Cris A Levitchi

Teoria atasamentului se aplica in mai toate relatiile noastre adulte (de iubire, de prietenie), cu lumea si viata in genere. Daca relatia cu mama si apoi cu tatal au fost nepotrivite atunci persoana la maturitate va avea tulburari afective uneori grave transpuse in fapt in diverse moduri …..cit mai bizare….Persoanele care nu se iubesc pe sine, nu iubesc oamenii, viata nu s-au simtit iubite in primele momente ale vietii…si nici nu au fost dorite sa vina pe lume. Avind in vedere ca pe vremuri (chiar si acum) parintii se intorceau la serviciu la 3 luni dupa nastere sau la 6 luni si plasau copilul la bunici pina la 7 ani sau cresa, asta nu ne face sa cream atasamente foarte sigure. Despartirile, separarile le traim greu ca popor (schimbarea locului o traim ca o trauma).
Aviz celor care devin parinti – s-o faca constient si responsabil cind o fac. Atasamentul sau nonatasamentul se transmite si transgenerational astfel incit vom avea de-a face cu generatii intregi de copii nefericiti. (mama nu a fost dorita si naste un copil pe care nu-l doreste si tot asa….) Partea buna este ca de-a lungul vietii putem dezvolta atasamente sigure – baze sigure si sa re-consideram lumea, -pe altii, viata – frumoase. De asemeni, putem ca in copilarie sa fi avut doar o baza sigura (vreun bunic, unchi, profesor, prieten) pentru care am contat si care a contat pentru noi. Aceasta este o veste buna – pentru ca in fiecare copilarie traumatizanta se poate regasi o baza sigura de la care sa construim o personalitate echilibrata in timp.

mai multe in cartea :  Vorbe fără glas. Cum facem faţă pierderilor, separărilor si violenţelor din viaţa noastră – Cristiana Alexandra Levitchi, Clara Toma – ed Ascendent, 2009

Recomand doua autoare psihoterapeute autentice si sincere Alice Miller si Susan Forward pe care le apreciez foarte mult.

Alice Miller http://www.alice-miller.com/index_en.php are doua carti editate in Romania : Desteptarea Evei si Revolta trupului ed Nemira http://www.nemira.ro/carti-5-lei/revolta-trupului–852 Ea vorbeste de parintii toxici : fie ei abuzivi (fizic, afectiv, verbal), fie ei supraprotectivi, sau indiferenti controlori si da exemple din copilaria traumatica a celor mai mari abuzatori ai lumii (Hitles, Stalin, Saddam H).

La fel Susan Forward http://www.susanforward.com/  a scris o carte denumita Parinti toxici (insa nu a fost editata la noi – gasiti pe internet unele fragmente din carte).

O carte editata la noi de curind a autoarei Susan Forward : Socrii toxici. Strategii pentru protejarea căsătoriei http://www.edituratrei.ro/product.php/Susan_Forward_Socrii_toxici_Strategii_pentru_protejarea_c%C4%83s%C4%83toriei/2279/

Socrii toxici sint de fapt niste fosti parinti toxici cu partenerul vostru. Sint familii tinere care aleg sa plece departe din tara sa se rupa de parinti si socri crezind ca astfel o sa scape de “strinsoare”, de dependenta emotionala si abuzuri. Adevarul este ca fuga nu este o rezolvare. Aceste familii deseori ramin “agatate” patologic de familiile de baza (daca nu ajung sa isi analizeze trecutul si sa isi infrunte fantomele copilariei). In Romania intre parinti si copii exista destul de des o simbioza nesanatoasa. Daca cuplul tinar are posibilitatea de a isi cumpara o casa este excellent, insa daca nu poate locui cu parintii – cu o conditie care sa ateste sanatatea psihoemotionala – sa puna limite clare si ferme parintilor si socrilor si sa negocieze spatial de locuit, timpul petrect impreuna si alte aspecte ale traiului in comun. O confruntare directa si furioasa este de dorit in locul criticelor ascunse, atitudinii pasiv – agresive (bombanelii) in orice tip de relatie.

Cris A Levitchi psihoterapeut