A fi, a face, a avea!

A fi, a face, a avea!

aparut si in Revista Sens si Consens

Citeam mai demult in cartea „Studii despre iubire” a lui Y Gasset despre diferentele fundamentale dintre femeie si barbat. Mi-a ramas in minte urmatoarea idee: femeia „fiinteaza”, „exista” si barbatul in esenta lui actioneaza, adica „face” ceva. Femeia creaza dind viata, barbatul e „condamnat” sa creeze altfel. Conditia barbatului din acest punct de vedere este mult mai dramatica.  In societatea occidentala insa femeia a inceput sa „faca” si ea mult mai multe: sa-si faca o cariera, sa „produca” bani…Barbatul a continuat ceea ce stia el sa „faca” mai bine…Si asa am ajuns la „consumerism”, la a „produce si a devora dupa aceea” la un ciclu distructiv si pentru omenire si pentru natura. In aceasta situatie incep sa se instaleze consecintele nocive ale persistentei reactiilor de aparare ale organismului: accidente cerebrale vasculare, boli de inima, psihosomatizari (ulcerul gastric si duodenal, migrene, nevroza cardiaca, psoriazis, palpitatii, cefalee, constipatie si diaree, )diverse infectii, stari de anxietate si depresie, tulburari de apetit alimentar (anorexie, bulimie) si sexual (lipsa libidoului sau dimpotriva o goana nebuna dupa sex), tulburari de atentie, stari de tensiune, furie, frica si frustrari, tulburari de somn (insomnii sau hipersomnii), comportament de neimplicare in activitate sau dimpotriva implicare excesiva in activitatea de la servici. Si astfel ajugem sa avem copii nevrozati pentru ca noi adultii sintem nevrozati, tracasati, stresati…

Am intilnit in practica din ce in ce mai multe persoane stresate si nemultumite de servici,de conditiile de munca, de colegi, de cerintele proprii. Cind le intrebam ” Care este motivul pentru care stau totusi in acel servici ” spuneau: partea materiala „daca nu as avea asta nu as putea sa-mi ofer mie sau copilului…etc” Dar nemultumirea crestea si adauga peste unele simptome pe care le aveau la inceputul terapiei si altele…Ce era de facut totusi? In primul rind era necesar sa constientizeze ca este ceva in neregula cu stilul lor de viata si cu conceptiile despre sine, viata si altii. Multe persoane se orienteaza spre valorile materiale in detrimentul altora. Este absolut firesc sa ne dorim mai mult si material, dar de multe ori se intimpla ca aceste persoane sa compenseze o carenta din copilarie. Multe au avut copilarii cu lipsuri materiale si isi spun ca in felul acesta pot scapa de sentimentele de rusine din amintirile lor, isi spun ca in felul acesta copiii lor nu vor avea carente materiale dar e posibil sa piarda alte nevoi din vedere: cele afective, sociale, spirituale. Confunda scopul final cu mijloacele de a ajunge la el. De foarte multe ori aceste persoane au fost copiii consecventi sau premianti, au fost de multe ori comparati cu altii („nu esti indeajuns de bun”) si atunci au invatat de mici sa „acumuleze” diplome, studii, acum ca si adulti: bani, avere, case…Pe parcursul terapiei isi dau seama ca nevoile reale sint altele, ca prin aceste acumulari nu fac decit sa-si demonstreze continuu ca sint „perfecte” „bune” …si ca nu au nevoie decit de a invata sa aiba incredere in sine, a invata sa se accepte, sa se iubeasca, a invata sa fiinteze. Cum spunea Anthony de Mello „Pentru a fi fericit nu trebuie sa acumulezi ceva trebuie sa renunti la ceva”. Societatea (profesorii, parintii, educatorii) cu normele ei, cu cerintele ei, cu prejudecatile ei uniformizeaza oamenii. Lipsa timpului a facut ca omul modern sa devina din ce in ce sclavul consumerismului, in detrimentul valorilor sufletesti. A dori este una si a avea nevoie e alta…Putem sa ne DORIM cite ceva, dar avem si NEVOIE oare? Dorim diverse dar avem oare nevoie cu adevarat (de acceptarea altora, de masina aceea, de pantoful acela, de statutul acela etc ) Ele compenseaza ceva. Cred ca anii care au trecut pina la revolutie ne-au infometat in asa fel psiho-emotional incit acum inconstient multe pers simt nevoia sa compenseze aceasta frustrare, cumparind si consumind in nestire! E ca si cum ar spune: noi nu am avut atunci acum trebuie sa avem si sa facem. Deja o parte din societatea occidentala a inteles ca aceasta goana dupa acumulare este distructiva si a inceput sa-si revizuiasca sistemul de valori. Noi ca popor sintem in ascensiunea acestei noi vieti bazata pe acumulare. Poate nu este tirziu sa invatam din greselile altor state occidentale si sa nu trecem prin tot acest proces.

Sa intelegem verbul „a fiinta”:

a STA (fara a te gindi ca esti lenes-a sau ne-productiv-a)

a privi natura

a mirosi o floare

a atinge o frunza

a auzi cintecul pasarilor

a zimbi

a respira (fara a avea constiinta respiratiei in sine),

a dansa,

a cinta,

a face o baie calda,

a palavragi de dragul de a palavragi cu prietenii,

a ride de tine,

a ride cu altii,

a face sport de dragul sportului nu de dragul performantei,

a te imbratisa pe tine si pe altii,

a fa ce dragoste de dragul dragostei

a inoata,

a merg e la masaj,

a invata sa te iubesti,

a sa te apreciezi (esti ceea ce esti, asa cum esti, unic-a, apoi esti ceea ce faci si ce ai)

Psihoterapeut Cristiana Alexandra Levitchi

puteti prelua art cu specificarea surselor

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: