Perversiunea – pastratoarea familiei

Perversiunea – pastratoarea familiei

Cand spunem „perversiune” nu ne gindim adesea la ceva de dorit, dezirabil social. Stoller ne propune in cartea Perversiunea, Forma erotica a urii sa privim perversiunea ca o supapa a societatii prin care se contin fortele distructive ale familiei. Cunoasterea iubirii presupune si cunoasterea urii. Nu pot fi concepute una fara alta. Avem de-a face cu acelasi mecanism cand vorbim despre perversiune versus asa-numita „sexualitate normala”.
Autorul considera perversiunea „o nevroza sexuala erotizata” (pag. 167), o „retraire a unei traume sexuale” din copilarie prin care trauma se transforma in victorie insotita de tensiune, placere in care obiectul (fie el persoana, parte a unei persoane ori un lucru) este ranit (vezi pag. 27). Perversul ia in posesie si control ceea ce nu a putut face in copilarie cind a fost controlat si dominat. In perversiune nu exista emotie fata de obiect, ci doar dorinta de folosire. In fiecare din urmatoarele pervesiuni (fetisism, necrofilie, viol, crima sexuala, masochism, sadism, voaiorism, pedofilie) se regasesc „razbunarea, ostilitatea, triumful si un obiect dezumanizat” (pag. 30). In orice perversiune exista un element de risc care creste excitatia.
„Prin intermediul perversiunii, furia se transforma in victorie a celor care l-au adus in acea stare deplorabila, dat fiind ca in perversiune trauma se transforma in triumf.” (pag. 95)
Stoller ajunge la concluzia ca nu putem sa intelegem „sexualitatea umana normala daca nu intelegem mecanismul pervers” (pag. 159). Mecanismul pervers este ca un simptom. Insa sunt importante si celelalte simptome care il acompaniaza pentru a observa tabloul bolii.
El il aduce in discutie pe Devereux (pag. 158) care spune ca in preludiul oricarui act sexual exista mecanisme perverse.
In carte este ilustrat cazul unei cliente care intra prin efractie in diverse case (nu orice fel de case, ci doar cele care ii dau impresia de camin) printr-un mod in care se mimeaza un act sexual. Clienta se imbraca masculin si se comporta in mare parte ca un barbat. Dupa ce fura un obiect din camin, ea cauta un barbat „capabil” sa ii ofere un act sexual la limita violului. Se lasa posedata insa ea alegea si controla situatia. In acest caz este vorba despre un mod indirect de a primi iubire din partea tatalui, despre modul la fel de indirect prin care ea ajunge sa isi ofere gratificatii. Ea „fura” iubirea pe care nu a primit-o in copilarie (o copilarie in care mama a fost perceputa ca rece). Nu intamplator dupa fiecare furt merge intr-un restaurant si isi cumpara profiterol. A invatat in copilarie ca nu poate „avea” ceva decat daca fura acel ceva.
Autorul conchide ca, atata timp cat va exista familia, va exista si perversiunea. Perversiunea conserva placerea, familia, societatea si specia (v. pag. 283). Daca familia nu va mai sta la baza societatii, atunci ceea ce consideram azi pervers va capata un alt sens.
In carte gasim si opinii despre o parte dintre cauzele homosexualitatii.
Scrisa in primul rind pentru specialisti, cartea este accesibila si pentru publicul larg si utila pentru explicarea unor termeni pe care deseori multi dintre noi ii folosim neadecvat.

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: