două culori care reprezentau cele două părţi) fiind amestecate. Sfera semnifica integrarea polarităţilor. Am întrebat-o cum se simte acum când cele două părţi s-au împăcat. Mi-a spus că se simte mai întreagă, mai liniştită.

 

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: