Istorii la umbra unor castele vechi – cazuri terapeutice istorisite inedit

Istorii la umbra unor castele vechi – cazuri terapeutice istorisite inedit Cristiana Alexandra Levitchi – fragment – http://www.edituraascendent.ro

– Nu am mai făcut asta până acum şi vă rog să nu mă ascultaţi fără a mă întrerupe, deoarece simt că încalc un tabu, cumva… şi sunt emoţionat.

– Ştii bine că nu judecăm aici, noi – spuse Brînduşa. Tabuurile sunt făcute să fie încălcate.

– Dacă nu eraţi aşa de deschişi cu toţii, cred că nu îmi venea să vorbesc… Acum ceva vreme am trecut printr-o orbire, o denumesc acum… Eram într-un parteneriat de vreo cinci ani şi treceam în acea perioadă şi printr-un stres profesional. Mi-am dat seama mult mai târziu că nu delegam autoritatea la servici şi mă încărcam cu problemele subalternilor… Asta am mai discutat… şi nu o să vă povestesc de aspectul profesional, ci de cel partenerial. La servici am intrat încet, încet într-o relaţie cu o colegă. Această plonjare în relaţia de la servici, am pus-o pe de o parte, pe seama faptului că în relaţia cu prietena mea începuse să fie prea multă rutină, pe de alta, faptului că prietena mea nu îmi accepta nevoia mea de a merge la sport, însă gândindu-mă mai bine mi-am dat seama că era mult mai mult… Colega aceasta, să-i spunem Marga, semăna cu o fostă colegă de liceu pe care eu o plăcusem şi nu am avut o relaţie, deşi doream. Colega de liceu era frumoasă, după mintea mea evident şi Marga era frumoasă, pe când prietena mea nu mă atrăgea fizic. Prietena mea mă atrăsese prin personalitate şi inteligenţă, nu prin fizicul ei. Mi-am dat seama că doream să retrăiesc sentimentul de îndrăgostire din liceu împreună cu Marga. La baza aventurii mele erau şi credinţe legate de faptul că nu sunt atrăgător şi sexi pentru o femeie frumoasă. Doream să îmi demonstrez mie însumi că o femeie frumoasă se poate îndrăgosti de mine. Aveam un complex de inferioritate fizică. Întotdeauna până atunci îl considerasem pe fratele meu mai frumos şi mai sexi decât mine, capabil să îşi facă repede iubite. Eu în familie eram „cel cult, cuminte şi învăţat”. În adolescenţă nu m-am simţit admirat fizic, în comparaţie cu fratele meu care avea succes la fete… Eu nu aveam şi îmi era greu să intru în relaţii cu fetele. Şi prietenele pe care le-am avut nu erau foarte frumoase din punct de vedere fizic deoarece nu vroiam să risc să le pierd dacă ar fi venit vreun altul să le seducă…

– Credeai că le poate seduce un altul…? – întrebă Anca.

– Da, trăiam o frică de eşec pe acest plan… Acum îmi dau seama de iraţionalitatea gândirii mele… Şi o femeie frumoasă şi una mai puţin frumoasă, poate să fugă cu altul, dacă sunt anumite condiţii, râse el. Însă pe atunci mă gândeam că dacă o să am o prietenă frumoasă, o să fie curtată de alţii şi asta însemna pentru mine să mă străduiesc s-o seduc mereu şi mereu, să nu am linişte niciodată. Credeam de fapt că nu merit o astfel de persoană frumoasă în viaţa mea. Mă simţeam în siguranţă doar cu partenere comune după mine din punct de vedere fizic, care nu atrag pe alţii. Astfel intrasem în relaţie cu Marga şi eram unul pentru altul şi confidenţi şi iubiţi. Mă simţeam afectiv mai aproape de ea decât de prietena mea, mai ales că prietena mea începuse să simtă poate ceva… şi mă tot chestiona.

– Dar cu tipa din liceu nu ai avut nici o relaţie? întrebă Radu.

– Nu… A fost doar ceva platonic.

– Relaţia cu Marga era de fapt o continuare a relaţiei cu tipa din liceu? – spuse Anca.

– Da… Pentru că relaţia cu tipa din liceu nu fusese o relaţie „terminată” mai ales pe plan psihic, am intrat în această relaţie iluzionându-mă de fapt, pentru că eu mă străduiam s-o rezolv pe cealaltă.

– Da… Mi s-a întâmplat şi mie după divorţ spuse Anca, să vad pe stradă bărbaţi care semănau cu Emil, fostul şi să tresar… Asta e o fază…

– Da… Ideea era că nu am fost conştient o vreme că eu de fapt puneam pe faţa” colegei de servici „faţa” şi personalitatea celeilalte… Şi normal că nu semănau, mai ales la caracter. A trebuit să îmi dau seama mai întâi de nevoia mea de a îmi demonstra că sunt ok ca şi bărbat şi nu mă refer la planul sexual ci la capacitatea de a fi atractiv şi sexi. Mă comparam cu alţi bărbaţi şi îi consideram pe alţii mult mai carismatici decât mine. Am înţeles mai apoi că nu am nici un beneficiu din comparare şi m-am aplecat asupra calităţilor mele existente. Acum nu mi-e ruşine să le spun, atunci nu le vedeam deşi, multe persoane mă gratulau. Nimeni nu putea să-mi ofere siguranţă în mine decât eu însumi. Problema nu era relaţia cu prietena mea, ci dorinţa de a demonstra că sunt viabil pe piaţa relaţiilor. În relaţia cu prietena mea amândoi am avut de învăţat. Ea era cea care îşi exprima nemulţumirile mult mai bine decât mine. Eu tăceam şi preferam să renunţ la nevoile mele, însă asta ducea pe zi ce trece la distanţare, până când eu m-am implicat în cealaltă relaţie. Relaţia asta m-a ajutat să-mi dau seama de minciuna din mine. Nu am mai rezistat să fiu ascuns şi mi-am făcut curaj să-i dezvălui nevoile mele, prietenei. La început a fost surprinsă şi şocată deoarece nu era obişnuită cu mine aşa. În timp, a început să îmi respecte nevoile, deşi pe unele nu le înţelegea… La exprimarea sentimentelor m-au ajutat nişte cursuri de la servici despre comunicarea în firmă. Altfel poate şi acum eram confuz şi nemulţumit. Interesant e cum îţi schimbi părerea despre frumuseţe exterioară după ce afli nişte aspecte ascunse din tine.

 

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: