„Riscurile” psihoterapiei

„Riscurile” psihoterapiei
Multe persoane sint „trimise” la terapie de catre familie, parteneri, unii membrii ai familiei considerind ca „persoana” trebuie sa se schimbe, pentru ca are o problema – nu este ok …..Ok pentru cine ? De cele mai multe ori nu este ok pentru ceilalti….Fiecare membru de familie trece separat prin schimbari emotionale, mentale, atitudinale, diferit si nu intitdeauna in acelasi timp si ritm. Aceste schimbari – fie ele bune – dau de furca unui cuplu sau unei familii….Deseori – cei care imping o persoana la terapie nu realizeaza ca si ei au nevoie sa se schimbe, deoarece si persoana se schimba prin terapia pe care o face. Daca intr-un cuplu unul din parteneri il trimite pe celalalt la terapie cu asteptarea nerealista si inconstienta ca celalalt se va schimba si il va controla mai bine, poate sa aiba mari dezamagiri – celalalt se va schimba, insa nu neaparat in sensul dorit de partener/partenera…Acelasi lucru se intimpla cind este vorba de un copil. Cind o persoana creste personal, se dezvolta, merge la consiliere-terapie se intilneste cu riscul de a nu mai fi pe plac partenerului si familiei de origine….de ce ? pentru ca treptat isi descopera nevoile personale (care poate nu sint si nevoile cuplului, familiei), isi redescopera dorintele, aspiratiile, valorile, poate isi dezvolta o alta viziune despre sine, altii si viata (de cuplu, de familie). Aceste schimbari – bulverseaza viata de cuplu-familie, creeaza un cutremur….Deseori este necesar ca si ceilalti membri ai cuplului-familiei sa constientizeze ca ar fi ok sa mearga si ei la consiliere-terapie personala…Unii ajung, altii nu. Unii se schimba si ei, in momentul cind partenerul lor se schimba, altii nu accepta schimbarea si atunci relatia este in impas. Este necesar ca cei doi sau trei sau patru sa inteleaga si sa accepte ca singura eterna pe lume in afara de moarte este schimbarea….Schimbarea sperie si creeaza angoase….Acestea sint foarte greu de gestionat daca nu se doreste, daca nu exista resurse interne. De foarte multe ori cind o persoana face psihoterapie, au loc schimbari inconstiente si la membrii familiei. Familia este un sistem si cind o parte se schimba influenteaza totul.
Dau un exemplu generic: daca o femeie abuzata fizic, emotional, material vine la terapie, terapeutul ii spune ca din punctul lui de vedere abuzurile nu sint ok. Ea va trebui sa aleaga o alta cale decit sa ramina cu abuzatorul – sotul ei (daca el nu merge si el la terapie) sau poate alege sa ramina cu abuzatorul insa in acel caz unele obiective ale psihoterapiei nu vor exista. Comportamentul lui nu se va schimba si evident schimbarile ei de atitudine nu ii vor conveni. El se va stradui sa o mentina in aceeasi mentalitate si o va descuraja evident sa mai vina la terapie.
Acesta este „un risc” mare al terapiei (consilierii, dezv personale) – insa in risc se afla si curajul, puterea, forta. Puterea deseori inspaiminta si terifiaza….de aceea deseori persoanele ramin cu lucrurile „negative” doar pentru ca sint cunoscute, confortabile si previzibile.
Ce alegeti ?


Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: