iunie | 2017 | Cris A Levitchi

Parentingul este de fapt despre adulti ….contrar credintelor

iunie 27, 2017 la 2:08 pm (1)

Parentingul in esenta lui este pentru adulti si parinti:
– este despre copilul din ei insisi
– este despre trecutul lor personal si transgenerational
– este despre consilierea/psihoterapia personala a adultului si cuplului
– doar in foarte putina parte despre despre copilul real

Vreti sa va ajutati copiii ? Mergeti la psihoterapie – voi adultii.

Program de parenting : https://cristianaalexandralevitchi.wordpress.com/2012/11/30/1114/

Comentarii închise la Parentingul este de fapt despre adulti ….contrar credintelor

Un psihoterapeut nu devine psihoterapeut peste noapte

iunie 25, 2017 la 10:12 am (1)

Un psihoterapeut nu devine psihoterapeut peste noapte, nici in doi ani (desi exista scoli care peste doi ani fabrica psihoterapeuti , nelucrati personal).

Formarea in psihoterapie de obicei dureaza peste 4 ani si ceva si include formarea propriu zisa, supervizare, intervizare (care se face mereu si mereu), terapia personala a terapetului (care si aceea se reia de mai multe ori in viata). Cum sa ai pretentia sa lucrezi cu un client daca tu insuti nu ai trecut pe scaunul clientului ? Este valabil pentru toti cei care lucreaza cu omul….si sint multi. Din acest punct de vedere metoda ESPERE a lui J Salome – este departe superioara (formarea dureaza 4 ani, in care cel care se formeaza trece si prin grupuri de dezvoltare personala).
http://www.cafegradiva.ro/2015/01/psihoterapia-pe-scaunul-clientului-si.html In unele tari doar psihologii pot practica coaching….doar in alte tari…La noi oricine…
Uneori psihoterapeutii care nu au trecut prin psihoterapie personala induc si asteptarea de la psihoterapie ca acele chestiuni de o viata sa se rezolve peste noapte – eventual in 2 luni sau 6….(cu X tehnici si gata ) O astfel de gindire nu incurajeaza rabdarea cu sine si nici lucrul personal. Pentru a parcurge o psihoterapie, chiar o dezvoltare personala este nevoie de rabdare si toleranta la frustrare medie spre mare, insa se pare ca toata lumea vrea „repede” totul pe tava – batut din picior ca un copil de 3 ani. Mai mult – daca se ofera totul „repede” creste maturizarea ? Nu. Se pare ca nici unii lucratori cu oamenii nu inteleg asta…
Abia intr-o luna se creeaza relatia. Pentru ca o terapie sa fie ok este nevoie de rabdare cu sine, de asteptari realiste, de relatie ok cu terapeutul, de rezonanta cu el/ea, de resurse interne si sociale si motivatie intrinseca a clientului.
Si ce pretentie sa mai avem de la coach, nlp isti, hipnotizatori, constelatori sistemici, consilieri pentru dezvoltare personala, cei care „predau parenting”, care nu au la baza facultatea de psi sau conexa (filosofie, medicina, asistenta medicala, asistenta sociala) ca nu au trecut prin psihoterapie personala (si ca se formeaza in doua zile sau cel mult 1 an…) daca nici in unele scoli de psihoterapie nici formatorii nu au trecut prin analiza personala, sau unii nu si-au mai facut de mult (unii nici nu practica, ci doar predau) daca nu obliga psihoterapeutii in formare sa treaca prin analiza personala 1 la 1 ? Nu de grup – ci 1 la 1. Este vitala !

Nu mai vorbesc de absolventii (multi de altfel) de psihologie care nu au analiza personala la activ si au facut facultatea ca sa faca o facultate (mai ales ca multi nu au dat examen). Cum se intra acum la facultatea de psihologie ? Erau 11 pe loc cind am dat admitere.

Nici cei care sint psihologi – in diverse subramuri ale psihologiei si nu au mers in viata lor la o terapie personala. Clientii unei psihoterapii ajung mai lucrati decit unii psihologi, coach, constelatori, consilieri pentru dezvoltare personala etc
In psihoterapie 1 + 1 nu = 2 ci 7 …de aceea psihoterapia este mai aproape de arta si filosofie decit de stiinta. De altfel mama psihoterapiei este filosofia. (nu degeaba unii au dat la admitere la facultate – filosofie). Psihoterapia e cea mai departe de stiinta dintre toate subramurile psihologiei.

Yalom nu s-a rusinat ca de-a lungul vietii a mers el insusi in psihoterapie.

https://cristianaalexandralevitchi.wordpress.com/2014/11/01/yalom-viata-nu-merita-sa-treaca-neexaminata/,

https://cristianaalexandralevitchi.wordpress.com/2012/09/14/yalom-despre-beneficiile-psihoterapiei-de-lunga-durata/
Personal, am trecut prin consiliere personala 1 la 1 in fiecare psihoterapie in care m-am format. Asa se invata si conceptele teoretice cel mai bine.
Multi dintre psihologi / psihoterapeuti se pretind “oameni de stiinta” (zic se pretind pentru ca si “stiinta” poate deveni un mecanism de aparare impotriva angoaselor ….proprii – pentru cei nelucrati) si au un „cui” impotriva terapiilor complementare.
Sigur, in acest domeniu al terapiilor complementare – exista multi neaveniti….(sigur ar fi de dorit sa treaca printr-o psihoterapie personala cu totii). In legea terapiilor complementare si psihologii si medicii pot practica si terapii complementare.
Societatea in care traim nu incurajeaza echilibrul, intelepciunea, nici multidisciplinaritatea si nici nefanatismul. Am mai scris-o si aici http://www.cafegradiva.ro/2015/09/utopii-care-se-doresc-nebigote_9.html ” Din dorinta de a fi mereu „stiintifica” si „fara gres” pina si psihologia intra in bigotism, control excesiv, lipsa de flexibilitate. Tocmai lipsa de flexibilitate duce la lipsa de rigoare. Daca ne straduim sa fim Perfecti vom gresi mai mult decit daca ne lasam sa gresim.”
Iata o dovada ca psihoterapia se poate corela cu mai multe : daca la baza cel care practica este psihoterapeut cu practica si cu analiza personala:

Freud si Jung s-au ocupat de astrologie ca stiinta diferita – ca metoda de cunoastere a omului ca si Riemann ((care sigur a trecut printr-o psihoterapie personala si ma indoiesc ca a devenit terapeut peste doi ani ) :

http://www.cafegradiva.ro/2011/01/cu-horoscopul-in-terapie.html, https://en.wikipedia.org/wiki/Fritz_Riemann_(psychologist), http://www.edituratrei.ro/carte/fritz-riemann-astrologie-si-psihoterapie/2080/

Ruppert – e mai intii psihoterapeut si apoi constelator (nu dupa un ws de constelatii – a inceput sa faciliteze…) http://www.edituratrei.ro/vendor.php/franz-ruppert/664/

EMDR (pe care nu o poate practica oricine – ci doar medicii si psihoterapeutii) se poate corela cu Tao
http://www.eusunt.ro/carte-EMDR-si-vindecarea-prin-Tao~4895/?utm_source=newsletter&utm_medium=li5085_mi174440&utm_content=articol&utm_campaign=2017.06.23&utm_term=li5085_mi174440_s5748

NLP si coaching – izvorite din psihoterapie se pot corela cu psihoterapia. La fel hipnoza.

Ceea ce conteaza este omul care practica ! Are analiza personala la activ sau nu ? Dupa cit timp a devenit psihoterapeut ? Se formeaza in continuare ? Sigur nu inseamna ca dupa ani de psihoterapie omul devine perfect, insa nu acesta este scopul. De aici ar fi de dorit sa porneasca intrebarea pentru toti cei care lucreaza cu omul.

Cititi si : https://cristianaalexandralevitchi.wordpress.com/2017/06/09/fara-ipocrizie-despre-psihoterapie/,

https://cristianaalexandralevitchi.wordpress.com/2017/05/18/psihologia-e-ca-romania/,

https://cristianaalexandralevitchi.wordpress.com/2015/03/30/de-ce-nu-ne-schimbam-peste-noapte/

Comentarii închise la Un psihoterapeut nu devine psihoterapeut peste noapte

Cautatorii de Zei

iunie 16, 2017 la 6:57 am (1, Maxime si ginduri)

Zei sint in primul rind parintii (aceia pe care deschidem ochii) pe care ii veneram intii, apoi ii detronam pentru ca asa e firesc ….si apoi (doar pentru unii) ii vedem asa cum sint – oameni (cu calitati, defecte, limite). Unii cauta zei (chiar daca nu Dumnezei) oameni Perfecti pe care sa se bazeze…mereu si mereu (terapeuti, guru, presedinti). Si ateii cred in Zei 🙂 altfel de zei ….Uitam ca oamenii nu sint buni sau rai, ci acelasi om e SI bun si rau ….(greu de dezbarat de aceste concepte bun-rau).

Comentarii închise la Cautatorii de Zei

Fara ipocrizie despre psihoterapie

iunie 9, 2017 la 1:09 pm (1)

Fara ipocrizie despre consiliere/psihoterapie

- psihoterapia nu este pentru oricine (oricum psihoterapeutul ar trebui sa se ocupe de psihoeducatie/dezvoltare personala astfel incit clientul sa nu ajunga sa aiba o problema clinica Asta inseamna preventie ! ) Merg din cind in cind la medicul dentist sa verific daca nu am carii, mai bine decit sa ajung la el cu falca umflata. Ne facem igiena mentala asa cum este firesc s-o facem si pe cea corporala. Din pacate multe persoane ajung tirziu la psihoterapeut si la medic…Ar fi de dorit sa ajunga pentru preventie si dezvoltare personala psihologica, nu cind deja au simptome.

in demersul de consiliere/psihoterapie este nevoie de mult curaj pentru intilnirea cu sine!

pe linga rabdare si blindete cu sine !

psihoterapia deseori e vazuta ca un lux nu numai pentru ca trebuie sa platesti ci si pentru ca e nevoie sa ai : curaj si putere (de a te intilni cu tine insuti/insati), capacitatea emotionala si mentala de a merge la asa ceva (ma refer mai ales la persoanele care nu au probleme clinice si doresc doar sa se cunoasca pe ele insele – Da ! psihoterapeutul face si consiliere de dezvoltare personala, e de la sine inteles …si lifecoaching si la fel e de la sine inteles….)
psihoterapia/consilierea costa (l-a costat si pe psihoterapeutul tau cind s-a format deseori ani de zile – peste 10 uneori in unele tipuri de psihoterapii – de obicei doar o formare in psihoterapie dureaza 4 ani Daca este format in multe psihoterapii atunci se fac peste 10 ani)
verifica si daca psihoterapeutul tau a trecut prin propria psihoterapie personala/analiza personala (este vitala si asta nu inseamna ca trebuie sa mearga o data ci de cite ori simte ca e nevoie – deci si psihoterapeutul trebuie sa fie constient de sine. Personal am merg la terapie personala in fiecare formare).
psihoterapia lucreaza cu softul, daca hardul nu este ok trebuie mers la psihiatru si medicul specialist si apoi la psihoterapie sau in acelasi timp
primele sedinte sint de verificare – a corelarii noastre psihoterapeuti-client – daca putem lucra impreuna sau nu si aici intervine si agenda fiecaruia – daca cineva vrea NLP terapeutul decide daca face doar NLP sau NLP integrat in consiliere/psihoterapie (sa da o anamneza, se verifica asteptarile si altele Atentie la asteptari: terapeutul nu are bagheta magica de schimbare in 1 ora sau 1 zi sau chiar 6 luni)
psihoterapia/(consilierea si orice demers de cunoastere de sine) nu e panaceu universal – psihoterapeutul/consilierul/terapetul nu e vreun Zeu Salvator si nici urmatorii specialisti nu sint Zei Salvatori: psihiatrul, medicul (greu de inghitit…ca nu exista zei salvatori) Psihoterapeutul si medicul trebuie sa stie ca nu sint omnipotenti (inseamna ca este nevoie sa isi cunoasca limitele)
schimbarea nu se face peste noapte ci in functie de ritmul personal al fiecaruia care nu tine musai de inteligenta academica, ci de cresterea inteligentei emotionale si de alfabetizare emotionala. Trageti concluzia: cit de alfabetizat emotional este poporul roman? (desigur omul trebuie sa aiba QI peste 80 – um e scris mai jos pentru ca altfel nu poate fi facuta decit terapie ocupationala)
inainte de a ajunge la psihoterapie in anumite cazuri trebuie sa apelezi la politie, asistent social, asociatii si fundatii pentru ca inainte de psi e socialul (ma refer la cazurile de violenta in familie si alte cazuri in care nevoile de baza nu sint indeplinite – cind nu ai unde locui si cind nu ai finante e nevoie sa te ocupi mai intii de aceste aspecte, apoi poti ajunge la terapie)
psihoterapeutul doar te insoteste, el nu iti rezolva probleme curente de viata (vorba ceea doar intr-un loc cu verdeata nu avem „probleme”)
nu tehnica vindeca, ci relatia cu psihoterapeutul asa ca asigura-te ca rezonezi cu el /ea – conteaza cum va corelati ca si personalitate (mai mult : studiile arata asa : in terapie conteaza : in jur de 40 % resursele clientului – factori extraterapie – resurse personale, sociale si economice, apoi relatia terapeutica 30% apoi placebo/asteptarea cam 15%, tehnica in jur de 15%. (informatii/referinte: Escape from Babel – Norton, 1997; The Heart & Soul of Change APA, 1999) *5 % tin de client pentru succes in terapie. Fireste si personalitatea psihoterapeutului (formarea lui, experienta de viata, terapia lui personala, gradul lui de cultura conteaza)
in anumite momente ale vietii poate ai nevoie de un barbat terapeut, alteori de o femeie
daca ai mai fost pe la vreo 4 psihoterapeuti inaintea lui asa de proba vreo 3 – 4 sedinte (doar) – verifica ce ai invatat bun de la ei (daca consideri ca toti sint „prosti” atunci verifica daca nu cumva ai asteptari irealiste privitoare la terapie si terapeut sau daca nu cumva vrei sa iti demonstrezi ca „nimeni nu te poate ajuta”. Problema ta e super-speciala, unica – atunci e clar ca daca pierzi aceasta unicitate pierzi tot )
verifica cum stai cu motivatia intrinseca si cit esti dispus/a sa muncesti si cita rabdare ai cu tine – Nu ai rabdare? Asta e obiectivul atunci …(nu uita – nici paracetamolul nu isi face efectul pe loc si nici medicatia psihiatrica)
fara implicare personala nu exista rezultate, daca te trimite altul (familia sau medicul nu se rezolva nimic)
cei care doriti sa va trimiteti rudele la terapie ginditi-va bine daca nu cumva si voi aveti nevoie de terapie voi insiva
in relatia cu terapeutul actual lucrezi inclusiv pe relatiile anterioare de terapie (nu mai vorbesc de relatiile cu parintii – e de la sine inteles 🙂 desi altii nu cred in „chestiuni din acestea”
mai multe cititi aici https://cristianaalexandralevitchi.wordpress.com/2015/03/30/de-ce-nu-ne-schimbam-peste-noapte/
Educatie – spicuiri si adaptari ale criteriilor lui Yalom pentru psihoterapie :Persoanele care vin la dezvoltare personala, consiliere, psihoterapie:Este nevoie sa aiba :
- motivatie intrinseca (sa nu intervina nimeni altcineva pentru ele, sa nu fie trimise, somate de de sot, sotie, parinti, colegi, sefi)
- sa aiba deschidere psihologica, simt psihologic, sensiblitate psihologica
- sa aiba capacitate de a isi examina comportamentele si de a le analiza
- sa aiba capacitate de introspectie
- sa fie disponibile pentru autodezvaluire
- sa aiba capacitate de a gindi despre emotiile proprii
- sa aiba QI peste 80
- sa nu fie incadrate in categoriile de mai jos*
*Nu corespund persoanele :
- fara simt psihologic care refuza sau sint incapabile de a se autoanaliza, fara simt al introspectiei
- insuficienta de a isi stapini propriile emotii si sentimente
- care doresc sa li se dea raspunsuri pe tava, fara a lucra ele deloc la constientizarea problemelor
- care refuza sistematic luarea in considerare a unor cadre de referinta noi, a unor alte perspective decit cele vechi
- care refuza disconfortul sedintelor (a lucra asupra noastra este de multe ori dificil – si este nevoie de un anumit grad de toleranta a suferintei)
- care au un grad mare de negare a problemelor
- care sufera de tulburari cerebrale (neurologice), demente
- care au QI sub 80