Istorii cu parfum de leandri – cazuri terapeutice istorisite inedit

Istorii cu parfum de leandri – cazuri terapeutice istorisite inedit – Cristiana Alexandra Levitchi – fragment  – http://www.edituraascendent.ro

Gradina botanica semana la prima vedere cu oaza de liniste a reginei de la Balcic, insa avea foarte multe specii de palmieri, flori de piatra si cactusi infloriti. Nicind nu mai vazusem asa o splendoare de flori de cactus.

Foarte frumosi , spuse Livia admirind niste cactusi foarte inalti.

Mie nu prea imi plac….ma inteapa….spuse Brindusa zimbind, imi plac insa floricele acestea minuscule.

Ca si tine de dragalase – spuse Livia. Eu recunosc ca am o parte de cactus in mine. Daca ma calca cineva pe coada intep. Sint salbatica si resist la diverse tipuri de tratamente – rise Livia.

Poate de aceea si si profesia aceasta destul de rationala care sondeaza societatea in ansamblu. Spuse-I

Da, de aceea adauga – Andrei rizind.

Voua ce flori va plac? – intreba Brindusa

Mie imi plac crinii aceia care miros foarte tare, imbatatori. Spuse-I

Ti se potrivesc – creezi o foarte frumoasa atmosfera si posibil are legatura trasatura lor cu ceea ce faci tu. Creezi atmosfera cu designul interior si cu arta ta. Spuse Livia

– Da…zimbii

Mie imi plac florile de cimp…Sint tabacita spuse Adriana rizind Nu degeaba barbatul meu spune ca nu ma las niciodata….

Am ris cu totii.

Interesant este ca orice cactus isi are nasul – adica tepii sint duri si agresivi insa floarea e foarte sensibila…Si asa sint si eu Andrei ma stie.

Da….nu ai spune ca e aceeasi persoana, se induioseaza la multe lucruri la care nu ai crede. – adauga Andrei.

Cred ca fiecare are o gradina secreta ….interveni Vali

Gradina secreta ? – intreba Bogdana.

Eu de exemplu tin in gradina lucruri din trecut pe care poate ar fi de dorit sa le arunc….cum tine mama pungi de plastic desi stie ca acum exista la discretie. Din lipsa de siguranta poate….

Da ….rise Alina – si parintii mei fac la fel cu pungile si cu alte lucruri care acum sint inutile. Ei au ramas cu impresia, iluzia ca o sa vina iar foametea. Si gradina ta are si flori ?

Gradina mea are mai multe compartimente, unele in care nu intra nimeni altcineva decit mine, zimbi. Altele sint pline de flori de cimp si arbusti. Am si banci pentru cei invitati – continua Vali.

Deci inviti oameni ? – intreba Radu

Da, prietenii, cei apropiati, cei care imi plac si am incredere in ei….

Acum ca ai spus acest lucru….cred ca fiecare dintre noi avem o gradina interioara – spuse Radu – pe care poate nu o arata asa la oricine…A mea are arbusti si flori albastre, linistitoare insa uneori au nevoie sa fie plivite…ingrijite…Nu-mi fac timp mereu de aceasta gradina. Si unele plante se ofilesc….

Hmm….da…e asa cum ai pasi intr-un pod prafuit si ai redescoperi lucruri demult uitate. Spuse Livia. Eu am o parte de gradina in care nu am intrat poate niciodata…

Fiecare avem. De altfel, nu cred ca putem s-o descoperim pe toata si nici s-o aratam pe toata – spuse-i

Da…in nici un caz sa o aratam pe toata. Spuse Livia

De ce? intreba Brindusa.

Este bine ca fiecare sa-si pastreze ceva pentru el. De exemplu in cuplu nu e cazul sa dezvalui tot, mai ales despre relatiile trecute, pentru ca nu e deloc eficient pentru relatia actuala – spuse Livia. Binenteles unele lucruri sint necesare a fi spunse insa nu toate.

Da, daca stau bine sa ma gindesc asa este – spuse Brindusa. Partenerul nu doreste sa auda detalii despre fostele relatii.

Da, nu e indicat – rise Adriana.

O panorama magnifica asupra marii si cetatii se observa din virful gradinii. Porniram catre cetatea medievala ce strajuia golfuletul. Cactusi salbatici decorau stincile. Marea stralucea albastra si vesela in soarele arzator. In peisajul salbatic, cetatea avea un farmec aparte si imbia la vise romantice.

– Cind eram de vreo 10 ani visam ca eram o printesa intr-o astfel de cetate. spuse Marina, prietena lui Carmen.

– Da e firesc, spuse Valentina.

– Da, insa eu am continuat si mai tirziu….rise ea. Inainte de a-l intilni pe Mircea….spuse Marina privindu-l voios pe sotul ei. Cind l-am cunoscut pe Mircea eram inca o “printesa”, traiam intr-un turn de fildes….Spun printesa in sensul ca nu steam pe ce lume ma aflu. Bunicii din partea mamei, care ne-a crescut pe mine si pe ceilalti frati ai mei pina la virsta scolii. Erau niste oameni religiosi si foarte stricti in comportament. Ei mi-au insuflat dragostea de carti…poate prea mult, pentru ca mult timp eu am trait printre carti. Educatia aceasta cazona m-a facut sa cred pina cind l-am cunoscut pe Mircea ca un om bun este acela care gindeste ca bunicul. Bunicul si tata erau opusi ca fire si ca preocupari. Tata, betiv, avea un comportament egocentric si jovial. Nu avea un comportament violent cu nimeni, insa cind se imbata vorbea prea mult, de altfel ca si tatal lui. Pentru el, celilalti sint si acum “niste ascultatori”, doar. Cind se imbata reprosa si ne spunea noua copiilor si mamei ca daca nu ar fi el “ne-ar minca hienele”. Acum inteleg ca nu isi exprima ce nu-I convenea cind era treaz si exprima doar cind bea. Se simtea poate neapreciat si neiubit, insa ii era jena sa o spuna constient fiind…

– Multi barbati aleg aceasta cale pentru a exprima ceea ce nu exprima constient – adauga-i. E ca si cum nu ar fi demn sa exprimi sentimente…cind dimpotriva e mai bines a fie exprimate.

– Da….asa e…In familia mea nu se spuneau sentimentele… Inconstient probabil am ales tinara fiind, un barbat fara vicii aparente, avind impresia ca o persoana cu vicii e neaparat groaznic de suportat. Primul meu sot, caci despre el este vorba m-am luat din “bibliotecile mele” si m-am dus in “castelulul lui de fildes”. Diferenta dintre noi era de 6 ani, el fiind mai mare, de aceea mi-a fost ca un tata….poate tatal care imi lipsise in anumite momente….Nu avea nici “un viciu”…Avea “viciul” de a nu avea nici un “viciu”….

– Adica ? – intreba Vali

– Adica nu bea deloc, nici acum cred, nu fuma, nu facea sex, facea lucrurile foarte ordonat, obsesiv de curat….De fapt daca stau sa ma gindesc mai bine era la fel de excesiv ca tata, insa in felul opus. Foarte drastic in principii.

– Cum nu facea sex? – zimbi Radu.

– Da, la un moment dat in relatia noastra asa a decis si nu am mai facut de atunci dragoste. Este adevarat ca el a fost primul meu barbat si el m-a invatat cite ceva in acest domeniu. Nu eram experimentata pe atunci si posibil sa fi mai facut greseli, mai ales de comunicare. Insa nici el nu s-a deschis, nu a vrut sa comunice despre acest aspect si a rupt legatura fizica si emotionala dintre noi definitiv. Eu am acceptat aceasta ruptura, deoarece inconstient stiam ca nu o sa se schimbe. In rest era un sot exemplar – rise Marina. Treceam printr-o perioada foarte neagra avietii mele, cind l-am cunoscut pe Mircea. Mircea pe care-l vedeti cum e, deschis si comunicativ. Nu mi-a venit a crede ca exista si asa ceva pe lume ! Ca se poate comunica! Practic atunci abia am iesit din “castelul de fildes”… In istoricul familiilor mele nu exista nici un divort. Asta era ceva inacceptabil pentru mintea mea de atunci. Pina sa iau decizia ca este cel mai bine pentru mine si pentru Mircea sa dau divort, m-am framintat ceva vreme. Am fost mult timp terorizata de “gura lumii” si un sentiment de vina care acum mi se pare de-a dreptul ridicol. Insa pina la urma m-am decis

– Frumoasa poveste – spuse Brindusa. Ai fost un fel de “frumoasa in padurea adormita”…

– Da….ce adormita…rise Marina. Bine ca m-am trezit !

 

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: