Despre beneficiile lenei – pentru toti dependentii de munca si activitati diverse

„Viata e ceea ce ti se intampla in timp ce tu esti ocupat facandu-ti alte planuri. ” John Lennon

Este greu sa nu facem Nimic. Traim intr-o societate care promoveaza valoarea muncii si activitatilor in defavoarea altor valori. A avea satisfactii din munca pe care o prestam e una si a ne sacrifica pe altarul muncii e altceva. Despre dependenta de munca mai mult in cartea Acolo unde poti fugi de tine si de viata ta – O incursiune in lumea dependentelor si a comportamentelor adictive” Cristiana Alexandra Levitchi, Clara Toma, editura Ascendent http://www.sensart.ro/acolo-unde-poti-fugi.html
Cineva spunea – ca daca toti dependentii de munca s-ar trata la psihoterapeut economia ar muri. Poate asa ar fi asa, insa, in lumea de azi oamenii pot muri si din cauza ca muncesc prea mult – vezi sindromul burnout : http://www.curier.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=47404&Itemid=374
http://adevarul.ro/sanatate/medicina/sindromul-burnout-oameni-stresul-emotional-arde-interior-1_5197492e053c7dd83fab1667/index.html

Truditorii excesivi in ale muncii si activitatii nu isi permit sa se bucure de roadele muncii si activitatii lor pentru simplul fapt ca nu isi fac timp pentru asa ceva. Trudesc si atit.

Merita citit si aici : http://ro.wikipedia.org/wiki/Lene si despre cartea : Dreptul la lene – http://www.slideshare.net/alinmechenici/dreptul-la-lene, http://www.marxists.org/romana/lafargue/1880/lene.htm
Cartea “Mic tratat pentru lenesi rafinati” – http://www.nemira.ro/bonton/ghidul-lenesului-mic-tratat-pentru-lenesi-rafinati–1882 “trateaza” beneficiile relaxarii (prin hoinarela, plimbari lungi, indeletnicirea cu arta ceaiului, somnul ) asupra sanatatii psihologice si fizice pe termen mediu si lung. Se stie ca in jurul prinzului ne scade energia. Cei care isi permit – trag un pui de somn. Altii iau prinzul insa nu in stil slow dupa cum ar fi bine pentru stomac si psihic ci in stil alert. Concluzia autorului este ca somnul de prinz ne salveaza de epuizarea pe termen lung. Cu cit ne vom jertfi pe altarul muncii cu atit vom fi mai bolnavi fizic si psihologic. Daca nu ne permitem sa ne luam vacante in asa fel incit sa ne relaxam, atunci vom contacta gripe si viroze mult mai des. Boala e doar o forma a organismului de a spune “nu te mai simti vinova/t pentru ca vrei sa te relaxezi si sa dormi – relaxeaza-te pentru ca nu mai pot ! “ In interesul de a reveni la servici cit mai repede industria farmaceutica ne bombardeaza cu analgezice si antipiretice. Totusi, o gripa poate dura mai mult daca persoana nu se odihneste suficient si nu isi reface fortele (intorcindu-se la servici inainte de vreme). Mersul pe jos mai are si alte beneficii constatate si personal – ma ajuta sa imi pun ideile in ordine, sa fac conexiuni intre ele, sa vad o problema/situatie din alta perspectiva, sa apara alte idei sau creatii cu alte cuvinte face bine la inteligenta si la creativitate. Nu intimplator marii artisti – leneveau si poate si acum lenevesc mai mult decit alte categorii sociale – aceasta lenevire ii ajuta la creatie. Si in alte profesii in care – creativitatea este implicata mai mult sau mai putin (unde oare nu e ?in definitiv? ) aceasta aparenta lene poate ajuta – asa se face ca o pauza intre rezolvarea de probleme de servici – este eficienta tocmai muncii. Cind facem pauza de fapt – “muncim “ in alt fel. Daca ne tot straduim si incercam din greu sa rezolvam ceva, dimpotriva, ne vom impotmoli mai mult. Avem nevoie de o perspectiva mai larga si aceea este data de neincrincenare, de relaxare prin diverse metode.
Din carte: „Pentru ca cei investiti cu autoritate iubesc prea mult actiunea, popoarele sint greu de guvernat” (pag 171) „ Viata e o arta, nu ceva ce incropesti in jurul slujbei”  – citeaza autorul pe Li Liwen (pag 180 ) As spune: Viata e o arta si nu se roteste in jurul slujbei.  Inactivitatea este o treaba foarte grea. Intotdeauna se gasesc multi care se straduiesc sa te puna la munca.“ Oscar Wilde „Ce bine e sa nu faci nimic, si asta foarte incet, si daca se poate si pe bani.“ Tom Hodgkinson continua ceea ce a facut mereu, adica editeaza reviste, scrie articole, da petreceri si va sugereaza sa o luati cu binisorul intr-o lume obsedata de munca:
„Am incercat sa creez un soi de canon alcatuit din pasaje cu indemn la lenevie si pentru asta am explorat filozofia, literatura, poezia si istoria ultimelor trei milenii. Dr. Johnson, Byron, Coleridge, Bertrand Russell, Oscar Wilde, Nietzsche, John Lennon, toti acesti practicanti de seama au stat la baza conceptului despre arta de a lenevi.“
Cioran are acelasi punct de vedere ca autorul cartii despre lene :
http://www.amosnews.ro/arhiva/alexandru-rusi-emil-cioran-despre-munca-07-09-2011
Emil Cioran – Pe culmile disperarii : “Oamenii muncesc în general prea mult pentru a mai putea fi înşişi. Munca este un blestem. Iar omul a facut din acest blestem o voluptate. A munci din toate forţele numai pentru muncă, a găsi o bucurie într-un efort care nu duce decît la realizari irelevante, a concepe că te poţi realiza numai printr-o muncă obiectivă şi neîncetată, iată ceea ce este revoltator şi inteligibil. Munca susţinută şi neîncetată tâmpeşte, trivializează şi impersonalizează.
Ea deplasează centrul de preocupare şi interes din zona subiectivă într-o zonă obiectivă a lucrurilor, într-un plan fad de obiectivitate. Omul nu se interesează atunci de destinul său personal, de educaţia lui lăuntrică, de intensitatea unor fosforescente interne şi de realizarea unei prezente iradiante, ci de fapte, de lucruri. Munca adevarată, care ar fi o activitate de continuă transfigurare, a devenit o activitate de exteriorizare, de ieşire din centrul fiinţei. Este caracteristic că în lumea modernă, munca indică o activitate exclusiv exterioară.
De aceea, prin ea omul nu se realizează, ci realizează. Faptul ca fiecare om trebuie sa aibă o carieră, să intre într-o formă de viaţă care aproape niciodată nu-i convine, este expresia acestei tendinţe de imbecilizare prin muncă. Să munceşti pentru ca să traieşti, iată o fatalitate care la om e mai dureroasă decît la animal. Căci la acesta activitatea este atât de organică, încât el, animalul, n-o separă de existenţa sa proprie, pe cînd omul îşi dă seama de plusul considerabil pe care-l adaugă fiinţei sale complexul de forme al muncii. În frenezia muncii, la om se manifestă una din tendinţele lui de a iubi răul, când acesta este fatal şi frecvent.
Şi în muncă omul a uitat de el însuşi. Dar n-a uitat ajungând la naivitatea simplă şi dulce, ci la o exteriorizare vecină cu imbecilitatea. Prin muncă a devenit din subiect obiect, adică un animal, cu defectul de a fi mai puţin sălbatic. În loc ca omul să tindă la o prezenţă strălucitoare în lume, la o existenţă solară şi sclipitoare, în loc să trăiască pentru el însuşi – nu în sens de egoism, ci de creştere interioară – a ajuns un rob păcătos şi impotent al realităţii din afară. Ideea din spatele citatului este că munca în exces diminuează personalitatea umană, cu cât munceşti mai mult, cu atât te transformi mai mult într-un automat, robot.
Ţi se diminuează sau chiar dispare timpul să-ţi pui întrebări, să gândeşti, timpul destinat contemplaţiei, artei, amicilor, persoanei iubite, adică exact ceea ce ne defineşte ca oameni. Viaţa ţi se petrece într-o rutină obositoare (de la a da cu sapa, până la a aduna cifrele într-un cabinet de contabil şi chiar până la a preda aceeaşi materie, ani de-a rândul, elevilor de aceeaşi vârstă), pe care când o termini, nu mai poţi face altceva decât să dormi, pentru a o putea lua de la cap a doua zi.
Munca în exces dezumanizează şi, de aceea e imperativ să vedem munca cel mult ca pe un rău necesar, ce trebuie evitat sau scurtat ori de câte ori avem ocazia, dacă vrem să ne păstrăm integritatea fizică şi sănătatea mintală. În consecinţă, repet ca cei care umblă după plăceri scumpe, chiar dacă au, uneori, un mic plus de satisfacţie dintr-o mâncare luată la un restaurant de lux, faţă de cea luată la cantină, sunt per total în pierdere, dacă au făcut nesăbuinţă să muncească pentru a avea banii pentru respectiva distracţie.”

Inchei spunind ca e nevoie de mai multa cultura slow ! Spor la lenevit !
Pentru ca lucrurile mici conteaza pe linga bani un art vechi insa din ce in ce mai actual : „Fenomenul downshifting – sau „dincolo” de top management de Aurora Liiceanu : http://www.scribd.com/doc/7678249/Fenomenul-Downshifting-Aurora-Liiceanu

si Eminescu : Fiind baiet paduri cutreieram – http://www.versuri-si-creatii.ro/poezii/e/mihai-eminescu-9zudtpd/fiind-baiet-paduri-cutreieram-7zudcun.html#.UapbyNjLvFo

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: