Despre Anatomia depresiei cu Andrew Solomon la Garantat 100%

http://www.tvrplus.ro/editie-garantat-100-269207 http://www.humanitas.ro/humanitas/demonul-amiezii http://www.bookaholic.ro/interviu-andrew-solomon.html „Care credeți că e rolul depresiei în cunoașterea de sine? Unul dintre mecanismele de adaptare ale ființei umane este capacitatea de a avea stări. Servește intereselor noastre să fim furioși uneori, triști alteori, veseli câteodată, anxioși altădată, invidioși uneori și așa mai departe. Depresia este o adaptare negativă din acest spectru al stărilor. Atunci când o trăiești, trebuie să te uiți la tine în profunzime și să-ți pui întrebările existențiale fundamentale: Cine sunt? De ce sunt aici? Ce înseamnă viața mea în raport cu viețile altora? Unii dintre oamenii care care se luptă cu depresia încearcă să evite aceste întrebări, dar pentru cei dispuși să-și privească în profunzime depresia, boala aduce cu ea posbilitatea unor reflecții și răspunsuri profunde. Ce înseamnă pentru dumneavoastră a fi viu? Ce ne definește drept creaturi vii? Gândesc; Respir; Râd; Iubesc; Plâng; Sper; Disper; Fug; Visez; Dorm; Dăruiesc; Iau; Mănânc; Îmi fac griji; Devin mai înțelept; Mă port prostește; Îmbătrânesc; Mă bucur de răsăritul și de apusul soarelui; Folosesc limbajul; Simt durerea; Zâmbesc; Mă supăr; Portestez împotriva injustiției; Îmi caut binele propriu; Înot; Îmi plătesc taxele; Mă reproduc; Mă simt singur; Mă urc într-un copac; Cad de pe crengile lui; Am grijă de copii; Cred că totul poate fi făcut perfect; Sunt eu însumi.” http://www.bookblog.ro/interviu/interviu-andrew-solomon-traiesc-bucuria-fiecarei-dimineti-in-care-ma-trezesc-si-nu-sunt-deprimat-pentru-ca-stiu-cit-de-groaznica-e-depresia/ „Mihaela Butnaru: Cartea dvs., Demonul amiezii, explorează subiectul depresiei dintr-o perspectivă bazată pe experienţa personală cu boala. Cum aţi descrie depresia pentru o persoană care nu are habar despre subiect? Andrew Solomon: Opusul depresiei nu este fericirea, ci vitalitatea. Aş spune că depresia constituie o pierdere a energiei, a implicării, o pierdere a voinţei de a trăi. De multe ori spun că dacă sinuciderea ar rezulta din dorinţa pasivă de a nu mai trăi ar fi mult mai multe cazuri; sunt rare pentru că e nevoie de atît de multă muncă [ca să te sinucizi]. Depresia este senzaţia că totul înseamnă un mare efort, că treburile simple – a te da jos din pat, a face un duş, a mînca – par împovărătoare şi copleşitoare. Este o stare care apare adesea împreună cu anxietatea, senzaţia de teamă continuă – starea aceea de o secundă în care aluneci sau te împiedici şi te trezeşti că ai căzut pe jos, doar că în loc să dureze o secundă, durează luni de zile. Este sentimentul de a fi înfricoşat fără să ştii de ce anume îţi este frică. Este lipsa de implicare din propria viaţă, pierderea completă a capacităţii de a simţi plăcere. Este, aşa cum a spus unul dintre intervievaţii mei, un proces în care mori încet.”
http://adevarul.ro/cultura/carti/scriitorul-andrew-solomon-a-fost-agonie-scriu-despre-depresie-1_53ad4a990d133766a8f13189/index.html
„Spuneaţi despre „cele mai grele momente că ne fac cine suntem“. Care e marea provocare a secolului XXI?
Pasul vieţii. Rapiditatea cu care se desfăşoară totul. Faptul că interacţionăm atât de mult cu un computer, cu televizorul sau cu alte dispozitive electronice în loc să interacţionăm cu cei care ne sunt dragi. Apoi, oamenii nu dorm suficient şi asta are consecinţe serioase asupra sănătăţii mintale. Şi, mai ales, aş spune că trăim într-o lume în care divorţurile sunt la ordinea zilei. Într-un fel e bine, fiindcă mulţi dintre cei care erau într-o căsnicie nefericită se pot elibera. Dar asta face şi ca oamenii să devină prea dispuşi să renunţe unul la celălalt. Or, eu cred că legătura emoţională a relaţiilor sau a prieteniilor de lungă durată este ceea ce dă sens vieţii. E important ca oamenii să fie conştienţi de asta.”

Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: