Despre altruismul autentic, egoism mascat, mituri despre abundenta si bani

Urmatoarele cuvinte posibil le-ati auzit destul de des – exact la fel sau camuflate sub alta forma (cu acelasi continut):

„Daca nu dai esti un copil rau si nu o sa ajungi in rai…ci in iad „,  „ Esti rau daca nu dai, nu meriti sa ai ! „ Daca ati auzi aceste cuvinte in copilarie, adolescenta sau in tinerete….ginditi-va la impactul lor asupra vietii dvs de adulti…Cum v-au influentat viata de adulti  aceste judecati categorice si  pline de toxicitate ?

Cunosc multi copii carora li s-au spus asemenea vorbe in copilarie si ca si adulti au acum sentimente de culpa puternice, tendinta de a nu se valoriza pe sine, de a nu avea incredere in sine, de a se considera nuli, insa, pe de alta parte au o dorinta puternica de afirmare – si de ura impotriva persoanelor care isi permit sa nu fie ca ei.
Acele persoane care isi permit sa se puna in valoare, sa se afirme, au stima de sine, sint realizate profesional, social, personal, au abundenta in orice parte a vietii lor.
Cine ofera cind are rezervorul gol (financiar si personal) are multa ura acumulata in sine si multa culpa. Se critica necontenit, isi pune cenusa in cap de parca ar trebui sa fie Salvatorul Omenirii. (de citit iar despre triunghiul dramatic). E in pozitia de Victima a triunghiului dramatic, insa comunteaza usor in Persecutor ascuns – judecind persoanele care isi permit sa isi indeplineasca nevoile proprii. A oferi altora cind rezervorul este gol nu este deloc benefic. (cine nevoile proprii sint nesatisfacute deseori ne epuizam pe toate planurile vietii, pentru ca ne urim).
Oferta data de un altruist excesiv este o oferta care ascunde un scop ascuns, este facuta din culpa, nu din iubire autentica de sine si de altul (e de fapt egoism mascat. )
Altruismul benefic merge mina in mina cu abundenta de orice fel – marteriala si spirituala deopotriva, merge mina in mina cu stima de sine, cu rezervor interior plin.
Altruismul patologic este legat de slaba valorizare de sine, de complexe de inferioritate si superioritate, de vinovatie, de culpa ,de ura….Persoana isi neaga nevoile  personale ajungind Salvatorul celorlati, pe care inconstient ii uraste, paradoxal nu ? Sa te feresti de ura ascunsa intr-un altruist….declarat….

Se pare ca iluziile despre bani si abundenta exista la multe popoare….Religiile au accentuat subtil ura saracilor pentru bogati…si le-au servit pe tava unele idei : “Daca esti sarac esti fericit si ajungi in rai. Daca esti bogat, nu…pentru ca esti rau si ajungi in iad. Nu poti fi si spiritual si materialist in acelasi timp – ori una ori alta – (adica dihotomie) Corpul nu e nimic pe linga suflet (cu alte cuvinte sa ne urim corpul „. O mama care nu si-a dorit copilul isi neaga aceste emotii (pt ca mintea ii spune ca nu e bine sa simta ura fata de propriul copil si atunci – ea devine constient supraprotectiva, sufocant de iubitoare, patologic de grijulie – mecanism de aparare – „transformarea in contrariu”. Cind cineva spune ca isi iubeste parintii la nebunie trebuie sa fim foarte atenti…)

Ura saracilor pentru bogati s-a accentuat o data cu neputinta lor. (Cind nu ajunge la struguri vulpea spune ca sint acri).
Altruismul poate fi benefic sau malefic – negativ. Cind este negativ este insotit de alte mecanisme de aparare : agresivitatea pasiva, identificarea cu victima intr-un moment si cu agresorul in alt moment, rationalizarea, proiectia, transformarea in contrariu.
Deci : fiti buni mai intii cu voi insiva. Acordati-va credit. Valorizati-va. Daca voi spuneti ca nu meritati cine sa va valorizeze? Apoi altruismul autentic va veni de la sine. Bogatia atrage bogatie, saracia atrage saracie. E o lege fireasca.

Andre Moreau psihiatru si psihoterapeut spune referitor la altruism si egoism :

* Altruismul este uneori o forma subtila de egoism.
* Egoistul este cel care nu se gandeste la mine
* Egoistul nu este acela care traieste dupa cum ii place, ci acela care cere celorlalti sa traiasca dupa cum ii place; altruistul este acela care ii lasa pe ceilalti sa-si traiasca viata. Oscar Wilde

Biblioterapie :

Despre pozitii le de viata si relatia cu banii, abundenta cititi in : Cartea „Despre iluzii, mituri, amagiri ” http://www.sensart.ro/despre-iluzii-mituri-amagiri.html

si in
Carte : „Despre bani si abundenta”

http://www.ce-e-aici.eu/despre-bani-i-abunden-prod-119

http://www.ce-e aici.eu/uploads/products/atasamente/776a6f87cacac1be6015ef0f70ebefda.pdf

Articol : Dragoste de sine sau egoism ?

http://www.ce-e-aici.eu/articole/dragoste-de-sine-sau-egoism-lise-bourbeau/12

Relatia cu banii : http://www.edituratrei.ro/product.php/Emmanuelle_Daviet_Marc_Levy-Davila_Tu_%C5%9Fi_banii_Cum_s%C4%83-%C5%A3i_controlezi_rela%C5%A3ia_cu_banii/2000/

Din cartea Vorbe fara glas : http://www.sensart.ro/vorbe-fara-glas.html

Intre Pag 100-111

“Altruismul – persoana ajută şi se devotează altora, lăsându-se pe sine la urmă. Persoana altruistă în sensul funcţional este generoasă, empatică şi disponibilă să ajute pe cine chiar este în nevoie. În sensul disfuncţional, altruistul îşi maschează ostilitatea şi agresivitatea făcând „un bine” altuia, salvându-şi stima de sine, considerându-se nobil sau primind gratificaţii din partea altora. O persoană altruistă, îşi neagă invidiile asupra altora, făcând gesturi de caritate. Astfel, scapă de vina resimţită pentru ostilităţile sale. Avantajul nu este, decât rareori, material şi de cele mai multe ori, de natură psihologică. Altruismul cuprinde în sine o doză bună de masochism, din moment ce persoana nu îşi face plăcere sieşi, se privează pe ea, oferind altuia. Părinţii care aparent „îşi sacrifică viaţa” pentru copil sunt de fapt nişte mari egoişti, care se cred „victime”. Părinţii care se privează de unele plăceri fireşti, îndeplinind toate plăcerile copilului, îl condamnă pe acesta din urmă inconştient la îndeplinirea „aşteptărilor” lor inconştiente. Mulţi părinţi din vechea generaţie şi cea de acum îşi sacrifică unele plăceri pentru a oferi material copilului ceea ce ei nu au avut, obligându-l pe copil să îndeplinească pretenţiile lor „dacă eu nu am făcut facultate să faci tu”. De aceea se spune că cei mai mari egoişti sunt altruiştii, deoarece ei primesc întotdeauna o răsplată imaterială a faptului că se lăsă pe ei înşişi pentru alţii. Masochistul (nevroticul în genere), găseşte o plăcere perversă în suferinţă spunând inconştient „Eu sunt un martir. Sunt superior vouă”.

Altruismul are legătură şi cu alte mecanisme: întoarcerea către propria persoană, identificarea cu victima. Persoana care se sacrifică, are o imagine de sine proastă, neîndrăznind să se afirme şi să îşi afirme nevoile, să îşi satisfacă plăcerile decât prin alţii.

Din păcate religia creştină încurajează în exces altruismul şi descurajează afirmarea de sine, egoismul bun, „narcisismul” sănătos şi exprimarea sentimentelor de furie, ura faţă de alţii (care ne-au rănit). Această neacceptare si lipsă de exprimare, duce la nevroză. În definitiv, dacă noi nu ne îngrijim pe noi înşine, nu putem să oferim altora. Iubirea de alţii, trece prin iubirea de sine. Îi iubim pe alţii în aceeaşi măsură în care ne iubim pe noi în sine.

………………………………………………
Identificarea este asemănătoare introiecţiei. Persoana asimilează inconştient, o parte sau un atribut al celuilalt, purtându-se apoi ca el.

O variantă a identificării este Identificarea cu agresorul când persoana se poartă violent, agresiv faţă de o alta, pentru că a fost tratată şi ea în acelaşi fel în trecut. Copiii care au fost violentaţi barbar în copilărie aleg acest mecanism de apărare, devenind la maturitate agresori pentru alţii. Observăm foarte des în cabinet şi nu numai, la adulţii abuzaţi în copilărie atitudini de genul: “Trebuia să mă bată pentru că făceam prostii şi dacă nu mă bătea nu ajungeam aşa cum sunt acum”. Aceşti adulţi procedează deseori la fel cu proprii copii considerând că “bătaia e ruptă din rai”. Psihopaţii, criminalii, pedofilii, tiranii unui popor au fost violentaţi şi abuzaţi grav în copilărie. Dacă ei reuşeau să conştientizeze tot răul pe care l-au făcut adulţii din viaţa lor, să nu îl nege, să îşi conştientizeze furia, frustrarea faţă de aceştia, găseau o modalitate matură de a rezolva violenţele din copilărie, decât agresându-i pe alţii. Aceste persoane joacă des rolul Persecutorului din triunghiul dramatic. La sfârşitul jocului însă comută în victimă.

Identificarea cu victima[i]: prin contrast cu mecanismul de mai sus, persoana se comportă în aşa fel încât „cere” inconştient altuia să o violenteze, neconştientizându-şi de fapt propria agresivitate, furie, ostilitate. Această persoană joacă rolul victimei sau salvatorului din triunghiul dramatic, la sfârşitul jocului putând comuta în persecutor.

[i] Pag. 93, MacGregor, 1991 in Blackman, Jerome S, 101 Apărări, Cum se autoprotejează mintea, Editura Trei, Bucureşti, 2009

Agresiunea pasivă: persoana (aparent) este de acord cu ce spunem, pe ascuns ne critică, cârcoteşte, având atitudine „pasiv agresivă”. Persoana îşi exprimă ostilitatea, agresivitatea, resentimentele în mod mijlocit.

Întoarcerea către propria persoană (A simţi furie faţă de cineva însă a redirecţiona furia către tine): persoana nu îşi acceptă agresivităţile, criticile, furiile faţă de o alta şi le întoarce către sine, făcându-şi rău. De multe ori, din cauza unor principii rigide, religioase care spun că nu este „bine să fii agresiv cu altul şi să fii mânios”, dintr-o morală patologică şi neecologică, persoana preferă să se autoagreseze (fizic, emoţional). Astfel ajunge să se autoflageleze. Falsele accidente, în acest caz pot fi tendinţe de autodistrugere. Acest mecanism de apărare poate distruge sănătatea psiho-emoţională şi chiar fizică a persoanei. Se întâmplă foarte des ca persoana care are tulburare depresivă să folosească acest mecanism de apărare: în loc să îşi exprime furia direct, asertiv, o întoarce spre sine. Alteori acest mecanism este folosit şi în doliul patologic, când persoana refuză să îşi recunoască furia şi ura faţă de persoana pierdută şi o întoarce spre sine.

Raţionalizarea – Persoana caută şi găseşte explicaţii aparent raţionale, pentru a ascunde motivaţiile adevărate inconştiente ale gândurilor şi sentimentelor ei. Raţionalizarea este un mecanism des uzitat social, colectiv, observată des în ideologiile religioase, politice, sociale. Mulţi fanatici îşi maschează prin argumente aparent raţionale: misoginismul, fanatismul, discriminările şi intoleranţele de orice fel. Acest mecanism de apărare este foarte periculos şi cuprinde mase întregi de oameni. Fanaticii de orice fel folosesc acest mecanism de apărare pe lângă proiecţie „ei sunt răi, noi nu”, sau “jucăria mea e mai bună ca a ta”. Un om care raţionalizează nu raţionează de fapt şi nu gândeşte deloc logic, ci doar pretinde că o face. Schemele lui mentale sunt pline de convingeri disfuncţionale, de gândire magică, prejudecăţi. “

[i] Vezi la Pag. 59-63 Blackman, Jerome S, 101 Apărări, Cum se autoprotejează mintea, Editura Trei, Bucureşti, 2009

[ii] Pag. 149, 155, 157 Blackman, Jerome S, 101 Apărări, Cum se autoprotejează mintea, Editura Trei, Bucureşti, 2009

Concluzie :

– este ok sa ne gindim la noi insine, sa ne satisfacem nevoile

– este ok sa spunem NU

– este ok sa ajutam cind putem, daca vrem, neconditionat

Cristiana Alexandra Levitchi – psihoterapeut

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: