Ceilalti

“Iadul sunt ceilalți” Sartre

Filmul The Others (2001, regie Alejandro Amenabar)
Filmul devoalează secretul doar la sfârșit. O familie care locuiește într-o casa victorianã are un fiu Victor, care are coșmaruri și visează o fată care a locuit în această casă cu mult timp în urmă. Cei care locuiesc acum în casă află istoricul familiei din trecut printr-o ședință de spiritism: o mama a inebunit și și-a omorât ambii copii și apoi s-a sinucis. Victor face legătura cu cealaltă familie prin simptomul lui. Victor este portavocea. Privitorul filmului nu află decât la sfârșitul filmului care familie este cu adevărat vie și care este cea moartă.
Cei vii nu sunt lasați să vietuiască în liniște. Acea casă nu aparține viilor, ci mortilor. Fantomele de fapt sint cele care locuiesc în casă.
Exista trei familii în casă: una reala, alte doua fantomatice: cea a mamei cu cei doi copii și cea a servitorilor (ca și grup), una vie și celelalte moarte.
Filmul începe cum o femeie cu doi copii primește în casă 3 servitori noi. Ceilalți “dispăruseră”. Una dintre servitoare este mută.
Femeia iși creștea singurã copiii în spirit sever religios. Ambii copii suferã de o fotofobie, alergie la luminã, astfel încât noii servitori sunt obligati sã se supunã unei reguli ferme: casa trebuie sã stea în semiîntuneric. Nici o ușã nu se va deschide înainte ca cealaltã sã fie închisã, cu cheia ! E ca și cum peste tot pândește cineva care vrea să facă rău copiilor și ei, din punctul de vedere al mamei.
Mama, foarte religioasă si se străduiește să iși învețe copii diverse precepte biblice. Totuși copiii au intrebari și idei proprii referitoare la poveștile din cărtile sfinte. Partea lor sănatoasă și logică pune la îndoială scrierile. Putem să ne gândim că mamei ii este foarte greu să mențină partea sănătoasă din ea însăși. Fata vede partea bolnavă din mama : “ Mama a innebunit” îi spune fratelui.
În afară de servitori nimeni nu are accesul în afara casei și nimeni nu le calcă pragul casei. E ca și cum nimic nu trebuie să iasă și nimic nu trebuie să intre (atmosfera filmului surprinde foarte bine teroarea din paranoia, când o persoană se simte invadată de “alții” care vor să îi facă rău. )
Anne incepe să vorbească de “”un baiat” Victor, cu tata pianist, care spune ea a trăit în această casă. Ea vede prima “cealaltă” familie. Apoi și mama începe să audă voci. Mama are o halucinație (vede în locul fetei ei o bătrână) și încearcă să-și omoare fiica.
Sistemul mamei cu copiii este un sistem închis – de altfel totul este inchis: gura servitoarei e închisă, ușile ca niște guri, trebuiesc închise. Nimic nu trebuie să iasă în afară ceea ce ne duce cu gândul la Secret, doliu netrăit. Tatăl este marele absent.
Anne intreaba la un moment dat “Mama cund oamenii mor în razboi unde se duc ? Mama : Depinde. Nicholas : De ce ? Mama : Dacă au luptat pentru cei buni sau pentru cei răi . Tatăl tău a luptat pentru Anglia. Pentru cei buni. Anne : Cum stii care sunt cei buni și care sunt cei răi ? (ironic în gura unui copil se pun gânduri filosofice : de unde pornește un război și ce rămâne după el – numai durere și oroare. )
Mama l-a idealizat pe tatăl lor. Posibil, de aceea nici nu a putut ține doliul. Dacă a murit pe front, atunci fără un cadavru doliul se ține foarte greu, dacă nu imposibil. Așa cum spune Claude Nachin conceptual de fantomă se poate extinde și la situații de doliu patologic, neținut sau traume nedepășite, chiar dacă nu există un secret.

Relevant este momentul când mama găsește albumul cu pozele unor persoane puse la poză și pozate moarte fiind. Guvernanta dna Mills explică: “Durerea pierderii unei persoane iubite, îi poate determina pe oameni să facă lucruri ciudate” Ea mai spune “uneori lumea celor morți se amestecă cu lumea celor vii”. Pe parcursul filmului, cei trei servitori vorbesc straniu între ei, ca și cum ar ști un secret și il vor spune la momentul potrivit. Un doliu care nu se tine poate duce si la psihoza.
Secretul nu poate locui decât la întuneric. Putem face o analogie inconștient-conștient, noapte-zi, întuneric-lumină, real-imaginar, moarte-viață.
Într-o noapte copiii ies afară din camera lor și descoperă niste morminte în gradina castelului, mormintele servitorilor. În acelasi timp mama descoperă o altă poză a servitorilor pozați morți.
La sfârșit perdelele sunt date la o parte și atunci se află adevărul: familia presupusă fantomatică e reală șî ceilalți sunt morți. Vorba lui Sartre : “Iadul sunt ceilalți” Fiecare familie o violentează cu propria prezență pe cealaltă. Ele nu pot trăi pe același teritoriu împreună.
Filmul arată că fiecare familie iși este sieși fidelă și-și apara funcționarea.
Fiecare familie deține cel puțin un secret construit pe un eveniment traumatizant nedigerat.
Secretul apare deseori în vis, mai ales la copii pentru ca aceștia sunt receptori mai buni ai inconștientului familial și colectiv.
Putem să ne gândim că familia mamei cu copiii și grupul servitorilor sunt fantomele familiei lui Victor, de care familia nu are habar, deși filmul nu arată că ar exista o legătură între cele două familii.
Putem să ne gândim la teoria prin care orice casă are un suflet, o energie provenită din toți cei care o amprentează de-a lungul generațiiilor, fie din aceeași familie, fie din familii care nu au o legătură de rudenie una cu alta. Casa este un înveliș în care își desfășoară viața mai multe familii legate prin grade de rudenie sau nu.
” Intrusii “ în funcție de perspectiva fiecarei familii sunt întotdeauna ceilalti. Pentru familia moartă sunt cei vii și invers.
Crisa Levitchi

Reclame

A isi face rau siesi

Suicidul este o violenta suprema asupra fiecaruia dintre noi si fata de umanitate in genere. Aduce la suprafata intreaga angoasa, vulnerabilitate, fragilitate si neputinta a fiintei umane. Vorba Ninei
„Nina Cassian: Suntem atat de imperfecti, de limitati, de salbatici…”http://revistatango.ro/nina-cassian-suntem-atat-de-imperfecti-de-limitati-de-salbatici-353
Nu exista o gena a sinuciderii insa exista tipar in trecutul familiei https://www.efemeride.ro/hemingway-o-familie-blestemata/

%d blogeri au apreciat asta: