Terapeutii complementari intre dedicare si sarlatanie

Supun atentiei voastre un subiect interesant si controversat: a unor profesii nereglementate in Romania : cine are dreptul sa fie terapeut complementar?

Ma intereseaza orice lezeaza bunul simt, responsabilitatea, gindirea critica – constructiva, constiinta personala. De ce?

1. pentru ca deseori vin la psihoterapie persoane cu diverse afectiuni psihologice-psihiatrice (ce tin de DSM- manualul de statistica si diagnostic a tulburarilor mentale: atacuri de panica, tulburari obsesive, tulburari de stres posttraumatic, depresii) dupa multe peregrinari pe la falsi guru, ghicitori, maestri, preoti chiar – care in loc sa le destupe mintile, le manipuleaza negativ prin cuvinte cheie ca: esti blestemat/a, ai o vraja care trebuie dezlegata (cu bani grei eventual), ai pacatuit mult si tre sa faci X rugaciuni – daca nu faci – ajungi in iad (tipic programare pe negativ) si alte cuvinte care se adreseaza “partii naive, ignorante si credule, fara discernamint” din aceste persoane foarte sugestibile. Pe aceasta sugestibilitate se bazeaza si acesti practicanti. Ei stiu psihologie de baza si manipuleaza grosolan prin sugestii negative. Se bazeaza pe „autoritatea” lor si induc in persoana respecitva mai multa teama si vinovatie decit sa o „insanatoseasca”. Sint multe persoane catre trec prin diverse traume psihologice (divort, deces, pierderi diverse) si in loc sa isi traiasca doliile real si autentic sau sa mearga la psihoterapie sa inteleaga durerea prin care trec si s-o depaseasca, ajung sa caute „explicatii esoterice” la simptomele lor psiho-emotionale si psihosomatice. Astfel – sint candidate sigure pentru unii sarlatani care le vind iluzii – gen : „te ajut sa comunici cu persoana pierduta” etc. Realitatea e ca nimeni nu stie ce se afla dupa moarte. Ne place sa credem in rai, viata de apoi, sau reincarnare (pentru ca ne e teama de acest necunoscut – numit moarte), insa nimeni nu s-a intors de acolo sa spuna cum e si mai ales ce e, daca e. Cunosc citeva persoane care “practica” terapii complementare (reiki si radiestezie) si care folosesc manipularea pe negativ – la fel ca si unii preoti. Acestia deseori ca si personalitate ii regasim in cadrul paranoicilor care isi procura “delirantii indusi” (acestia fiind cursantii si “pacientii”). Uneori – oamenii care vin la astfel de terapeuti “se vindeca” prin “autosugestie”…..de unele “probleme”…Asta duce la “proliferarea” faimei acelui “guru sau terapeut complementar”. Aviz amatorilor de “rezolvat” probleme “ca prin minune”: nici o “problema” personala nu o sa ti-o rezolve vreun guru sau asa zis maestru. Problema personala isi are solutia in propria persoana. Cum se ajunge la solutie? In nici un caz doar printr-o incantatie, ci prin introspectie, autoanaliza, autocunoastere....Cam greu, nu? Acestea nu le gasesti la un fals maestru. Un guru adevarat e acela care te ajuta sa devii tu insuti gurul tau – nu iti creeaza dependenta de el, ca sa il slavesti pe el si sa faci tot ce iti spune el “fara discernamint si logica”.  Personal cred in unele terapii complementare si sint preocupata de astrologie si feng-shui, insa sint constienta ca acestea sint doar foarte bune adjuvante mai ales in probleme psihologice-afective-psihiatrice-psihosomatice. Si Jung folosea tarotul in psihoterapie – insa Jung – integra tarotul intr-un demers terapeutic constient si responsabil, nu oricum. Un terapeut complementar nu poate rezolva un atac de panica prin sugestie sau hipnoza sau orice tehnica ar face el (invatata acasa sau pe genunchi) nu are dreptul s-o faca pentru ca nu are formarea necesara. Mai intii ar trebui sa faca o facultate de profil si mai apoi o firmare intr-un tip de psihoterapie. Da, evident tulburarile nevrotice se estompeaza prin homeopatie, acupunctura, reiki, radiestezie, fitoterapie si altele….INSA – nu se rezolva ….De ce ? Pentru ca daca nu ajungi la cauza – nu ai cum sa rezolvi tulburarea! Si cum ajungi la cauza ? Prin introspectie, biblioterapie, autocunoastere, autoanaliza deseori asistata de un psihoterapeut. Pentru cei care nu stiu – nu orice licentiat in psihologie este automat si psihoterapeut. Psihoterapeut – poate fi orice persoana absolventa a facultatilor de : psihologie, sociologie, asistenta sociala, psihopedagotie speciala (posibil), medic (psihiatru) care se formeaza intr-un tip de psihoterapie de regula dupa terminarea facultatii (evident) sau incepe formarea in anii terminali ai facultatii (ca sa aiba si „baza” necesara intelegerii a ceea ce invata in procesul de formare). Terapeutul este necesar sa fie onest cu sine si sa stie cind nu poate lucra cu un client si cind poate lucra si sa il trimita la altcineva. Insa ca sa iti dea seama de acest aspect are nevoie de a isi face terapie personala de-a lungul anilor de formare care nu sint putini (cel putin 3 ani 1/3 pina la 8 ani – doar intr-un tip de psihoterapie). Revenind : daca o persoana de exemplu nu isi “gaseste” partener/a are nevoie de psihoterapie pentru a invata sa isi puna intrebarile potrivite, intrebari pe care un guru, terapeut complementar nu are abilitatea sa le puna.  Un fals terapeut complementar se va multumi poate sa ii dea niste explicatii “irationale” gen: “iti sint legate cununiile, esti blestemata”. Cititi pentru lamuriri : https://cristianaalexandralevitchi.wordpress.com/2009/01/24/analiza-legii-atractiei/ Sa nu ma intelegeti gresit: nu am nimic cu terapeutii complementari onesti, constienti de sine, morali, care isi fac treaba cu multa constiinta si constiintiozitate (cunosc si din acestia – majoritatea s-au scolit in afara pentru ca deocamdata la noi nu exista cursuri de acest fel), am o problema cu persoanele imorale, profitoare.

Cine ma suspecteaza de partinire, de critica negativa ca sa imi atrag clienti pot sa ii spun ca am destui clienti, am lista de asteptare, pe unii mai grabiti ii trimit la alti colegi psihoterapeuti. Pentru cine nu stie, un psihoterapeut care stie ce face nu lucreaza decit cu maxim 6 persoane/zi psihoterapie (nu pe banda rulanta). Avind in vedere ca o psihoterapie scurta dureaza deseori 4-6 luni si o terapie medie 1 an, intelegeti ca un psihoterapeut nu are loc pentru foarte multe persoane atunci cind isi face meseria cu profesionalism si constiinta. Ba mai mult, unii psihoterapeuti nu lucreaza psihoterapie o zi pe saptamina , ci altceva: clinica, evaluari, rapoarte, isi face propria analiza, etc

Nu numai eu pledez pentru analiza personala a fiecarui om ci si alti colegi ai mei psiho-terapeuti – iata opiniile celor 2 : http://psihoterapie.wordpress.com/2008/10/12/putem-face-o-psihoterapie-si-fara-sa-avem-simptome/ Putem face o psihoterapie si fara sa avem simptome? http://www.psihogen.ro/psihoterapia-personala.html Psihoterapia personala sau autocunoasterea

2. punctul 2 pentru care ma intereseaza aceste profesii ne-reglementate – este chiar faptul ca acesti guru, maesti, etc nu au formarea necesara pentru a putea lucra cu oamenii.  Consider pe buna dreptate ca este nevoie ca si pentru terapiile complementare sa exista un cod etic, deontologic, asa cum exista la medici si psihologi si la alte profesii. Consider ca orice terapeut complementar ar avea nevoie de munca cu sine, adica de analiza personala – sedinte de dezvoltare personala/psihoterapie. De ce ? Pentru ca lucreaza cu omul. Si orice persoana care lucreaza cu omul are o datorie morala sa fie cit de cit “ok” dpdv psihologic., lucrat.  Aici intra si cei care practica coaching si sau NLP insa care nu au licenta in medicina-psihiatrie, psihologie, sau vreo formare in psihoterapie.

Asa cum un psihoterapeut face Obligatoriu terapie personala cu sine (in cadrul formarii ca psihoterapeut) si un asemenea terapeut complementar ar fi cazul sa faca. Cum sa ai pretentia ca poti sa lucrezi cu oamenii daca tu insuti ai probleme nerezolvate, convingeri disfunctionale, pre-judecati, conceptii gresite despre tine insuti, altii si viata ? Si sa fim sinceri – fiecare OM are probleme!

Pe de alta parte un psiholog, psihoterapeut, un medic „plateste” daca nu isi face bine meseria….insa un astfel de terapeut nu. Daca un pacient de cancer merge la un maestru si acela ii spune ca il vindeca si nu se intimpla asa….acel „terapeut” va ridica din umeri. Atita timp cit nu exista o comisie disciplinara si o lege clara vor inflori sarlatanii. Exista o lege a terapiilor complementare care inca nu se aplica (si pe buna dreptate deoarece este foarte interpretabila in forma actuala). Ea a intimpinat critici din partea medicilor practicanti ai medicinii clasice. Se prea poate ca adeptii fanatici ai terapiilor complementare sa creada ca medicii alopati au interesa sa stirpeasca medicina ne-alopata din teama ca isi pierd clientii. Este posibil ca unii dintre medicii alopati sa nu creada in astfel de terapii si altii sa se teama sa nu isi piarda clientii, insa exista medici care cred si in efectele benefice ale medicinii alternative si altii care chiar practica si medicina alternativa.

Cititi http://www.adevarul.ro/articole/legea-confuza-ofera-libertate-negutat-orilor-de-visuri/336846 Legea confuză oferă libertate neguţăt orilor de visuri de Nicolae Leahu, Adina Mutar

În lipsa unor reglementări stricte, după 1990 a apărut şi o mulţime de falşi terapeuţi, care au profitat din plin de carenţele legislative. Fără un act normativ privind practicarea acestor forme de terapie, sub acoperirea unui cabinet de masaj, oricine îşi putea deschide într-un apartament de bloc o afacere profitabilă, fără să poată fi supus niciunui control riguros. În primăvara acestui an, parlamentul a adoptat Legea 118/2007 privind organizarea şi funcţionarea activităţilor şi practicilor de medicină complementară/alternativă. Părea că era nebuloasă a şarlataniei şi a practicilor empirice avea să apună. Din păcate însă, legea nu face decât să producă şi mai multă confuzie şi oferă o şi mai mare libertate neguţătorilor de visuri. Potrivit noii legi, în afară de medici, dentişti şi asistente, orice persoană cu studii superioare îşi poate deschide un cabinet. După un curs de perfecţionare, un „nemedic” poate practica în cadrul unui cabinet cele mai ciudate metode terapeutice. Dacă în Uniunea Europeană sunt recunoscute doar câteva practici de medicină complementară – în conformitate cu reglementările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, legea românească dă undă verde unor practici cel puţin ciudate. De la Ayurveda până la cromoterapii şi terapii prin râs, toate sunt legalizate pe teritoriul României. Mai mult, deşi bugetul Sănătăţii este din ce în ce mai sărac, toate aceste practici pot fi decontate de acum înainte, legal, de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. Singura condiţie este ca aceia ce practică metode alternative şi care nu sunt licenţiaţi în domenii medicale să fie coordonaţi de un medic. Orice fel de medic. Legea nu precizează. Iar cum un medic tânăr, muritor de foame, gata să gireze orice practici aducătoare de profit, poate fi oricând găsit, soluţia este foarte simplă. Textul legii stipulează de asemenea că toţi practicanţii metodelor complementare trebuie să fie reprezentaţi de o organizaţie profesională care să îi reprezinte. La mai bine de şase luni de la adoptarea legii însă, nimeni nu pare să fie interesat să formeze o asociaţie legală care să funcţioneze în parteneriat cu Ministerul Sănătăţii, cu CNAS şi cu Centrul Naţional de Perfecţionare în Domeniul Sanitar (CNPDS), care ar trebui să predea terapeuţilor fără pregătire medicală cursuri de perfecţionare în domeniul sanitar. O altă lacună a legii este şi durata acestor cursuri care, în opinia legiuitorilor, trebuie să fie „de scurtă durată”… Ministerul nu are partener de dialog Potrivit Ministerului Sănătăţii (MS), de la adoptarea Legii 118/2007 nu s-au eliberat autorizaţii de liberă practică în aceste domenii, deoarece nu a fost încă înfiinţat Ordinul Practicienilor de Medicină Complementară/Alternativă, organismul care reglementează activitatea terapeuţilor. Tot din acest motiv nu au fost încă elaborate nici normele de aplicare a legii şi, implicit, nici durata de instruire a terapeuţilor fără pregătire medicală, informează Biroul de Presă al MS. Practic, pentru a deveni operabil, actul normativ trebuie să fie aplicat de trei organisme: Ministerul Sănătăţii Publice, Centrul Naţional de Perfecţionare în Domeniul Sanitar (CNPDS) şi Ordinul Practicienilor de Medicină Complementară/Alternativă. În prezent, doar medicii care au dobândit atestatul de competenţă în acupunctură, homeopatie şi apifitoterapie pot practica aceste activităţi, în cadrul cabinetelor medicale legal înfiinţate. De altfel, serviciile de acupunctură, fitoterapie, homeopatie fac parte din pachetul de servicii medicale decontate de casele de asigurări de sănătate. În cadrul CNPDS s-a înfiinţat un departament/birou de medicină complementară şi s-a constituit o comisie de lucru. „În luna ianuarie este programată o nouă întâlnire, la care vor participa şi lectorii din cadrul programelor de acupunctură, homeopatie, apifitoterapie etc., pentru a discuta despre normele metodologice de aplicare a Legii 118/2007″, ne-a informat Biroul de Presă al MS. Finalizarea discuţiilor depinde însă de înfiinţarea Ordinului Practicienilor, „care să devină partener, aşa cum este prevăzut în acest demers al nostru”, ne-a mai comunicat MS. De aceeaşi problemă – lipsa partenerului de discuţii din partea terapeuţilor – se lovesc şi cei de la CNPDS, după cum ne-a explicat şi dr. Lavinia Nanu, care lucreaza la această instituţie. „O lege care pune în pericol pacienţii!” Dr. Vasile Astărăstoae, preşedintele Colegiului Medicilor din România (CMR), dezaprobă total actul normativ ce reglementează activitatea terapeuţilor români. „Această lege (118/2007 n.r.) care are avizul negativ al Colegiului Medicilor şi care, scris, are avizul negativ al Ministerului Sănătăţii Publice – dar, ulterior, acesta şi-a dat avizul verbal – este un act normativ care poate constitui un pericol pentru pacienţii din România”, ne-a declarat preşedintele proaspăt ales al CMR. „Nimeni nu contestă existenţa câtorva terapii validate de dovezi ştiinţifice, acceptate de lumea ştiinţifică. Însă această lege cuprinde în Anexă peste 60 de manopere, printre care unele trezesc ilaritate: holografie medicală, masaj Twina, astrologie medicală şi altele. Asta înseamnă că s-a legiferat o serie întreagă de manopere la care nu s-au dovedit efectele. În al doilea rând, legea permite oricărei persoane fără studii medicale să facă medicină. Indiferent dacă se numeşte medicină complementară sau alternativă, cel care o practică ar trebui să fie medic. În al treilea rând, se introduc pentru persoanele care n-au studii de medicină cursuri de scurtă durată. Numai Mao Tze Dong inventase aşa-numiţii «medici desculţi» care, în timpul Revoluţiei Culturale, căpătau diplomă de medic în şase luni şi pe care îi trimisese în provincie să practice. Legea specifică de asemenea faptul că toate terapiile legiferate prin Anexă pot fi decontate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, printr-un protocol, împreună cu Ordinul Practicanţilor de medicină alternativă/complementară. Şi cum în România se vor face presiuni, toate aceste procedee vor fi decontate de Casa de Asigurări. Asta în condiţiile în care în prezent nu se pot acoperi servicii de bază!”, se revoltă dr. Astărăstoae. „Pe de altă parte, continuă preşedintele CMR, în Ordinul Practicanţilor de terapii alternative cine validează diversele manopere? În UE se ştie foarte clar care sunt profesiile validate şi recunoscute. În UE au ordine arhitecţii, medicii, farmaciştii, atât! La noi se introduc nişte atribuţii de drept public unor persoane care n-au o calificare în domeniu. Legea ar trebui făcută în aşa fel încât să protejeze cetăţeanul. Se legiferează confuzia pentru că, dacă ai un asistent într-un cabinet medical, induci confuzie, deoarece cabinetul medical este o noţiune bine definită. Pericolul este că întotdeauna ezoterismul atrage şi în loc să se ducă la medic, o persoană bolnavă se va duce la un terapeut şi astfel îşi va pune sănătatea în pericol”, avertizează preşedintele CMR. Un alt factor care va dirija pacienţii către terapeuţi îl reprezintă costurile. Medicina clasică alopată este scumpă. „Una este să mă duc să fac terapii alternative şi alta este să mă tratez conform codurilor medicale, cu medicamente care costă. Sărăcia marii majorităţi a populaţiei României restrânge economic accesul pacienţilor la tratamente alopate de ultimă oră. De aceea, sintagma «accesul liber la servicii de sănătate» este pură demagogie. Neexistând egalitatea şanselor, pacientul va prefera să meargă la terapeuţi şi va pierde şansa unui serviciu medical de calitate, care îi poate vindeca boala sau îi poate întârzia evoluţia unei boli incurabile. În UE sunt reglementate doar câteva terapii, tocmai pentru a îndepărta şarlatania, explică dr. Astărăstoae. Însă în UE cel care practică astfel de terapii este obligatoriu medic şi ştie că la pacientul respectiv merge o anumită terapie complementară, la alt pacient medicina alopată, îşi cunoaşte pacientul, ştie care este patologia şi, bineînţeles, că îşi asumă responsabilitatea. Dacă în cazul medicilor există cod deontologic, există răspundere, malpraxis, aici ce o să se întâmple? O să vină Mama Omida şi o să spună: «Eu am stins cărbunii corect, dar pacientul este de vină!»”, încheie dr. Astărăstoae. „Există tot felul de şarlatani” Dr. Daniela Bartoş, fost ministru al sănătăţii, nu este de acord cu practicile terapeuţilor. „Sunt categoric împotrivă! Există tot felul de şarlatani care nu fac decât rău şi care n-au nimic în comun cu ideea de terapie complementară. Probabil că există unii care fac astfel de tratamente şi cu ajutorul medicilor şi care lucrează sub îndrumarea acestora. În China există facultăţi speciale de terapii alternative, unde, timp de cinci ani, se învaţă atât acupunctură, cât şi medicină tradiţională orientală”. Însă astfel de practici sunt bine aprofundate şi se fac cu mare seriozitate, nu după câteva şedinţe, gata, sunt bioterapeut!”, explică fostul ministru. (nu mai vorbim de psihoterapie unde ca s-o practici – mai inveti dupa facultate de la 4 la 7 ani….) Daniela Bartoş recunoaşte totuşi că terapiile orientale au efect mai ales în tratarea afecţiunilor neurologice, ginecologice, chiar şi în anestezie şi că ar fi foarte bine dacă s-ar realiza o cooperare atent supravegheată de medici competenţi pentru a degreva sistemul sanitar de povara unor tratamente costisitoare. „Din păcate, rezistenţa corpului medical la astfel de iniţiative este destul de mare”, a recunoscut, în final, dr. Bartoş.

Cu alte cuvinte (concluzionez eu ) – in proiectul acestei legi posibil voit confuze , orice persoana care si-a gresit cariera, sau care nu si-a ales bine cariera, sau care pur si simplu nu are acum loc de munca (deh – se accentueaza criza din ce in ce mai mult), sau care nu are nici o chemare-talent pentru una din terapiile complementare, poate deveni terapeut complementar. Dupa 4 zile de curs devine maestru….si guru ! In lege se specifica – medicii, psihologii pt fi terapeuti complementari, insa si altii….La acei altii – consider ca e o problema, atita timp cit „cursurile respective din curicula” nu vor contine materii de baza ca medicina, psihologie (pentru cine nu e medic si psiholog) cred ca vor fi de mintuiala si superficiale.

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV vorbeste despre maestri sfinti... Sint putini sfinti pe lume – cei care fac bine doar pt a face bine fara a astepta ceva in schimb (nu pt un folos personal: de orice fel material, afectiv, spiritual, moral)…Majoritatea dintre noi sintem oameni nu sfinti (si avem parti bune si defecte… … Insa, diferenta intre oameni o face „constiinta” (sa nu ii spun moralitatea…). Cunosc prea multi oameni care se pretind “spirituali” si sint departe de a fi asa cum se pretind.  Poti sa fii guru, maestru etc si sa ceri si bani (asa cum cer si preotii si sociologii si psihologii si avocatii ) insa daca nu stii ceea ce pretinzi ca faci, daca nu ai o chemare spre acel domeniu….atunci evident te minti pe tine si pe altii ! Nu cred in mitul vehiculat de religia crestina cf caruia trebuie sa fii sarac si pur si vei ajunge in Rai….Si guru si maestri si psihologii pot fi si bogati si spirituali. Averea si spiritul nu se exclud (dovada ca Osho a putut “ilumina” multe minti fiind foarte bogat, Budda la fel). Terapiile alternative au inflorit in Romania si pe aceste vremuri de criza vor inflori si mai mult (cind vine o schimbare peste o natiune, popor, om – acea natiune se va simti dezechilibrata… si va incerca sa caute cumva echilibrul… Cum? va gasi o „cirja”.) Cind statul nu mai ofera pe tava (ca pe timpul lui Ceausescu) casa si serviciu, cind alergi sa iti mentii si sa ai satisfacute nevoile de baza… te simti cumva „in aer”, fara baza sigura… Astfel – unii dintre noi isi cauta echilibrul tocmai prin aceste terapii alternative. Sint f bune, daca credem in ele si daca mergem la pers avizate… Pina se da legea si se reglementeaza serios profesia (in asa fel incit candidatii la titlul de terapeut complementar sa treaca prin examinari serioase) n-ar strica sa intrebati atunci cind ajungeti la un astfel de curs: care e filonul de la care a invatat respectivul „maestru”? Cu cine s-a scolit? S-a scolit pe „bune” ? (sau asa cum se fac azi facultatile ? pe bani ?) Aceste intrebari incomode pentru acel „maestru” va scuteste de o „teapa”… mare pe termen lung.

Cristiana Alexandra Levitchi psihoterapeut – psiholog clinician

Recomand de citit: OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV Ce-este-un-MAESTRU-spiritual (nu cunosc editura) MAESTRII SI SARLATANI „ Dupa dezinteresul sau veti recunoaste un adevarat Maestru. Fiecare Maestru vine pe Pamant pentru a manifesta in mod particular o calitate : exista, deci, Maestri ai intelepciunii, Maestri ai iubirii, sau ai fortei, sau ai puritatii… Dar toti adevaratii Maestri au in mod obligatoriu aceasta mare calitate in comun : dezinteresul. Exista atatia impostori si sarlatani pregatiti sa profite de naivitatea oamenilor ! Ei au citit doar cateva mici carti de stiinte oculte care, deseori, au fost scrise de niste ignoranti si asta este : se vor prezenta peste tot ca Mari Maestri. Ei nu poarta asupra lor nici un semn dupa care sa arate ca Cerul i-a recunoscut ; ei insisi s-au declarat Maestri si cred ca aceasta este suficient. Privitor insa la ceilalti, in loc sa studieze un pic o asemenea fiinta pentru a vedea cum se comporta, ei o urmeaza cu ochii inchisi. El ii va insela, ii va stoarce de bani, ii va aservi, dar ei nu-si vor da, totusi, seama. Ei bine, este magnific, iata cel putin o fiinta inteligenta ! Ceilalti sunt prosti. De ce nu se intreaba nimeni de unde vine, cum a trait, cine e Maestrul sau, cine l-a trimis ?… Ah, nu, nu, inutil sa-si puna intrebari ; din moment ce el promite sa-i initieze in trei zile mijlocind cu cateva mii de dolari – ei il cred. Sunt grabiti, intelegeti voi, Initierea nu trebuie sa dureze mai mult de trei zile. Lumea este plina de oameni ca acestia, glumeti, excroci, care profita de credulitatea si stupiditatea altora. Dar ei, cel putin sunt inteligenti ! Eu nu neg ca acesti oameni au ceva puteri – oricine, exersandu-se, poate obtine anumite puteri -, dar problema este de a sti cum sa le foloseasca si in ce scop. Aici, despre aceasta Cerul se pronunta : Cerul nu se preocupa de mijloacele pe care le posedati, ci de modul in care voi le folositi. Ceea ce conteaza pentru el, nu este stiinta voastra, clarviziunea voastra sau puterile voastre, ci dezinteresul vostru. Voi puteti avea stiinta, clarviziune si puteri, insa atata timp cat nu sunteti dezinteresat, chiar daca oamenii va recunosc ca Maestru, Cerul nu va recunoaste. Nefericirea pentru oameni, este lipsa lor de discernamant : daca intalnesc un adevarat Maestru dezinteresat nu se vor increde, pe cand pe primul venit, care le va arunca praf in ochi prezentandu-se ca Maestru, il vor urma. In realitate, un adevarat Maestru nu va va spune niciodata ca este un Maestru, niciodata ; el va va lasa sa o simtiti si sa o intelegeti, el nu se grabeste sa fie recunoscut. Din contra, un fals Maestru, din momentul in care a decretat ca este un Maestru, nu mai are decat o singura idee : sa se impuna celorlalti.” 


Despre cadouri

art aparut in revista Sens si Consens – editata de edituraascendent.ro

Cât la sută suntem dependenţi de semnificaţia străveche a unui cadou şi de semnificaţia pe care noi o dăm acelui cadou ? Am auzit că e de preferat ca şefului să-i oferi un cadou într-un anumit fel încât să nu interpreteze… cumva… Am citit că iubitului sau iubitei e bine să-i oferi lenjerie intimă sau un parfum… E deja o lege nescrisă că unei femei îi place să primească flori… şi probabil când există vreo ceartă bărbatul vine acasă cu flori… şi femeia îl iartă… Oare şi-a pus vreodată întrebarea acea femeie daca se bucura deoarece chiar ii plac florile sau se bucură deoarece a fost programată în acest fel prin ceea ce a citit sau a învăţat despre comportamentul femei în genere?

Oare când oferim un cadou ne gândim inconştient la ceea ce vrem noi sau la ceea ce doreşte cu adevărat persoana căreia îi oferim? De multe ori oferim ceea ce ne face nouă plăcere, sau ceea ce ne-ar încânta pe noi. Şi de multe ori nu prea cunoaştem cu adevărat preferinţele persoanei căreia dorim să-i facem un cadou… şi atunci alegem ceva impersonal de teama a nu fi respinşi. Regulile de bună cuviinţă sunt prezente destul de des în asemenea situaţii şi ne e destul de greu să spunem că nu ne place un cadou sau că pentru noi nu semnifică acelaşi lucru ca pentru celalalt.

Cred că este necesar să învăţăm să oferim şi să primim. Unii oameni nu ştiu să primească şi se tem chiar a primi cadouri, asta pentru că au poate o amintire din trecut în care au învăţat ca e dureros sa primeşti şi să-ţi arăţi bucuria… sau poate pentru că în casa părinţilor nu se ofereau cadouri… Alte persoane primesc cadoul şi dau şi ei la rândul lor ceva, ca şi cum nu ar fi demni decât dacă dau ceva în schimb…

Este important sa învăţăm să cunoaştem ce preferinţe avem noi şi ceilalţi. Există şi alte tipuri de daruri în afară de cele materializate….Există daruri morale, daruri spirituale, sufleteşti, există persoane care simt că au primit un dar dacă li se oferă unele servicii. De câte ori o femeia nu ar fi dorit să i se facă un dar constând într-o masă la restaurant, sau constând sau de câte ori vreun bărbat nu s-ar fi simţit ca primind un dar când soţia îl lauda sau îi masa spatele? Ce-ar fi sa învăţam să întrebăm persoana căreia dorim să-i oferim ceva (mai ales unei persoane apropiate): Ce îţi doreşti de ziua ta? şi s-o invităm să işi exprime dorinţa. Chiar dacă piere farmecul câştigăm în onestitate şi sinceritate. Ar fi onest ca persoana în cauză să răspundă aşa cum simte fără să fie un răspuns de complezentă. Se poate de multe ori să nu exprimăm ceea ce ne-am dori de teamă ca celalalt nu ar putea să ne îndeplinească dorinţa şi de teama de a nu-l pune într-o situaţie jenanta. Fie şi aşa merită să exprimăm ce ne-am dori, fără ca celalalt să se simtă obligat să ne cumpere. Când exprimăm ceea ce dorim creste comuniunea indiferent de ce se întâmplă în final.

Ce-ar fi să învăţăm să facem daruri si fără de „ocazii speciale”….Ocaziile speciale se găsesc mereu printre noi, important e sa le vedem ! Nu e nevoie să fie Crăciun sau Anul Nou sau orice altă sărbătoare ca să avem plăcerea de a face un dar. În orice zi primim şi oferim ceva….dar nici măcar nu ne dăm seama. Chiar şi în evenimente cu o conotaţie mai puţin plăcută putem găsi un dar care ni se oferă. Sunt persoane care consideră că o ceartă cu un coleg sau un apropiat e ceva negativ. Da, evident ca sentimentele nu sunt tocmai pozitive….dar dacă nu ar fi din când în când câte o astfel de ceartă poate persoanele nici măcar nu şi-ar cunoaste punctul de vedere….

La cât mai multe daruri primite si date!

de CRISTIANA ALEXANDRA LEVITCHI psihoterapeut – psiholog clinician

puteti prelua art din blog cu specificatia sursei

%d blogeri au apreciat asta: