Bulimia si anorexia mondiala

Bulimia şi anorexia mondială

Suntem bombardaţi cu foarte multe informaţii. Deunazi pe multe posturi de TV s-a dat ştirea că Osama Bin Laden a fost omorât…şi imediat reacţiile şi întrebările au început – “De ce acum ? De ce nu mai demult? “ Au aparut şi o parte din răspunsurile scepticilor şi a celor care cred într-o conspiraţie mondială : “De fapt el a fost omorât mai demult şi abia acum a fost dat pe post ştirea ca să crească popularitatea Americii, să scadă puterea altor organizaţii teroriste”. Cert este că popoarele care se afla în conflict – unde unul este în rol de victimă şi altul în rol de agresor fac parte din aceeaşi diadă – se merită unele pe altele (de citit teoria triungiului dramatic şi concepţia lui Bert Hellinger – teorii care se aseamănă destul de mult).
Trăim într-o lume în care anorexia şi bulimia sunt boli destul de des întâlnite. Anorexia si bulimia sint boli ale timpurilor moderne şi constituie doua feţe ale aceleiaşi monezi. Aceste tulburări de alimentaţie exprimă, printre altele, la nivel simbolic relaţia noastră disfuncţională cu informaţia.

Mai mult a apărut o boală derivată ortorexia aş spune – o boală care ascunde teama de moarte  (http://www.sfatulmedicului.ro/Bulimie-si-anorexie–tulburari-de-alimentatie/ortorexia-dependenta-de-alimentatia-sanatoasaortorexia-dependenta-de-ali_7751). Persoana anorexică şi cea ortorexică este de obicei perfectionistă. Perfecţionismul nu este o calitate (aviz celor care nu cunosc), ci o boală. (http://www.sensart.ro/cum-sa-scapi.html)

Suntem bombardaţi cu foarte multe informaţii despre orice. Suntem “hrăniţi” cu informaţie, chiar dacă nu avem nevoie. Pe internet, în librării, la televizor, găsim foarte multă informaţie din diverse domenii. Este bine că există informare. Astfel putem alege. Nu toată informaţia este, însă utilă şi ne-toxică. Unele tipuri de informaţii se dovedesc a fi toxice.

Ce are a face teama cu bulimia si anorexia? Bulimicul simte un gol interior (o lipsa de afectivitate deseori), o anxietate pe care simte nevoia s-o umple. Bombardamentul de informaţie ne condamnă cumva la bulimie informaţională. Anorexicul, la polul opus, are teama de a nu fi perfect şi preferă sa fugă de lume, să se ascundă, să dispară, să se anuleze, să moară la nivel simbolic şi fizic.
Hrana, de orice fel ar fi ea (pentru trup, pentru minte, pentru suflet) ne tine în viaţă, însă şi când e prea multă (bulimia) ne omoară şi când e prea puţină sau deloc (anorexia), ne omoară. Anorexia sau goana dupa o perfecţiune abstractă cuplată cu o ura de sine puternică şi bulimia, goana după orice fel de hrană – indiferent câtă şi oricum ar fi, sunt două boli care ne bântuie social…Am observat două atitudini extreme ale lumii în care trăim care au legatură cu tulburarile de alimentaţie. Deseori retragerea din social (călugaria spre exemplu) nu înseamnă decât o anorexie socială (călugarii, asceţii sunt deseori din punct de vedere corporal destul de supli şi suferă de bulimie spirituală). Călugării nu mai aparţin societăţii. Alteori, goana dupa informatie, de orice fel, înseamnă bulimie.

Există acum un fenomen – pe care l-aş introduce la bulimie spirituală. Circulă de ceva vreme, multă informatie în domeniul spiritualităţii. Dupa mine excesul de astfel de informatie constituie tot o formă de bulimie…Adepţii acestui curent se străduiesc (de multe ori fără succes) să fie puri, perfecţi, fără pată, fără a îşi sonda înteriorul. Am observat chiar un limbaj tipic pentru unele persoane care se declară preocupate de spiritualitate. Partea proastă este că în spatele limbajului spiritualizat se află de multe ori un interior nedescoperit şi o teamă de viaţa reală. Cea mai bună formă de a observa adevarata firea noastră este într-o mulţime. Acolo şi un intelectual nu se mai comportă ca un intelectual, vorba lui Gustave Le Bon. Dacă mereu ne abţinem să înjurăm (şi in situaţii adecvate- când se pretează s-o facem) se prea poate să devim violenţi la un moment dat în situaţii neadecvate şi să ne coste. A proslavi “Lumina şi Frumosul” şi a arunca sub pres “Urâtul şi Intunericul” propriu, înseamnă a nega o parte din Sine.
La un moment dat ajungem să facem indigestie de atâta informaţie şi fireste unii dintre noi nu mai putem să diferentiem informatia corectă, realistă, cu adevarat eficientă şi de folos, de informaţia aiuristică, ceţoasă, artificială, pseudo-spirituală. Dupa mine pseudo-spirituală este o informaţie care face exces de “spiritualitate”, culmea în detrimentul spiritualităţii autentice. Bulimic este şi cel care se preocupă de partea materială necumpătat dar şi cel care neagă partea materială (cel care urăste partea materială).

Acum doi ani era la modă traingul – făcut excesiv, fără discernământ şi gândire. Nu sunt deloc contra trainingului şi nici a terapiilor alternative, însă la un moment dat goana după astfel de cursuri nu arăta decât o “lipsă” internă a noastră. Războaiele cele mai dure se duc în mintea noastră, nu pe pamint.

Printre temele pe care le-am găsit obsesiv pe internet şi chiar în cărţi sunt : idei despre conspiraţii mondiale, site-uri care proslăvesc medicina naturistă şi aruncă la coş medicina alopată, vaccinurile şi toate medicamentele medicinei clasice. Aceia care cred că “Cineva” doreşte să extermine popoarele, sunt deseori adepţii extremişti ai tratamentelor exclusiv naturiste, dorind astfel inconştient să controleze boala, de fapt moartea. Adepţii întoarcerii la natură pun la îndoială orice progres al ştiinţei. Ei cred deseori căorice medicament le face rău şi desigur că aşa se întimplă!
Suntem bombardaţi cu diverse idei si reclame de genul : “nu vă mai faceţi nici un vaccin pentru că vaccinul este otravă curată ! sau “ dacă faci X terapie nu ajungi la cancer, sau scapi de cancer”. Fireşte că este necesar să alegem de exemplu, o vaccinare având informaţii clare despre beneficiile şi riscurile acelui vaccin. De unele vaccinuri chiar este nevoie, de altele, nu. Persoanele care îmbrăţisează nediscriminatoriu medicina alopată sau dimpotrivă medicina alternativă, ignoră informaţiile benefice din tabăra cealaltă. Cert este, că nu ne dă nimeni nici o garanţie că vom rămâne în viaţa dacă alegem sau nu un tratament. Contează intuiţia fiecăruia în alegerea tratamentului şi alimentaţiei. Nu sunt împotriva tratamentelor alternative, ba dimpotrivă, însă prefer să fie administrate cu raţiune şi discernământ, corelate cu alte tratamente alopate şi deseori cu terapie de suport sau/şi psihoterapie.
În anumite cazuri este necesară o intervenţie chirurgicală şi în altele nu, ci o intervenţie alternativă, sau poate uneori sunt necesare ambele intervenţii.
Paradoxul este ca oricât de mult ne-am feri (inconştient sau conştient) de finitudine, ea ramâne acolo – e o certitudine pe care de multe ori refuzâm s-o conştietizăm şi s-o acceptăm. Teama de boli grave, degenerative are la bază teama de finitudine. Teama de moarte este mai prezentă ca oricând în lumea noastră. Deşi astăzi există atâtea explicaţii privind cauzele bolilor, cert este că nici un remediu alopat sau nealopat nu ne asigură nemurirea. Până la urmă tot murim.

Poate vă intrebaţi cum să diferenţiem informaţiile care ne ajută cu adevărat de cele care ne umplu mintea excesiv. Eu personal mă întorc la intuiţie. Intuiţia (psihologii nu au dat încă o definiţie clară a ei însă nimeni nu o contestă…J ne ajută în momentele în care mintea e prea plină…Intuiţia mă ajută împreună cu partea raţională şi realistă din mine să discern între o informaţie manipulativă şi o informaţie demnă de luat în seamă. Desigur, că nu pot tot timpul să diferenţiez o informaţie utilă de una plină de reziduri…însă important este că pot căuta şi altă informaţie clarificatoare.

Spor la discernământ şi intuiţie ! 🙂

Şi pentru că tot am amintit de fenomenul negării morţii : recomand de citit cartile dr Elisabeth Kubler-Ross DESPRE MOARTE SI A MURI, Harta marii transformari, MOARTEA, STADIUL FINAL AL DEZVOLTARII, Dincolo de frica, Lumina, INTREBARI SI RASPUNSURI DESPRE MOARTE SI A MURI ed Elena Francisc

Cris A Levitchi

%d blogeri au apreciat asta: