Criterii pentru dezvoltare personala, consiliere, psihoterapie (ambulatorie), coaching individual/sau grup

ianuarie 19, 2012 la 5:18 pm (Seminarii)

Persoanele care vin la dezvoltare personala, consiliere, psihoterapie, coaching, constelatii sistemice  :

Este nevoie sa aiba :
– motivatie intrinseca (sa nu intervina nimeni altcineva pentru ele, sa nu fie trimise, somate de de sot, sotie, parinti, colegi, sefi)
– sa aiba deschidere psihologica, simt psihologic, sensiblitate psihologica
– sa aiba capacitate de a isi examina comportamentele si de a le analiza
– sa aiba capacitate de introspectie
– sa fie disponibile pentru autodezvaluire
– sa aiba capacitate de a gindi despre emotiile proprii
– sa aiba QI peste 80
– sa nu fie incadrate in categoriile de mai jos*

*Nu corespund persoanele :
– fara simt psihologic care refuza sau sint incapabile de a se autoanaliza, fara simt al introspectiei
– insuficienta putere de a isi stapini propriile emotii si sentimente
– care doresc sa li se dea raspunsuri pe tava, fara a lucra ele deloc la constientizarea problemelor
– care refuza sistematic luarea in considerare a unor cadre de referinta noi, a unor alte perspective decit cele vechi
– care refuza disconfortul sedintelor (a lucra asupra noastra este de multe ori dificil – si este nevoie de un anumit grad de toleranta a suferintei)
– care au un grad mare de negare a problemelor
– care sufera de tulburari cerebrale (neurologice), demente
– care au QI sub 80

Un grup de dezvoltare personala, seminar, chiar grup de psihoterapie nu poate satisface si sustine nevoile specifice ale urmatoarelor persoane:
Persoanele cu urmatoarele tulburari de mai jos au nevoie mai intii de tratament psihiatric sau in paralel tratament medicamentos – psihiatric si psihoterapie individuala :
– persoanele cu boli psihotice si in episod acut psihotic (schizofrenie, cu deliruri cronice sistematizate – paranoia si parafrenii, psihoza maniaco-depresiva numita mai nou tulburare afectiva bipolara, depresie psihotica)
– persoanele cu anorexie care necesita tratament clinic – psihiatrie
– persoanele cu episod acut depresiv mediu-profund cu tendinte suicidare
– persoanele cu tulburari de personalitate (sociopatii, psihopatii): de tip paranoid, de tip schizoid, de tip antisocial, de tip histrionic, de tip obsesiv-compulsiv, de tip evitant, de tip emotional instabil (borderline)
– persoanele cu adictii : drog, alcool
– persoanele care au boli degenerative, grave care le afecteaza fizic au nevoie inainte de psihoterapie de a urma tratament medical

Persoane cu episoade psihotice acute, care au o boala psihica, tulburare de personalitate diagnosticata, anorexie, dependenta de drog, alcool au nevoie mai intii de consult psihiatric si/sau tratament medicamentos psihiatric si apoi deseori de terapie intr-un grup de suport cu persoane cu aceeasi problematica si/sau terapie individuala/de familie in cadrul spitalicesc/ambulatoriu.

Comentarii închise la Criterii pentru dezvoltare personala, consiliere, psihoterapie (ambulatorie), coaching individual/sau grup

Cite ceva despre ordinea nasterii si mesajele parentale

ianuarie 10, 2012 la 6:26 pm (Articole)

M-am gindit sa fac  o corelatie intre ordinea nasterii si unele mesaje parentale.
Am pornit sa scriu acest articol dupa ce am citit doua articole despre “copilul unic” si copiii cu frati. In primul opinia psihologului G. Stanley Hall copiii unici sint “o boala in sine”. Conform studiului lui din 1896 copiii singuri la parinti erau niste neadaptati. Consider ca anul si societatea in care traia psihologul, in anul 1896 a influentat mult studiul (si concluzia) care dupa mine e plina de desconsiderare. Pe acea vreme era normal ca o familie sa aiba mai mult de 3-5 copii, femeia nefiind decit o ingrijitoare a copiilor, neavind alt rol decit cresterea copiilor. Era firesc ca o familie sa aiba 10 copii, era nefiresc sa aiba 1 copil. Nu se cunostea faptul ca pentru a creste un copil nu este nevoie doar de mama (care poate fi extrem de epuizata) ci si de tata si de bunici daca sint – care s-o inlocuiasca pe mama si de alti adulti disponibili la un moment dat. Doi parinti cu 10 copii nu aveau cum fizic mai intii sa se ocupe suficient de bine de acei copii (nu mai vorbesc de indeplinirea celorlalte nevoi), deci multi dintre copiii cei mari erau parentalizati. Acest lucru pe atunci nu era considerat abuz. A parentaliza un copil = abuz pentru ca i se fura copilaria. Era normal ca cel mare sa preia rol de parinte pentru ceilalti deoarece mama nu putea sa aiba timp pentru toti. Multi copii din familiile cu 10 copii se prea poate sa aiba injonctiunea Nu exista. Orice copil aflat in anumite familii poate avea injonctiunea Nu exista – indiferent daca e copil unic, prim nascut, de mijloc sau mezin. Importanta e toata compozitia familiei, traumele ei.
Ma indoiesc ca acea familie  dorea cu adevarat (si cind zic cu adevarat – ma refer la inconstientul fiecarui membru) 10 copii. Fireste exista o infinitate de caracteristici, pentru ca nu conteaza numai ordinea nasterii, ci intregul cluster familial.
Se considera ca “unicii” erau mai timizi si mai ne-orientati social. Pe de alta parte, Emma Kennedy si Ioana Mihaela Lazăr, psihiatru, psihanalist (ambele copii unici) scriu despre experienta aceasta ca fiind benefica, demonstrind ca un copil unic nu este musai egoist. Se considera ca ar fi egoist pentru ca neavind frati nu stie sa imparta. Insa intrebarea se pune si altfel : citi frati au fost nevoiti sa imparta, desi nu doreau? 🙂 Si citi copii unici au impartit desi erau unici – tocmai pentru ca erau unici , nu aveau frati si tocmai de aceea aveau multi prieteni ? Nu putem spune ca toti unicii sint mai timizi decit cei cu mai multi frati. Am intilnit o familie in care cei doi copii (intre care erau o diferenta de 3 ani) erau ambii timizi pentru ca si parintii aveau aceasta caracteristica. Daca un copil nu a avut frati insa a crescut cu un var mai mic sau mai mare ca el atunci e posibil sa se comporte ca un prom nascut sau ca cel de -al doilea. Daca doi frati au crescut unul la mama si altul la tata (pentru ca cei doi adulti s-au despartit cind copiii erau mici) atunci e posibil sa se comporte ca „unici” desi au frati.

http://totb.ro/singur-la-parinti-sau-solidar-intre-frati
Colega mea care a citit articolul de mai sus sesizeaza inca o rautate a adultilor care au avut frati, fata de adultii care nu au avut frati si face referire la unele studii despre mituri privind copilul unic : aici : http://blogu.lu/cristina/2012/01/06/sunt-singura-la-parinti-dar-ma-tratez/
http://www.psychologytoday.com/blog/one-true-thing/201106/susan-newman-the-case-the-only-child
http://www.psychologytoday.com/blog/singletons/201109/sources-personality-quirks

Chiar si astazi multe persoane din Romania spun – “e mai bine sa ai mai multi copii decit unul”. Intuitia mea spune ca ele spun asta si dintr-o alta ratiune mai practica – daca moare unul ramin cu celalalt/ceilalti. Pe vremuri – asa se si intimpla – oamenii aveau multi copii insa multi copii mureau de mici. Altfel in Romania am auzit foarte des : “fa un copil ca sa aiba cine iti da apa la batrinete, sau sa te ingrijeasca – sa nu ramii singur”. V-ati prins: injonctiunea Nu creste. Daca o familei are un copil si acela pleaca peste hotare….cine ii va mai “ingriji” pe parinti la batrinete? Cu alte cuvinte “fa un copil pentru tine, nu pentru el insusi! Si fa mai multi de unu, ca ceilalti pleaca si macar unul sa ramina in casa batrineasca”. Deci ratiunea de a avea mai multi copii – poate fi destul de egoista….Mai e o explicatie si mai profunda : a face copii = creatie – se Creeaza o viata. Instinctul nostru de viata ne indeamna sa infringem aparent moartea prin copii – adica – noi traim prin copii. A face multi copii e si o forma de a ramine nemuritori…cumva…Angoasa mortii este astfel infrinta. Se cunoaste ca bunicii reintineresc cind au un nepot. Nu ne intrebam de ce?
Adler a avut rolul de a descoperi importanta ordinii nasterii in familie si rolul constelatieie familiei. Pentru el a avut o semnificatie mare – mai ales ca era al doilea nascut din familie si fratele lui cel mare se numea Sigmund Adler. Cred ca fiecare intuieste atunci cum de a creat el terapia individuala – fiind in competitie in copilarie cu fratele lui cel mare si la maturitate cu Sigmund Freud. S-a straduit sa il ajunga din urma pe fratele cel mare si sa il depaseasca pe Freud.
Descrierile caracteristicilor copiilor in functie de ordinea nasterii pe care le-am tot gasit pe Google nu prea tin cont de toate transmiterile transgenerationale (bunici si strabunici), nici de avorturile/sarcinile pierdute din familie si nu s-a facut un studiu pe familiile functionale sau cit de cit functionale si familiile dezorganizate – ne-functionale – abuzive. Una e sa traiesti cu tata, alta e fara tata, una e sa traiesti intr- o familie abuziva, alta intr-una echilibrata.
Din experienta mea terapeutica am observat ca multi copii unici sint generosi tocmai pentru ca doresc sa fie cu alti copii si multi dintre ei sint sociabili, nu timizi. De asemeni au capacitate mare de adaptare pentru ca in copilarie au trait mai mult printre adulti si atunci au invatat sa faca fata nevoilor si cerintelor adultilor. Partea buna e ca fiind unici – deseori o sa vedem multi premianti printre ei, multi adulti realizati social, cu un QI de exceptie, insa niste adulti cu un Supra eu prea inalt, care se straduiesc din greu sa fie Perfecti si sa faca pe plac – asa cum erau nevoiti in copilarie. Multi copii unici sint competitivi cu colegii – mai ales iin cazul scolii noastre traditionale in care accentul se pune pe competitie , nu pe conlucrare. Sint competitivi tocmai pentru ca li se cere sa fie Perfectii de catre parinti si profesori deopotiva si pentru ca ei fac pe plac deseori. Multi parinti cu copii unici se poarta mai ales in starea de Parinte hranitor si normativ negativ si fireste isi proiecteaza foarte des nevoile, dorintele, idealurile pe acest copil – acesta nemaistiind la un moment dat care sint dorintele lui si care ale altora. Ca si injonctiuni pot avea : Nu fii tu insuti, Nu fii copil, Nu creste (adica ramii linga mine), Nu fii apropiat. Multi copii unici devin psihoterapeutii familiei lor – jucind rol de parinte pentru parintii lor.
Revenind la generozitatea si non-generozitatea “unicului” – adica la “egoismul” lui, aceste doua trasaturi sint bune sau mai putin bune in functie de context. Egoismul sanatos este foarte bun, mai ales pentru un copil obisnuit sa ia in circa toate nevoile adultilor si sa le duca la indeplinire. Cit despre altruismul patologic – am scris aici un articol : https://cristianaalexandralevitchi.wordpress.com/2011/12/08/despre-altruismul-autentic-egoism-mascat-mituri-despre-abundenta-si-bani/
Deseori o sa intilnim printre unici : avocati, psihologi, psihoterapeuti, artisti, oameni creativi in genere. Avind in vedere ca au facut fata mult timp unor adulti – ei invata de mici sa fie niste mici profesori pentru ceilalti – avind maturitate intelectuala mai inalta decit alti copii care sint mezini sau mijlocii, insa au deficit la maturizarea afectiva, deseori. Asta nu inseamna ca nu sint foarte senzitivi la nevoile celorlalti. Ei simt destul de bine ce se petrece in jur.
Primul nascut este un copil unic pina se naste cel de–al doilea – deci va avea caracteristicile acestuia. El deseori este gelos pe cel de-al doilea si pentru ca parintii de foarte multe ori fac greseli de educare, rasfatind prea mult pe cel mic si responsabilizindu-l pe cel mare pentru cel mic – adica parentalizindu-l. Astfel, primul nascut se va simti detronat – ca a pierdut paradisul. Astfel se naste competitia si daca cel mic e siret – atunci isi va gsi loc in familie drept cel “gingas”, “lipicios” (adica atasat), dependent (victima care nu se poate descurca singura). Mezinii deseori sint pe post de “printi si printese”, insa alteori sint neglijati (vezi injonctiunea Nu exista )
Revenind la primii nascuti – am observat ca de multe ori la maturitate se responsabilizeaza pentru altii (la servici, pentru prieteni). Multi devin Salvatorii celorlalti. Multi iau premii si devin lideri, manageri, conducatori, oameni de actiune in genere. Au deseori injonctiunea Nu fi copil (nu te bucura fireste – si pune in aplicare porunca : Munceste mult pina la epuizare eventual ! – vezi workalcoolicii), insa am intilnit si primi nascuti care fiind satui de parentalizare au ales la maturitate sa Nu creasca si sa ramina copii. Atunci – cel de-al doilea nascut a preluat conducerea. Totusi exista familii in care primului nascut i se da totul si celorlalti nu. Pe timpuri in multe familii primul nascut baiat era dat la scoala, restul nu. In acele familii deseori mezinul – culegea praful de pe toba.
Al doilea nascut are o pozitie dificila de obicei pentru ca isi are locul intre primul nascut si mezin. Deseori intra in competitie cu primul pentru a il depasi si in competitie cu mezinul pentru a nu fi depasit. Este destul de competitiv, avind in vedere ca il percepe pe primul “Cel mai cel”. Primul e primul. Fireste, daca primul are un deficit de natura fizica sau /si intelectuala este posibil ca cel de al doilea sa preia conducerea si sa fie parentalizat pentru ca primul este nu-i asa “neputincios”. Cunoastem insa cu totii exemple de copiii cu deficit fizic – care au compensat prin intelect, ajungind “mari” in diverse domenii. De multe ori cel de-al doilea poae fi foarte diplomat insa si foarte confuz – “eu nu sint nici primul nici ultimul “ – atunci cine sint eu ? Tocmai din aceasta cauza poti fi destul de maleabili si abili. Au deseori o inteligenta sociala de invidiat – ceea ce nu se spune de primul nascut.
Mezinul, cum am spus inainte poate fi print sau “cersetor”. “Printul” va avea injonctiunea Nu creste si cersetorul injonctiunea Nu exista (mai ales daca sarcina nu era asteptata si familia avea destui copii). Mezinul deseori este cel mai rasfatat – toata lumea giugiulindu-l. El deseori nu invata sa fie ambitios – pentru ca ia de-a gata – experientele celorlalti frati il ajuta foarte mult. Pamintul e batatorit pentru el. Parintii poate sint si mai relaxati cu el, au mai multa maturitate. Am intilnit mezini nerealizati profesional si social. Li s-a parut greu probabil sa ajunga la performantele unuia dintre frati mai ales daca parintii au facut comparatii intre frati. Am intilnit mezini renegati, fara atentie prea multa din partea adultilor si fratilor, chiar mezini abuzati. Inainte, in familiile din Romania se spunea : trebuie sa faci ca fratele cel mare ! Primul nascut – daca era si baiat – i se atribuia rolul de Tata – daca tatal nu mai exista si ceilalti frati si surori trebuiau sa il asculte. Cunosc un caz de 10 copii dintre care doar ultimele doua fete au fost date la scoala. Ele au avut sansa sa acceada pe plan intelectual si social. Am intilnit si mezini realizati – mai ales in domenii de arta si mai avangardiste. Tocmai pentru ca era ultimul i s-a permis sa fie creativ si sa isi lase libera imaginatia.
De asemeni este important si sexul copilului si daca familia e fericita cu baieti sau /si fete. Una e sa fii fata intre 3 baieti, un baiat intre 3 fete si alta e sa fie doua fete si doi baieti. Stim foarte bine ca in unele familii a fi fata era o povara pentru parinti.
Diferenta de virsta este de asemeni importanta. Cu cit diferentele de virsta sint mai mici cu atit competitia e mai acerba. Cu cit sint mai mari, dimpotriva. Asa se explica – cum un prim nascut se poate intelege mai bine cu mezinul decit cu fratii de mijloc sau cel de al doilea nascut. Daca diferenta este mai mare de 5-8 ani deja avem de-a face cu doi copii unici intre care de cele mai multe ori nu va exista competitie, ci conlucrare. Primul fiind deja mare nu se va mai simti amenintat de venirea pe lume a celui de-al doilea.
Uneori poate exista competitie acerba intre penultimul frate si ultimul – acestia comportindu-se ca prim nascut si al doilea nascut – mai ales daca diferenta intre ei si ceilalti este foarte mare.
Dintr-o familie cu mai multi copii – se pare ca unul intotdeauna ramine in familie „copilul ” – adica nu se casatoreste, nu muncest, traieste din banii parintilor – deci Nu creste. Fascinant e ca sint multiple moduri de structurare a stilului vietii fiecarui copil, in functie de constelatia familiala.
Mai exista si o situatie destul de des intilnita in multe familii : avorturile voite/spontane si sarcinile pierdute. Toate acestea influenteaza pe fiecare copil care se naste dupa ele. Daca dupa mai multe sarcini pierdute si avorturi se naste un copil (la scurt timp) atunci acela va avea “o misiune” grea in familie : vezi cazurile lui Dali si V Van Gogh. Interesant e ca ambii au fost geniali – poate tocmai de aceea – au intrupat in ei si energia celor morti. Deseori acesti copii au viziuni geniale, uneori morbide asupra vietii – e firesc pentru ca uterul mamei a fost un mormint pentru ei. Alte cazuri semnificative intr-o familie sint acelea in care moarte un personaj important – bunic/bunica si la scurt timp se naste un copil – (deseori copil de inlocuire daca nu s-a trit doliul). Acel copil iar va avea “o misiune speciala” pentru acea familie.
Teoria psihoterapiei transgenerationale/sistemice de familie (M Bowen), constelatiile sistemice ale lui Hellinger se coreleaza foarte bine cu ordinile nasterii. As putea spune ca teoria transgenerationala si constelatiile sistetime sint niste abordari chiar mai vaste, care vad dincolo de inconstientul familiei. Sint importanti nu numai copiii nascuti ci si cei ne-nascuti sau cei morti. Daca se naste un copil dupa ce a murit un altul, acel copil va avea o mare povara – injonctuinea Nu fii tu insuti ci copilul mort fiind foarte puternica. Parintii care nu si-au trait doliul deseori nu il vor iubi pe acesta viu pentru el insusi si il vor compara cu iluzia si imaginea fantasmatica a celui mort. De aceea multi copii cu un asemenea istoric de familie se revolta si devin oameni realizati. Nevoia lor de recunoastere este mare insa si drama lor pentru ca doresc un loc pentru ei insisi, nu pentru altul.
Fireste sint foarte multe variabile : daca copiii cresc cu parintii sau cu bunicii, daca cresc in familii monoparentale sau nu. Intr-o familie sint oricum cel putin 3 generatii de care e necesar sa tinem seama cind facem o analiza.
Conteaza pozitia pe care si-o alege fiecare copil in parte.
Fascinanta este ca sint multiple moduri de structurare a stilului vietii in functie de constelatia familiala.
Orice copil vine in familie in situatii diferite ale acelei familii si este important contextul mai mult decit ne imaginam. Este importanta pentru sticturarea personalitatii – pozitia psihologica pe care o adopta fiecare copil in familie (un prim nascut poate sa se simta toata viata un copil unic).
Merita de citit cartea Influenta ordinii nasterii, de Cliff Isaacson, Kris Radish, ed Aquila 93, 2006, scrisa sub influenta gindirii lui A Adler, chiar daca nu o sa va recunoasteti total in descrierile din carte. Iata ce scrie despre unele exceptii la personalitatea ordinii nasterii : (pag 38-42) :
– in familiile armonioase ordinea nasterii e putin sesizabila pentru ca fiecare copil primeste atentia care i se cuvine

– un al 3 lea nascut va avea personalitate de al 3 lea nascut chiar daca sint multi ani intre al doilea si al treilea nascut. Al doilea nascut poate fi abuziv cu al treilea nascut.
– un al 4 lea nascut va avea personalitatea unui al patrulea indiferent cit de mare e diferenta de cel de al 3 lea
– in familiile numeroase ordinea nasterii se recicleaza (se repeta de la primul la al patrulea nascut)
– daca o mama are un ajutor in casa – atunci primul nascut nu va fi vaduvit de atentie si isi va pastra personalitatea dupa ordinea nasterii : de “unic”.
Tema merita o mare atentie si este interesant sa fie studiata intr-un context mai larg – transgenerational, cultural.
Deocamdata aceste lucruri mi-au venit in minte.
Bibliografie :
Vorbe fara glas http://www.sensart.ro/vorbe-fara-glas.html
Influenta ordinii nasterii, de Cliff Isaacson, Kris Radish, ed Aquila 93, 2006

Si altele de pe internet :

Aici gasiti exemple de personalitati si ordinea nasterii lor : deloc intimplator : multi tirani sint primi nascuti, multi din cei care lucreaza in media si au priza la public sint copii de mijloc sau mezini si multi creatori sint copii unici sau mezini.
http://www.a1.ro/family-time/parinti/in-ce-mod-ordinea-nasterii-iti-modeleaza-comportamentul-112216.html

Mai jos aveti art de pe Google pe ac tema. Va puteti regasi partial sau total in descrieri :
http://familie-relatii.acasa.ro/dezvoltare-personala-54/viata-profesionala-influentata-de-ordinea-nasterii-150638.html
http://www.feminis.ro/familie/cum-iti-influenteaza-viata-si-relatiile-ordinea-nasterii-17144
http://www.ghidul-parintilor.ro/sfaturi-pentru-parinti/educatie/caracterul-si-ordinea-nasterii.html
http://www.ziare.com/life-style/familia/cum-influenteaza-ordinea-nasterii-personalitatea-1053413
http://parinti.acasa.ro/nastere-83/ordinea-nasterii-influenteaza-caracterul-copilului-10256.html
http://www.ziare.com/life-style/relatii/ordinea-nasterii-influenteaza-relatiile-
cu-cei-din-jur-422117
http://www.superbebe.ro/articol_1424/ordinea_nasterii_influenteaza_personalitatea.html
http://www.referatele.com/referate/psihologie/online4/Interactiunea-dintre-frati-si-ordinea-nasterii-ROLUL-FAMILIEI-referatele-com.php

http://m.ghidul-parintilor.ro/sfaturi-pentru-parinti/educatie/caracterul-si-ordinea-nasterii.html
http://academiclink.ro/Psihologie/ordinea-naterii-influeneaz-personalitatea-copiilor.html
Linda Blair, autoarea cărții “Ordinea nașterii: Ce spune pozitia din familie despre caracterul tau”,http://ghidulescu.ro/2925/stiri-articole-psihologie/ordinea-nasterii-influenteaza-personalitatea-relatiile/2/

Comentarii închise la Cite ceva despre ordinea nasterii si mesajele parentale

%d blogeri au apreciat: