Atasamentul si relatiile noastre de mai tirziu

Teoria atasamentului se aplica in mai toate relatiile noastre adulte (de iubire, de prietenie), cu lumea si viata in genere. Daca relatia cu mama si apoi cu tatal au fost nepotrivite atunci persoana la maturitate va avea tulburari afective uneori grave transpuse in fapt in diverse moduri …..cit mai bizare….Persoanele care nu se iubesc pe sine, nu iubesc oamenii, viata nu s-au simtit iubite in primele momente ale vietii…si nici nu au fost dorite sa vina pe lume. Aviz celor care devin parinti – s-o faca constient si responsabil cind o fac. Atasamentul sau nonatasamentul se transmite si transgenerational astfel incit vom avea de-a face cu generatii intregi de copii nefericiti. (mama nu a fost dorita si naste un copil pe care nu-l doreste si tot asa….) Partea buna este ca de-a lungul vietii putem dezvolta atasamente sigure – baze sigure si sa re-consideram lumea, -pe altii, viata – frumoase. De asemeni, putem ca in copilarie sa fi avut doar o baza sigura (vreun bunic, unchi, profesor, prieten) pentru care am contat si care a contat pentru noi. Aceasta este o veste buna – pentru ca in fiecare copilarie traumatizanta se poate regasi o baza sigura de la care sa construim o personalitate echilibrata in timp.
Cris A Levitchi psihoterapeut

mai multe in cartea :  Vorbe fără glas. Cum facem faţă pierderilor, separărilor si violenţelor din viaţa noastră – Cristiana Alexandra Levitchi, Clara Toma – ed Ascendent, 2009

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: