Diverse conceptii despre Atasament

Am inceput sa scriu aceste rinduri pentru ca foarte des m-am confruntat cu idei diferite despre ce este atasamentul. Atasamentul in psihologie e una si in unele curente spirituale (mai ales cele orientale e altceva). Atasamentul – cf lui Bowlby (medic si psihanalist ) si altor specialisti in domeniu este vital pentru mica fiinta – care se naste. Atasamentul sigur fireste este cel mai bun pentru noi. Datorita lui vom avea o viata implinita si fericita. Celelalte tipuri de atasamente ne-ok ne vor face sa avem o viata deseori neimplinita si nefericita (daca nu cumva intre timp ne formam atasamente sigure cu cineva – psihoterapia ajuta la formarea atasamentului sigur).
Pe de alta parte, unele conceptii spirituale orientale vad cumva atasamentul ca fiind ceva rau. Personal cred ca se refera la dependenta de altii nu la atasament in sine sau se refera la atasamentul adeziv excesiv de cineva si ceva (care fireste nu este buna – pentru ca cine se ataseaza sufera…E ca si cum unii ar dori sa nege suferintele vietii prin nonatasament). Exista persoane care din teama de a se atasa nu isi leaga destinul de nimeni….(ca oricum o sa sufere – si de ce sa mai incerce….? Atasamentul lor cu prima persoana cind erau bebelusi este unul nesigur – evitant….Din teama de a nu fi parasite parasesc primele sau/si nu se leaga afectiv de nimeni).Exista persoane care se leaga nonsalant si adeziv de altii….Atasamentul lor este nesigur pentru ca mereu se tem de a nu fi parasite si deseori sint parasite….
O relatie buna cu altii este aceea bazata pe interdependenta nu pe independenta totala si nici pe dependenta totala. Persoanele care au atasament sigur sint capabile de intimitate si de iubire, atasindu-se, suferind daca partenerul dispare insa avind capacitatea ca dupa aceea sa poata sa re-investeasca intr-o alta relatie. Teoria psihanalitica are multe de spus in acest sens.
Sintem fiinte sociale si avem nevoie de altii. A fi total independenti de altii si a avea relatii neautentice si superficiale cu altii nu e o fericire. A nu iti pasa deloc de ceilalti iar nu e un lucru bun. A iti pasa prea mult de parerea celor din jur – comportamentul opus celui care nu ii pasa de nimeni si de nimic iar e ne-benefic.
Eu vad acest non-atasament ca o incercare de a nu avea relatii – ca o neimplicare in nimic, ca o teama de relatii afective pe principiul “eu imi sint suficient mie insumi/insami”. Nu consider benefica nici cramponarea de relatii, nici gindirea extrem dependenta de gindirea societatii, a parintilor, a altora in genere….Calea echilibrului e calea de mijloc.
A sti de cine sa te atasezi (in asa fel incit sa ai relatii autentice si intime – nu ma refer numai la sexualitate) iata marea arta.
Despre pozitiile de viata si atasament : aici :
http://www.sensart.ro/despre-iluzii-mituri-amagiri.html
altele : https://cristianaalexandralevitchi.wordpress.com/2010/07/27/atasamentul-si-relatiile-noastre-de-mai-tirziu/
https://cristianaalexandralevitchi.wordpress.com/2011/11/25/o-relatie-autentica-sigura-si-de-durata-se-construieste-in-timp/

https://cristianaalexandralevitchi.wordpress.com/2010/03/06/fazele-unei-relatii-de-cuplu/

si filme :
John Bowlby Attachment and Loss

ce inseamna lipsa atasamentului :
Emotional Deprivation in Infancy :: Study by Rene A. Spitz 1952

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: