Yalom – „Viața nu merită să treacă neexaminată.”

Urmez principiile lui Socrate. Viața nu merită să treacă neexaminată. Deci întotdeauna îmi examinez viața și îi ajut pe clienții mei, dar și pe prieteni și pe copii să continue să se auto-analizeze. De 25 de ani sunt într-un grup de zece terapeuți. Ne întâlnim la fiecare două săptămâni, să vorbim despre noi înșine, despre problemele cu pacienții și despre ce se mai întâmplă în viața noastră. Pentru mine, acest grup, colegii și prietenii, contează enorm!

„Fiecare terapeut trebuie să aibă, el însuși, parte de multă terapie. Noi înșine suntem propriile instrumente, și cele mai valoroase, chiar dacă uneori uităm asta. Am făcut terapie de multe ori. Toți terapeuții buni ar trebui să facă terapie într-un fel sau altul, de-a lungul întregii vieți – chiar dacă este vorba de a avea o consultație sau o… discuție cu un bun prieten care este terapeut. Prima mea terapie era de trei ori pe saptamană, de-a lungul a trei ani, o psihoanaliză în pur stil Freudian. Am simțit că nu îmi este de mare folos din cauza rolului terapeutului, care era extrem de distant și impersonal, ba chiar stătea la marginea câmpului meu vizual, pe un scaun, în prelungirea canapelei. Situația aceasta mi-a arătat că nu a fost un bun model de terapie și că terapeutul trebuie să fie mult mai descis, mai accesibil pacientului și trebuie să facă ședința interactivă. Mai târziu, când am început să lucrez cu pacienți care aveau cancer și înfruntau moartea, chiar și atunci când lucram cu grupe de pacienți, am avut de înfruntat din plin propria-mi anxietate privind moartea mea. Atunci am reînceput terapia cu Rollo May, un terapeut care se ocupă cu psihanaliza existențială și care m-a ajutat să-mi rezolv această problemă. Ori de câte ori am trăit episoade puternice de anxietate, cauzate indferent de ce motiv, și chiar dacă erau pe durate scurte, am găsit de folos să consult un terapeut, care, de regulă, folosea un alt tip de persuasiune decât foloseam eu, pentru a-mi face o idee despre cum se raportează celelalte terapii la respectiva problemă. Le spun răspicat studenților mei că terapia pe care o solicită fiecare este cel mai important ingredient în formarea lor profesională.
Cititi si : 
toti cei care lucreaza cu omul au nevoie de a face psihoterapie personala si iata doar un exemplu „“Coaching-ul, ca şi psihoterapia, este un mod clar un proces psihologic. Ori de câte ori un coach se ocupă de lumea psihologică interioară a clientului, acesta acţionează pe tărâmul psihoterapiei.” (Perry Zeus, Suzanne Skiffington, Coaching în organizaţii, Editura Codecs, 2008. p. 15).”
Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: